– Cum adică pleci cu el, a întrebat Travor puțin iritat.
OK, și mie mi se părea puțin deplasat, dar ce se putea întâmpla rău? Dacă avea chef să mă ia la bătaie o făcea de mult.
– Simplu, frățioare, a comentat Rebecca.
Trav i-a aruncat o privire ucigașă, la care s-a mulțumit să fluture din mână.
– Dacă era un ucigaș în serie, am fi aflat până acum, a continuat.
Avea logică, dar asta nu îmi slăbea neliniștea din stomac. Zici că aveam închise acolo sute de broaște care dansau step pe tocuri.
– Nu asta e problema, a comentat Trav. Nu putem avea încredere în el. Și în plus, nici nu îl plac.
Rebecca și-a dat părul blond peste umăr și și-a dat ochii peste cap.
– Trav, tu nu ai încredere în nimeni.
Trav s-a rezemat de dulap și și-a trecut degetele prin păr.
– Și unde mergeți, m-a întrebat Rebecca zâmbind larg. Sper că nu la vreun motel ieftin.
Am rămas cu gura căscată, la fel și Travor.
– Doamne, zici că am lângă mine două călugărițe, a mormăit.
Mă simțeam așa stânjenită nu numai din cauza aluziei ci și din cauza faptului că o auzise și Travor.
– Gata de plecare?
Vocea lui Cam m-a făcut să sar la un metru de dulap. S-a ivit din spatele meu și i-a zâmbit lui Rebecca. Când ochii lui au poposit pe Trav, a strâmbat puțin din buze.
Și-a așezat un braț peste umerii mei și a rânjit.
– Avem un program încărcat, mi-a zis.
Rebecca a început să chicotească când Trav s-a încruntat.
– Distracție plăcută, a zis și și-a fluturat degetele.
Trav l-a fixat cu o privire rece.
– Și unde ai de gând să o duci? Ca să știm de pe unde să o luăm.
Pe buzele lui Cam s-a lungit un zâmbet ironic.
– Nu-ți face griji, Titi. O duc eu acasă.
Travor s-a strâmbat și m-am abținut cu greu să nu izbucnesc în râs.
– Mă cheamă Travor.
S-a răsucit pe călcâie și a urmat-o pe sora sa spre următoare oră.
Brațul lui Cam încă era așezat după umerii mei și m-am scuturat puțin până m-am eliberat de el.
– Mereu e așa înțepat? Încep să am impresia că asta e starea lui naturală.
Mi-am dat ochii peste cap.
– De fapt, e așa numai în prezența ta.
– Poate e gelos pe mine, a zis în timp ce ținea ușa de la intrare deschisă.
M-am strecurat pe lângă el și am ieșit în parcare. M-a condus pe lângă șirul interminabil de mașini până am ajuns în fața monstrului negru care era să mă ucidă.
– Știu la ce te gândești, dar să ști că Selly nu a vrut să îți facă rău.
Fără să vreau, am început să râd.
– Ți-ai botezat mașina Selly? De unde ști că e fată?
Și-a țuguiat buzele și și-a sprijinit coatele pe portiera deschisă.
– De ce pui atât de multe întrebări?
Am zâmbit la rândul meu.
– Un farmec de-al meu.
Mi-a luat geanta de pe umăr și a aruncat-o pe bancheta din spate. A făcut un semn cu mâna spre locul din fața și am ezitat puțin.
– Nu ai de gând să mă omori, nu?
S-a prefăcut bosumflat și și-a trecut degetele prin păr.
– Of, și eu care credeam că voi folosi în sfârșit sacii ăia din plastic din portbagaj.
M-a pufnit râsul, dar l-am oprit ducându-mi mâna la gură.
M-am așezat pe scaunul din piele neagră și a închis portiera în urma mea.
A înconjurat mașina și s-a așezat pe locul șoferului, punându-și mâinile pe volan.
– Și acum urmează destinația noastră.
*
A parcat mașina după cincisprezece minute interminabile. Cam a vorbit întruna fără să-mi spună ceva important despre el. Mi-a spus despre serialele preferate și nu am putut să nu mă holbez la el când am aflat că adora serialul Hannah Montana. A locuit până de curând în Florida, și așa se înțelege bronzul mișto de pe el. A mai stat o perioadă în Londra și mai are o soră pe nume Francesca care locuiește cu mătușa lui.
Am coborât din mașină și tenișii meu au făcut contact cu asfaltul tare.
Am sărit peste bordură pe trotuar. Cam a fost imediat în spatele meu și am tresărit când și-a împletit degetele. Nu m-am retras, cât că așa ar fi trebuit.
Am ridicat privirea spre el și a zâmbit. Frumusețea lui m-a izbit din nou din plin și mi-a tăiat răsuflarea. Ochii lui m-au fixat din nou și am simțit o căldură coborându-mi pe șira spinării.
Vântul slab îi flutura șuvițe de păr peste față și mă mâncau degetele să le dau de-o parte.
Am coborât privirea și m-am uitat înainte, neștiind unde mergem.
Pe lângă noi a trecut un grup de fete cam de-o vârstă cu noi, cu picioare lungi și fuste scurte, care și-au lungit gâturile după Cam.
Un sentiment de... mândrie? M-a făcut să zâmbesc larg.
– Ai de gând să-mi spui unde mergem?
– Nope, a zis și îi simțeam rânjetul. Uneori mai trebuie să lași viața să meargă de la sine, vrăbiuțo.
Dacă aș fi lăsat viața să meargă de la sine aș fi ajuns să locuiesc într-un canal și aș fi mâncat pietre.
– Îmi place să dețin controlul, am zis și am ridicat din umeri.
– Uf, asta nu e bine. Eu dețin controlul, a zis.
Am perceput aluzia și m-am înroșit toată până în vârful urechilor.
Un biciclist a tăiat-o pe lângă noi cu o viteză amețitoare și mai aveam puțin și mă urca pe ghidon dacă un braț nu mă trăgea repede din drum.
M-am dezechilibrat și m-am prins de ce am putut. Adică de un biceps lucrat până la perfecțiune. Îi simțeam textura dură a pielii și prin materialul cămășii. Mi s-au înfierbântat obrajii și cele mai nepotrivite părți ale corpului.
Am ridicat privirea spre el și l-am văzut cum zâmbește arogant.
– Ai grijă! Nu cred că interiorul tău e la fel de frumos ca exteriorul.
Hey!!!
Și uite că a evoluat rația dintre ei și pot spune că de-abia aștept să încep adevărata acțiune. Am multe planuri legate de personaje și pe fanii Kian (Elle-2005) și David (FriendWithTheEnemy) îi anunț că vor apărea și ei mai mult în acțiune :))
Și mai am o întrebare. Îl simpatizează careva pe Trav al meu?
V-am pupat :)))