Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 21▪️

            Încă un bărbat a căzut pe jos, pocnit cu sticla în timp ce ceilalți se întindeau să-l apuce pe Jesse de picioare. Îmi venea să chicotesc, dar brațele din jurul meu mă strângeau tare de mijloc.

           Ochii lui Jesse mai zburau către mine în timp ce lovea cu picioarele. Un bărbat masiv a dat să se urce după el, dar verzișorul a fost mai rapid. L-a prins de ceafă și l-a izbit de metalul tejghelei. Părul său flutura în toate direcțiile, respingând mâinile întinse.

          Ușa de la intrare s-a dat brusc de perete. În cadrul ei a apărut un Cameron de-a dreptul turbat. Părul său era răvășit în toate părțile, hainele erau boțite și ochii lui aruncau flăcări de jad. A pășit apăsat și bocancii lui au zdrăngănit zgomotos pe podeaua tare.

          Privirea lui a căzut asupra lui Jesse care îl plesenea pe un tip cu un pahar înalt.

            A trecut peste cioburile a ceea ce a fost paharul meu cu suc și privirea lui m-a fixat.

            Un mușchi al maxilarului i se zbătea pe sub pielea fină. Când a observat mâinile din jurul meu, nările i-au fremătat și s-a îndreptat înspre noi.

            Mie mi-a înghețat sângele în vene și se pare că și tipul din spatele meu se simțea la fel.

            Barmanul a scos un urlet înfundat și câțiva dintre bărbații care îl atacau pe Jesse au sărit la Cam.

          Mare greșeală, băieți, îmi venea să țip. Ăștia nu l-au văzut dând cu pumnii într-un sac de box sau trântind la pământ un mini Leonardo di Caprio din două mișcări.

           Sângele mi-a luat-o iar la vale în jeturi fierbinți. Ce n-aș da sa-și arunce tricoul de pe el.

           Barmanul a început să mă tragă după el pe după bar. M-am împotrivit și am început să dau din brațe și din picioare nimerind pe unde apucam.

           – Stai potolită, tâmpito. Nu am băgat marfă bună în tine fără să nu profit și eu de ceva. Parcă erai singură.

           Creierul meu a făcut un stop. Ce dracu’ îi trebe la ăsta? Habar nu aveam, dar ceva îmi zicea că nu-i a bună.

           A mai înaintat câțiva pași și am început să mă zbat iar. Îmi mișcam greu membrele și calul îmi vâjâia nonstop.

            L-am auzit pe Cam cum striga ceva către Jesse și imediat a zburat prin aer ceva metalic. Un robinet? Ce naiba?

           L-a izbit și pe ultimul bătăuș din jurul lui și privirea lui fioroasă s-a fixat în spatele meu.

          – Cineva a dat de dracu’, am zis râzând.

           Tipul m-a smucit și în capul meu răsunau zgomote de sticle sparte și bufnituri.

           M-am împleticit pe picioare și am aterizat în fund, pe podea. Forța impactului mi-a făcut corpul să vibreze și dinții să clănțăne.

           Am ridicat privirea în sus și am izbucnit în râs. În cămașa barmanului era înfipt un cuțit frumos, împodobit cu pietricele roșii. Și-a smuls haina din cuțit și m-a apucat de umăr, trăgându-mă după el prin mizerie.

            Am dat din picioare, dar nebunul se ținea bine. Aveam în cap o stare ciudată rău. Mă simțeam bine și voiam să merg cu el, dar ceva îmi spunea să nu. Așa că mă zbăteam.

           M-a ridicat în picioare și m-a mai târât după el și când să ieșim de după bar, peste tejghea a alunecat ca pe sanie Cam. Acum era în mijlocul încăperii, după două secunde era în fața mea.