Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 16▪️

         – Cum adică pleci cu el, a întrebat Travor puțin iritat.

        OK, și mie mi se părea puțin deplasat, dar ce se putea întâmpla rău? Dacă avea chef să mă ia la bătaie o făcea de mult.

         – Simplu, frățioare, a comentat Rebecca.

         Trav i-a aruncat o privire ucigașă, la care s-a mulțumit să fluture din mână.

        – Dacă era un ucigaș în serie, am fi aflat până acum, a continuat.

         Avea logică, dar asta nu îmi slăbea neliniștea din stomac. Zici că aveam închise acolo sute de broaște care dansau step pe tocuri.

         – Nu asta e problema, a comentat Trav. Nu putem avea încredere în el. Și în plus, nici nu îl plac.

          Rebecca și-a dat părul blond peste umăr și și-a dat ochii peste cap.

         – Trav, tu nu ai încredere în nimeni.

          Trav s-a rezemat de dulap și și-a trecut degetele prin păr.

          – Și unde mergeți, m-a întrebat Rebecca zâmbind larg. Sper că nu la vreun motel ieftin.

          Am rămas cu gura căscată, la fel și Travor.

         – Doamne, zici că am lângă mine două călugărițe, a mormăit.

           Mă simțeam așa stânjenită nu numai din cauza aluziei ci și din cauza faptului că o auzise și Travor.

        – Gata de plecare?

           Vocea lui Cam m-a făcut să sar la un metru de dulap. S-a ivit din spatele meu și i-a zâmbit lui Rebecca. Când ochii lui au poposit pe Trav, a strâmbat puțin din buze.

           Și-a așezat un braț peste umerii mei și a rânjit.

         – Avem un program încărcat, mi-a zis.

          Rebecca a început să chicotească când Trav s-a încruntat.

        – Distracție plăcută, a zis și și-a fluturat degetele.

          Trav l-a fixat cu o privire rece.

         – Și unde ai de gând să o duci? Ca să știm de pe unde să o luăm.

          Pe buzele lui Cam s-a lungit un zâmbet ironic.

         – Nu-ți face griji, Titi. O duc eu acasă.

          Travor s-a strâmbat și m-am abținut cu greu să nu izbucnesc în râs.

        – Mă cheamă Travor.

          S-a răsucit pe călcâie și a urmat-o pe sora sa spre următoare oră.

          Brațul lui Cam încă era așezat după umerii mei și m-am scuturat puțin până m-am eliberat de el.

        – Mereu e așa înțepat? Încep să am impresia că asta e starea lui naturală.

         Mi-am dat ochii peste cap.

         – De fapt, e așa numai în prezența ta.

         – Poate e gelos pe mine, a zis în timp ce ținea ușa de la intrare deschisă.

          M-am strecurat pe lângă el și am ieșit în parcare. M-a condus pe lângă șirul interminabil de mașini până am ajuns în fața monstrului negru care era să mă ucidă.