▪️Capitolul 24▪️

470 55 72
                                    

            M-am uitat lung la fetița care stătea în pragul ușii și mă privea curioasă. Nu părea să aibă mai mult de cinci sau șase ani.

          Era îmbrăcată într-o pijama rozalie, dintr-o piesă cu o glugă pe spate. Părul brunet, negru ca obsidianul și lung era împletit în două codițe trase în față, peste pieptul micuț.

           Strângea în brațe un ursuleț de pluș care prinsese și zile mai bune. M-am ridicat de pe scaun și i-am zâmbit când s-a apropiat de noi. Ochișorii ei verzi s-au mutat spre Cam și i-a întins o mânuță spre el. Acesta a ridicat-o pe scaun și și-a întors privirea spre mine.

           – Ea e Francesca. Ți-am povestit despre ea acum ceva timp. Am uitat să-ți spun că e aici.

           – Bună, Francesca, am zis și am întins mâna spre fetiță.

           A ridicat privirea spre Cam și acesta a ridicat dintr-o sprânceană.

           – Franci, ea e Alliana, o prietenă de-a mea.

          Prietenă… Am încercat să nu mă simt înțepată de aceea etichetă, dar nu aveam o definiție a ceea ce suntem unul cu celălalt. Adică m-a sărutat o dată. O dată, dar s-a simțit ca și cum ar fi făcut-o de mii de ori.

          Chipul Francescăi s-a întors spre mine și mi-a întins solemnă o mânuță.

          – Eu sunt Fran, dar lui Cammy, a zis și s-a uitat urât la el, îi place să-mi zică Franci.

           Am zâmbit larg. Cum să nu-ți dai seama că sunt frați? Și nu doar aspectul fizic îi unește.

          – Și mie mi se zice Lynn, dar fratele tău îmi zice Alliana.

          Fetița a pufint și și-a pus ursulețul pe masă.

           – Cam e enervant, nu? Mătușa Jenna zice că măcar e frumos.

            M-am uitat la ea cu ochii mari. Cam a scos capul din frigider și a pufnit din buze.

           – Mătușa Jenna știe că nu sunt nu numai al naibii de arătos, dar sunt și inteligent, amuzant, am un simț dezvoltat al observației.

          Cam continua să troncăne din gură în timp ce prăjea alte ouă.

           Sora lui s-a îndreptat în scaun și mi-a zis pe un ton șoptit:

           – Așa e el de obicei. Începe să se laude și nu mai termină.

          Cam i-a pus în față o farfurie și și-a reluat locul. Mi-a făcut semn să mă așez.

          – Și spre informarea ta, lista mea de adjective e enormă și alea nu sunt doar vorbe în vânt.

            Fran și-a dat ochii peste cap și s-a pus pe mâncat.

           Nu mă mirase atât de tare felul în care îi vorbea Cam, cât felul în care îi răspundea Fran. Avea o inteligență ieșită din comun și un simț al sarcasmului atât de bine dezvoltat pentru cineva de vârsta ei. Probabil că e un efect secundar al faptului că îi era soră lui Cam.

           – Ieri am terminat de citit o poveste, a zis Fran.

            Cam și-a lăsat capul pe o parte și a zâmbit.

           – Bravo, puștoaico. Ce a zis mătușa Jenna?

           Fetița a chicotit și s-a uitat la mine.

Amintește-ți de mine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum