– Nu, nu am apucat să învăț, am zis exasperată în timp ce așezam pe raft volumele care au ajuns cu întârziere.
– Tu niciodată nu apuci să înveți, dar iei mereu nouă sau zece. Nu e corect, a zis Rebecca.
Am pus telefonul pe speaker și l-am așezat pe cutiile pe care le-am despachetat deja.
– Se numește atenție la ora, am zis. Cine mai e ca tine să își pileasca unghiile cu dopul de la sticlă în timp ce vorbește Brown?
– Omul ăla mă plictisește de moarte și tot el e cel care țipă.
Am râs în timp ce așezam la locul ei un exemplar din "Mândrie și prejudecată".
– Brown cred că țipă la toată lumea.
– La toată lumea, mai puțin la tine.
Mi-am dat ochii peste cap.
– Poate pentru că din toată clasa eu arăt puțin interes față de ceea ce predă.
– Tu le ai cu antreprenoriala și multe le ști de la serviciu.
Am pufnit și am trecut în registru pentru comenzi numărul de exemplare care mai trebuie aduse pentru a completa stocul.
– Nu eu te pun să stai toată ziua în vârful patului și să citești cine știe ce tâmpenii despre zodii.
– Ai noroc că gemenii sunt compatibili cu berbecul că altfel te dădeam dracu'.
– De parcă ar fi prima oară...
Mi-am luat telefonul în mână, am stins becul de la secțiunea clasici și m-am îndreptat spre casa de marcat.
Am aruncat restutile de orez de la prânz în coșul de gunoi de sub tejghea, după am trecut peste suprafața netedă un șervețel.
– Mâine stai lângă mine la test, nu?
Am mârâit încet și mi-am dat ochii peste cap în timp ce îmi înghesuiam un volum în ghiozdan.
– Am altă alternativă, am întrebat?
– Ăm... Nu, a zis și am auzit-o chicotind.
– Trebuie să închid librăria. Ne auzim mâine?
– Sigur. Te aștept împreună cu Travor ca de obicei.
– Mersi mult, am zis și am închis apelul.
Am stins becurile și a verificat pentru ultima dată ghiozdanul.
– Se pare ca nu am uitat nimic.
Am deschis ușa și un vânt călduț m-a izbi în față. Era neobișnuit de cald pentru mijlocul lui martie, dar cine eram eu să mă plâng? Am băgat chieia în broască și am răsucit-o de două ori după care am încercat ușa. M-am mai uitat o dată prin geam să văd dacă nu am uitat vreun bec aprins și am luat-o pe trotuar spre casă.
Locuiam cam la un sfert de oră de mers pe jos de aici. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu îmi luam permisul. Travor mă ducea cu mașina în fiecare zi la școală, deci încă un motiv pentru care nu mă sinchiseam să-mi cumpăr o mașină. Nu că mama ar fi în stare să mă ajute la plătirea taxelor și a celor necesare pentru întreținerea ei.
CITEȘTI
Amintește-ți de mine
Romance"Uneori îl simțeam atât de aproape încât mă puteam îneca în lumina lui, iar alteori era ca și cum ar fi scufundat în apă, unde eu nu îmi puteam ține respirația decât câteva secunde." Unele lucruri nu pot fi schimbate... Asta a învățat Alliana...
