What did I say?
What did I do?
Boy I'm a hurricane headed for you.
A runaway train with nothing to lose.
Boy I'm a hurricane headed, headed for you.
- This Is Not A Love Song, Katie Cruel
*
Ce a urmat după tot episodul ăsta jalnic în care mama m-a prins lingându-mă cu cea mai bună prietenă a mea, ceea ce m-a speriat atât de tare încât m-am pișat pe mine ca o fetiță cu problemă la vezică, a fost logic și evident: Adela a luat țigara nestinsă de pe covor, înainte să luăm foc, iar casa să fie în sfârșit purificată și iertată de toate păcatele a cărei a fost martoră și gazdă atât timp, iar eu am ieșit imediat goală pe palier, trasă de mama care plină de toți dracii, m-a luat la bătaie și mi-a tras câteva palme zdravene plângând și tot îndrugând ceva gen că o fac întotdeauna de râs și cum pot să-mi bat joc de viața mea și că sunt curvă și o să ajung să mă prostituez pentru un million și căcaturi pe care le zic mamele când te prind cu droguri sau cu iubitul. Pe mine m-a prins cu Adela. Oare de ce era atât de prăpăstioasă? Întrebare retorică și ironică. Desigur, scandalul a început cu adevărat abia atunci când am intrat în casă, iar Tudor și Andreea m-au văzut în pizda goală, murdară de sloboz și păcate. Toată lumea se aștepta să o dau în bară, nu-i așa? Liniștea dinaintea furtunii. Nu erau certurile brutale cu Adela ceea ce-mi pregătea universul ca pedeapsă pentru pula mea, cine știe oi mai fi făcut greșit și l-a supărat, era de fapt umilința în care Tudor avea să mă vadă goală când mă bate mama, nu când ne futem, iar Andreea avea să se distreze și să îmi reamintească încă o dată doar privindu-mă că sunt un copil eșuat și nu o să reușesc să fac nimic cu viața mea pentru că pur și simplu stagnez și sunt blocată constant la granița dintre maturizează-te și maturizează-te. Cine eram eu? Eram clasica vrăjitoare voo-doo care urma să fie arsă pe rug de cetățeii satului credincios WeloveyouDumnezeuandJesusandVirginaMary. Mama era Călăul.
M-a bătut rău în fața lor: a început să enumere păcatele pe care le-am comis în această zi de vineri și a adus cureaua și m-a plesnit cu ea de unsprezece ori și știu asta pentru că am încercat să mă concentrez pe orice altceva ca să nu simt durerea, dar am simțit-o, ce naiba, pentru că nu poți să fugi de impact, dacă te lovește. Mai bine eram arsă pe rug. Am plâns vreo câteva ore și nimeni nu a ridicat un deget. S-au așezat la televizor de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic și eu nu zăceam goală cu răni pe corp urlând de durere și rușine. Tudor mă privea cu milă și nu dura mult pentru că trebuia să pretindă că e vina mea și o merit. De fapt, chiar era vina mea. Mi-am căutat-o, nu? Să fiu mai explicită: mama era una dintre sclavele lui Iisus care se ducea în fiecare duminică la slujbă și îi făcea muie- adică mătănii preotului și îi era credincioasă de parcă ar fi vrut să se lase de viață și să se călugărească în munți să-i fie mireasă lui Dumnezeu pentru că tata a înșelat-o și tot el a fost cel care a părăsit-o și i-a pus actele de divoț în brațe. O urăște din tot sufletul pe Adela pentru că este o curvă necredincioasă care se droghează pe la colțuri și se fute în locuri publice cu necunoscuți, aceeași Adela Ivanov, a cărei mamă i l-a furat pe tata și se prostituează pe centură. Cât despre mine, oh, da, mă urăște cam la fel de mult și încă nu vrea să-și recunoască faptul că am luat-o pe arătură de mult și că m-a scăpat din mână rău.
- Ca să știi și tu, mamă, m-am futut cu Adela și am lins-o până și-a dat drumul în gura mea – minciună, cu Radu care mi-a băgat-o între țâțe până am răgușit de la atâta țipat – minciună, cu un necunoscut căruia i-am făcut și muie într-o baie publică – adevărat, și fumez iarbă - adevărat, trag pe nas - adevărat și-mi bag în venă – minciună, am urlat și am fugit în cameră, să mă încui până nu mă bate.
Următoarele ore au trecut nesimțite, deoarece cum m-am pus în pat, am adormit buștean și am avut visul ăsta retardat în care eu eram pe canapea, la Adela acasă masturbându-mă cu un strap-on albastru după care intră Radu pe ușă, mă vede, începe să râdă în hohote, eu îl observ, dar nu mă sperii sau rușinez, căci el își dă imediat pantalonii și chiloții jos și și-o freacă în timp ce se uită la mine. Amândoi continuăm până Adela apare ca de nicăieri între noi doi și scapă intenționat țigara pe covor, scuipă cu un lichid galben – probabil benzină – iar casa ia foc pur și simplu. Ca și când purificarea a fost invocată. M-am trezit în toiul nopții plângând în hohote și simțindu-mă a nu știu câta oară murdară, umilită, jalnică. Nici nu m-am gândit prea mult la vis, știind deja că a fost felul meu stupid de a digera toate întâmplările și informațiile din ziua precedentă. Simțeam cum creierul îmi scoate aburi, arde și încetul cu-ncetul se transformă într-o plasmă lipicioasă, un lichid rozaliu vâscos, care îmi sparge timpanele și mi se prelinge prin urechi până iese de tot afată; îmi arde pielea, dar nu am nicio reacție, căci nu mai sunt atentă acum. Ceva de pe tavan mi-a atras atenția și privind acea musculiță tâmpită și asimilând-o cu mine, care mă târăsc, zbor și o iau prin toate părțile și toate căile, iar cu toate astea, tot pierdută sunt, am adormit din nou, dar de data asta, niciun vis. Am fost trezită abia în zori de o bătaie în ușă.
- Prieten sau dușman? am întrebat apropiindu-mă de clanță, somnoroasă și încă dezbrăcată. De secrete, de păcate, de haine, de tot.
- Tudor, a răspuns pentru că probabil nu știa unde să se încadreze.
- Profii sunt tot dușmani.
- Nu toți profii umblă în chiloți prin casele elevelor.
- Cei care se fut cu elevele lor, da, l-am șicanat, reproșându-i încă o dată faptul că s-a futut cu Adela. Deși nu era neapărat ceva de reproșat. Nu știu, abia m-am trezit.
Nu a mai zis nimic și într-un final i-am deschis ca o curvă ce sunt pentru că încă eram goală și nemaiavând de gând să pun ceva pe mine, l-am lăsat să mă privească. Eram Ispita.
- S-a oprit potopul și fiind sâmbătă, eu și Andreea voiam să mergem la țară la ai mei. Ai vrea să vii cu noi? Poate ți-ar face bine, a zis și se uita când la sânii mei când la ochii mei. Bărbații.
Ți-ar face bine? Bleah. Normal că mă trata ca pe un bolnav de cancer în stadiu terminal.
- Nu cred că o să-i convină Andreei, l-am trezit la realitate.
- Nu contează ce-i convine ei pentru că eu conduc și eu fac regulile.
Așa că m-am trezit în mașină înainte să realizez de fapt că am acceptat invitația bizară, singură, la benzinărie, în timp ce așteptam ca Tudor să facă plinul, iar Andreea să se pișe – pișăcioasa pulii mele, tot drumul până aici a făcut mutre și s-a plans că de ce a trebuit să vin și eu că asta se presupunea a fiind ziua lor romantică, apoi i-am întors-o spunând că Tudor nu are la el prezervative să te fută și nici chef, așa că tacă-ți gura aia odată că plictisești pe toată lumea. El a râs și ea i-a zis să mă certe. Nu a făcut-o. I-a zis să mai tacă. De atunci nu-și mai vorbesc. Tudor a urcat în mașină și a oftat pentru că trebuia să o așteptăm pe soră-mea.
- Poate a căzut in wc, am râs.
- Sper, a rânjit.
- Pornește mașina, am zis dintr-o dată pentru că îmi venise o idee briliantă ce nu o includea și pe Strică-chef.
- De ce?
- Noi doi, Costinești, fugim, Andreea rămâne aici, am zis nerăbdătoare cu gura până la urechi.
- Ești dementă.
- Carpe diem!
- Fortuna labilis! a spus-o pe un ton de parcă m-ar fi contrazis.
- Pe asta nu o mai știu.
- Destinul schimbător. Dacă o să fugim, știi ce o să urmeze, nu-i așa? Cred că ai încasat-o destul aseară.
- Calc-o până nu o fac eu, am țipat, ignorându-l.
Și duși am fost. Ajunși la Costinești după o oră. Căldura nu prea fierbinte, plaja goală și calmă, nisipul umed și rece, valurile gri-albăstrui agitate îmi dădeau un vibe suprem. Liniște. Nici pe departe țigănia din zilele toride de vară. Fără muzică proastă și concursuri idioate de la Kiss.fm, fără bădărani inculți care să te agațe, fără aglomerație. Doar doi oameni care au venit să se relaxeze, să se detașeze de viața exasperantă, încărcată și extenuantă de la oraș, să uite de probleme, să se lase duși de val, la propriu și să se cunoască mai bine unul pe celălalt. Ăștia eram noi. M-am descălțat și am luat-o la fugă spre stânci răzând ca o dementă, simțind sub picioare răceala și umezeala. Presupun că acum mă simțeam ca ultima rebelă pentru că am fugit în mijlocul primăverii cu profesorul meu de istorie a.k.a cumnată-meu la mare. Tudor în urma mea. Mă simțeam deja ca într-un film romantic și tragic gen The Notebook. Mi se pare că era o scenă cu ei pe plajă. Ea o lua razna și alerga cu gura până la urechi, el era doar fericit să o vadă așa – Ryan Gosling, fute-mă. Apoi ea i-a zis ceva de genul că ar vrea să fie o pasăre și nu mai știu. L-am văzut de mult și nici nu știu de ce am adus vorba. Eu și Tudor nu suntem absolut deloc Rachel și Ryan în TN. Probabil suntem, în cel mai rău caz, eleva și proful din tipicele filme cu relații interzise.
M-am urcat pe o stâncă și m-am așezat undeva, sus, de unde puteam vedea orizontul, linia imaginară unde aveai impresia că soarele și marea se contopesc într-un întreg și formează echilibrul. Când eram mică și mergeam la țară, obigată de mama, fugeam mereu cât mai departe de casă pentru că nu o suportam pe bunica, mai ales atunci când mă silea să mănânc tot din farfurie așa cum fac toate bunicile obeze și ajungeam să vomit tot, într-un final. Mă duceam mereu pe acest câmp nemărginit, auriu și până și acum îmi pot aduce aminte mirosul proaspăt de grâu al lanului. Nu îmi era frică de șerpi sau rozătoare și știam întotdeauna că risc să calc sau să dau de vreuna pentru că așa citisem în cartea de Științe din a IV-a. Deja aberez și urăsc asta. În fine, faza e că era bezmeticul ăsta de soare care după ora 17:00 sau cam așa ceva se făcea portocaliu și apunea ca să se facă noapte. Mi se părea superb și neobișnuit. Habar n-aveam eu pe vremea aia că locul în care se atinge soarele de pământ este inexistent și că e vorba doar despre o iluzie nenorocită menită să mă păcălească. Dar totuși, am alergat, pentru că locul ăla părea atât de aproape, dar atât de departe pe măsură ce mă apropiam și mă incita; îmi stârnea curiozitatea. Mă duceam după el ca proasta de fiecare dată pentru că mi-aș fi dat toate jucăriile ca să ajung acolo. Mama m-a trezit la realitate și mi-a explicat fenomenul. Am plâns două zile. Revenind în prezentul amărui al vieții mele, cum îmi era cald , m-am dezbrăcat astfel încât să rămân în sutien și chiloți pe stânca umedă. Poate făceam insolație de la raze, poate răceam de la umezeală. Oricum ar fi fost, tot îmi luam bătaie acasă. Din nou. Văzând că Tudor e atent la mine și tace, am zis să-mi fac numărul. M-am ridicat în picioare și am strigat:
- Sunt una cu luna, și marea cu spuma, vântu-furtuna.
- Meditezi? a râs Tudor dându-mi de înțeles că știe sursa citatului și ca să se înțeleagă pe deplin, era un citat dintr-o postare de pe un blog legat de meditație. Ăsta care zicea chestia asta era Buddha. La cum arătam – ca un balon – aș fi putut fi și Buddha, doar că nu am fost înzestrată cu înțelepciune și spirit divin de lider sau cum se numește chestia asta wanna be God.
- Aș vrea eu. Dacă aș medita și aș reuși să fiu destul de calmă și liniștită încât să o fac, nu aș mai fi atât de dezechilibrată și pierdută.
A râs. Ce să facă și el? Era cam stânjenitoare toată atmosfera asta și nu prea aveam chef de discutat, oricum. Mi-am îndreptat atenția către malul apei, undeva mai departe, unde doi pescăruși se așezaseră unul lângă altul și începuseră să măcănească din ciocul ăla de parcă vorbeau despre noi și cu coada ochiului, făceau observații cu privire la cât de jalnici suntem. Mai ales Ștefania aia pitică și grasă care face tot ce-i spune Adela pentru că e o sclavă obsedată de Radu și are impresia că lui îi pasă de prezența sau persoana ei... Oricum, măcar ei aveau ceva de vorbit. O luam razna. Cred că făceam insolație pentru că se făcea tot mai cald.
- Pot să te întreb ceva? Nu trebuie să răspunzi neapărat.
- Sigur, și-a întors capul spre mine și apoi am făcut-o și eu, detașându-mă de tabloul bolnav cu pescărușii care vorbeau despre noi.
- Ce vezi la Andreea?
Pauză. Nu voia să-mi spună sau chiar nu știa. Poate am fost și nesimțită. Nu întrebi de obicei asta pentru că relațiile astea tranzitive logodnă-mariaj sunt sensibile pentru că de fapt, nici tu nu știi ce vrei și poate cu puțin noroc, o fute și-o lasă.
- E o persoană bună.
M-a bufnit râsul pentru că amândoi știam că asta nu e adevărat. Clasica replică a bunilor samariteni. Dar el nu era un bun samaritean. Nici pe departe.
- Îți plac persoanele bune, Tudorică? Întreb asta pentru că văd că îți place să îți petreci timpul cu mine, iar eu nu sunt nici pe departe o persoană bună. Din nou, nici pe departe. Nimeni nu e nici pe departe nimic.
- Poată că mă tentează răul.
- Atunci ar trebui să o încerci pe Adela. Să o reîncerci.
- Că tot veni vorba, v-a prins maică-ta una peste alta? Ești pe invers acum sau ce naiba? De la Adela mă așteptam, dar de la tine...
- Bănuiesc că nu mai sunt așa o persoană bună și încep să experimentez cât mai multe chestii pentru a mă recomanda mai târziu trecută prin viață, i-am răspuns într-un final cu zâmbetul pe buze.
- Îmi placi mai mult, Ștefania, a zis și m-a privit cât se poate de serios. Nu glumea?
- De ce? m-am încruntat.
- Ești inteligentă și interesantă. Adela e doar un trup gol și atât. E proastă, iartă-mă că ți-o spun. Nu o duce capul și tot ce știe ea să facă e să-și dea chiloții jos și să facă glume porcoase.
- Nu, Tudor, l-am contrazis foarte serioasă. Nu cred că înțelegi. Adela nu e proastă, Adela joacă un rol. O să mă urască pentru că am zis asta, dar e un fel de Marilyn Monroe. E reprezentanta perfectă a secolului XX, unde femeile pretindeau că sunt proaste pentru a atrage atenția bărbaților. Bărbații detestă să fie depășiți de femei, căci teoretic, noi suntem mai inteligente și voi pur și simplu nu puteți trăi cu asta. Mariyn Monroe era un contrapunct. Nu putea să fie și frumoasă și deșteaptă, pentru că părea ireal și nu o ajuta la candidatura de sex-simbol prin simplul fapt că inteligența i-ar fi dat un aer ușor arogant. Trebuia să facă pe proasta. Era frumoasă, iar asta însemna că trebuia să se contrazică prin lipsa inteligenței, deși ea era foarte deșteaptă. Adela folosește tactica asta pe toți bărbații. Ca să știi și tu, e o persoană extrem de inteligentă și prin simplul fapt că vă lasă impresia că nu o duce capul.
- Mie mi se pare că tu ești inteligentă prin simplul fapt că ai legat-o de teoria asta, a zis și nu mi-a mai lăsat loc să-l contrazic, căci m-a sărutat și mi-a luat tot oxigenul pe care-l aveam, m-a răscolit și mi-a spulberat întreaga liniște sufletească și nu s-a oprit aici. Mi-a desfăcut sutienul și mi-a dat chiloții jos. Mi-a sărutat sânii, i-a atins, i-a lins, i-a ciupit, i-a mușcat și mi-a băgat-o dintr-o dată, lăsându-mă fără aer sau timp să-l opresc. Dar asta era și ideea, nu? De asta l-am adus aici, nu-i așa? Voiam să mă fută, nu să se oprească. Adela îmi zisese să-l fac să mă fută și o făcusem. Am suspinat și mi-am dat ochii peste cap, mi-am mușcat buza și am luat o gură zdravănă de aer pentru că parcă durea mai rău decât prima oară și m-am gândit abia apoi că probabil e prea mare pentru vaginul meu minuscul, dar tot am vrut să continue. Nu era niciun căcat de univers, nici aici, nici acolo. Îl uitasem, îl distrusesem complet ultima oară, ce mai conta? Universul mă făcea doar să par și mai nebună. Auzeam doar valurile mării și gemetele lui contopite cu ale mele pe fundalul unui film artistic, de Cannes, de data asta; îi simțeam pielea caldă și respirația. M-am futut cu un profesor.
- Mai tare, am ridicat tonul în timp ce vaginul îmi vibra și o lua razna împreună cu toată ființa mea.
Am deschis ochii pentru o secundă și i-am închis la loc. De fiecare dată când clipeam observam alt detaliu de pe chipul lui. Odată au fost ochii negri și lipsiți de viață, odată au fost sprâncenele dese și întunecate împreună cu părul său la fel de întunecat și cârlionțat în care îmi înfigeam unghiile și-i dădeam capul pe spate, odată au fost buzele nici prea subțiri, nici prea groase, ușor acoperite de o mustață deasă care completată cu barba pe care o avea de-a lungul bărbiei, maxilarului, mandibulei îmi gâdila pielea și îmi dădea fiori. Îl priveam în ochi atunci când a grăbit ritmul și gemeam mecanic. De parcă eram programată. Oh, dar îmi plăcea la nebunie, nu pot spune că fusesem obligată, dar chiar nu știam să gem. Simțeam o presiune. Mă simțeam de parcă aș fi fost pe cale să strănut, adică să izbucnesc, așa că am avut orgasm cu câteva secunde înaintea lui. Eu am deschis gura și mi-am dat ochii peste cap, iar el a făcut o grimasă ciudată și și-a dat drumul în mine suspinând. Mi-am dat drumul și am simțit cum inima mi se oprește pentru o secundă și ating apogeul plăcerii.
- Nu mai vorbim niciodată despre asta, ok? a zis privind în gol cu gura căscată.
- Vreau o țigară, am râs și mi-am pus capul pe umărul lui.
- M-am lăsat.
- La fel cum te-ai lăsat și din a mai fute eleve minore? am zâmbit.
A scos-o din buzunarul blugilor de lângă el și mi-a băgat-o în gură - țigara.