— Sam! Sam! Sam! Sam! Aud cum toată lumea din bar îmi scandează numele, așteptând să termin ultimele două shoturi din cele zece pe care a trebuit să le beau în două minute. Nu am timp de pierdut, și dacă vreau să trec testul ăsta, trebuie să beau shoturile.
Iau ambele pahare de tequila intr-o mână, și pentru că imi place să fac spectacol, mă urc în picioare pe scaun și le dau pe ambele peste cap. Toată lumea mă aplaudă, iar cei trei nătărăi care mi-au dat proba asta mă privesc mândri, de parcă aș fi copilul lor și tocmai am obținut premiul întâi la nu știu ce olimpiadă.
— Bine Sam! Sincer am crezut că o să dai la rațe după primele cinci shoturi! Acum coboară de acolo, trebuie să ne pregatim de proba finală! Ben îmi întinde mâna și mă ajută să cobor de pe scaun.
Ce sunt probele astea? Vă povestesc imediat.
Ei bine, eu sunt Sam. Samantha mai exact, dar oricine mă cunoaște știe că dacă vrea să își păstreze toate membrele, nu trebuie să mi se adreseze pe numele întreg. Sam este suficient. Sam îmi place, Sam mă reprezintă.
Cei trei nătărăi despre care vă spuneam mai devreme sunt de fapt fratele meu mai mare, Chris, și cei doi prieteni ai săi, Aaron și Ben. Pe cei doi îi cunosc de puțin timp, mai exact de trei luni, de când m-am mutat la fratele meu în Los Angeles. M-au integrat imediat în grupul lor, însă aparent trebuie să indeplinesc acest "Ritual" pentru a deveni oficial una dintre ei. Nu vă gândiți că facem parte din vreo sectă sau ceva, pentru asta ar trebui ca măcar să aibă o denumire pentru grup. Ei bine , ei nu au o denumire, dar eu îmi permit să îi numesc "Cei Trei Muschetari". De fapt, Ritualul este un motiv în plus să bea.
Am de trecut trei probe. Asta inseamnă că fiecare dintre ei va alege ceva care cu siguranță mă va umili, sau mă va pune in încurcătură.
Prima "pedeapsă" a venit din partea lui Ben. A trebuit să mă las legată la ochi, în timp ce ei m-au machiat, m-au coafat și îmbrăcat. Apoi m-au urcat in mașină și după ceea ce mie mi s-a părut o veșnicie, m-au dezlegat la ochi, și așa am ajuns în clubul ăsta din Las Vegas. Nu pot să vă explic cu ce emoții m-am privit în geamul mașinii, și cât de ușurată am răsuflat când am vazut că arătam chiar bine.
A doua probă a fost născocită de Chris, și știți deja ce s-a întâmplat cu acele zece shoturi, iar eu acum resimt din ce în ce mai puternic efectul alcoolului. Nu știu care va fi cea de-a treia probă, însă sper să rămân conștientă până când o voi afla măcar. Am emoții, pentru ca Aaron este de departe cel mai nesuferit dintre ei, și nu prea știu la ce să mă aștept din partea lui.
Muzica s-a oprit, iar dj'ul ne anuntă că imediat își vor face apariția pe scenă cei de la " The Heartbreakers". Știu că se zice că nu e bine să judeci o carte după copertă, dar nu îmi pasă. Nu imi place trupa asta, deși habar nu am cine sunt. Au un nume de rahat. Am un sentiment ciudat în ceea ce-i privește, iar sentimentul îmi este confirmat imediat ce văd sclipirea din ochii lui Aaron. A pus ceva la cale.
— Draga mea, a venit momentul pentru proba finală. Acesta îmi cuprinde umerii cu brațele și mă intoarce cu fața spre scenă. Oh nu, te rog nu! Dacă vrei să faci parte oficial din grupul nostru,în seara asta trebuie să pleci de aici cu unul din membrii trupei ăsteia. Și ca să vezi că sunt băiat bun, te las pe tine să alegi norocosul! Nenorocitul!
— Nu, nu , nu! Asta nu o să se întâmple! Aaron, e soră-mea, ce naiba?!
— Oh haide Chris, nu e un copil! Ce zici dulceață, te bagi? Aaron mă privește îngâmfat, și are un zâmbet care parcă transmite numai "știu că n-ai curaj să faci asta". Ben este amuzat de toata situatia, dar Ben așa este mereu. Iar Chris este înspăimântat, știu că pentru el voi fi mereu sora mai mică și inocentă. Mai mică sunt, dar inocentă nu chiar.
Și eu?! Hmmm, mie îmi cam surâde ideea. Până la urmă, cu ce are să îmi dăuneze o aventură de-o noapte cu un tip pe care nu îl voi mai vedea niciodată? Am aproape douăzeci de ani, și sunt suficient de matură încât să iau singură deciziile care mă privesc pe mine și viața mea intimă. În plus, nu vreau să par slabă în fața noilor mei prieteni, și stiu că deși nu mă vor exclude dacă refuz să fac asta, mă vor lua mereu la mișto.
— Știți ce, de fapt chiar voi face asta! Shh, Chris, stiu ce vrei să spui, dar chiar nu contează, deja m-am decis! Până la urmă, ce se intamplă în Vegas, rămâne în Vegas, nu?
— Așa te vreau! Haide, să mai băgăm niște alcool în corpul ăta al tău, să nu cumva să te răzgândești! Aaron mă apucă de mână și mă trage înapoi spre bar și comandă câte trei shoturi pentru fiecare. Pentru aventurile de-o noapte !
— Pentru pierderea inocenței! ciocnește și Chris, și îmi aruncă o privire de genul "m-ai dezamăgit".
Încerc să nu îl las să îmi strice buna dispoziție, deși sunt conștientă că mâine voi suporta consecințele faptelor mele, și că va trebui să iau parte la o discuție tată-fiică, desi este mai mare decât mine cu numai trei ani si nu este nicidecum tatăl meu.
— Pentru prietenie! ridic și eu ultimul shot, iar dupa ce il ciocnim si il dam peste cap, ma indrept spre scena pentru a pune in aplicare micul plan pe care am reusit sa il incropesc in scurtul timp avut la dispozitie.
Spre marele meu noroc, rochia aleasa de Ben imi scoate in evidenta formele, iar parul lasat liber pe spate si machiajul m-au luat total prin suprindere. Ma asteptam sa arat ca o sperietoare de ciori, imbracata ca o paiata, machiata cu verde si/sau mov, si cu un cuib de barza in cap. Trebuie sa ii multumesc lui Ben pentru simtul dezvoltat pe care il are pentru moda, nu degeaba este model.
Ma strecor printre cei care deja sunt adunati in fata scenei, pana ajung exact in fata acesteia. Sunt destul de multi oameni aici, deci acesti heartbreakeri sunt destul de cunoscuti. Imediat ce trupa isi face aparitia, ii analizez rapid pe membrii acesteia, in cautarea tintei perfecte. Nu am foarte multe optiuni, deoarece formatia este compusa din numai trei membri. Bateristul este un tip mic de inaltime si destul de slab, deci iese clar din discutie. Vreau ca macar sa ma simt bine, daca tot fac nebunia asta.
Pe mijlocul scenei este solistul trupei, un barbat brunet, cu parul lung, destul de aratos si cu o mare verigheta pe deget. Deci nu. Asta inseamna ca mai ramane chitaristul. Spre norocul meu, degetele lui sunt complet libere, si trebuie sa recunosc ca arata bine. E saten, inalt si bine facut. Si are bratele acoperite de tatuaje. Bingo!
Ma pozitionez in asa fel incat sa fiu exact in fata tintei mele, si imediat cum incep sa cante, incep si eu sa dansez. Alcoolul este cel mai bun prieten al meu in momentul asta, pentru ca am scapat complet de inhibitii. Nu ca as fi vreo timida, dar recunosc ca uneori mai am discutii aprinse cu constiinta mea. Acum ea doarme insa, asa ca eu sunt singura din capul meu.
Il fixez cu privirea pe saten, si continui sa ma misc provocator. Trebuie sa recunosc ca muzica asta nu suna atat de rau. Cand privirea lui o intalneste intr-un final pe a mea, stiu ca am o singura secunda la dispozitie sa ii captez atentia. Asa ca imi musc buza de jos suficient de tare incat sa ma fi vazut, apoi ii zambesc si las privirea in podea. Vreau sa creada ca m-a intimidat.
Sunt complet constienta de faptul ca natura a fost buna cu mine si m-a inzestrat cu tot ce are nevoie o femeie pentru a cuceri cu o privire. Imi cunosc atuu-rile si le folosesc ori de care ori este nevoie sa o fac.
Iar acum vreau sa ma joc putin cu mintea chitaristului, caci desi sunt sigura ca il voi aduce exact acolo unde imi doresc, sau mai bine zis unde trebuie, nu vreau sa las impresia de prada usoara.
Imi mai ridic privirea de cateva ori pentru a fi sigura ca figura mea a tinut, si cand ii vad ochii atintiti pe mine, ma intorc cu spatele si ma indepartez de scena, pierzandu-ma prin multime. Prima parte a planului a fost un real succes! Acum, am nevoie de mai mult alcool pentru partea a doua.
Cu un zambet si putin scuturat din gene, am reusit sa conving un ospatar sa imi ofere informatiile necesare. Astfel, am aflat ca imediat dupa concert trupa paraseste clubul prin spate, acolo sunt parcate masinile lor. Mi-am luat pachetul de tigari si bricheta, telefonul, si i-am anuntat pe cei trei crai ai mei sa nu imi raspunda la telefon, decat daca trimit si un sms. Chiar inainte ca trupa sa isi incheie reprezentatia, complicele meu, ospatarul, m-a strecurat pana la usa din spate. Mi-am inchis telefonul, m-am indepartat cativa pasi de cladire, mi-am aprins o tigara, si am asteptat.
Nu a durat mult pana sa se deschida usa, iar eu m-am repezit spre cei trei cantareti, tremurand si parand cat de speriata puteam.
— Slava Domnului! Am crezut ca o sa inghet aici afara! Cine naiba face o usa care se deschide doar din interior? Si de ce naiba nu scrie nicaieri ca daca iesi pe usa asta nenorocita exista sanse sa ramai blocata pe vecie pe afara?! spun totul repede, insa nu ma grabesc sa ajung la usa, pentru ca eu vreau de fapt sa se inchida din nou.
O secunda mai tarziu, exact asta s-a intamplat. Usa e din nou inchisa, eu sunt inca afara. Pana aici totul merge conform planului.
— Perfect, si acum e din nou inchisa! urlu eu spre cei trei. Sper ca macar aveti un telefon la voi, al meu s-a decis sa moara exact cand aveam cea mai mare nevoie de el! le flutur telefonul meu inchis prin fata, si acum este momentul in care voi afla daca planul a functionat sau nu.
— Poti folosi telefonul meu, imi spune chitaristul. Baieti, mergeti inainte, va prind eu din urma.
Siiii...l-am prins!
— Multumesc, nu te retin mult. Trebuie doar sa imi sun prietenii sa vina sa ma ia de aici.
Isi da jos geaca de piele si o aseaza pe umerii mei, apoi imi intinde telefonul si isi aprinde o tigara. Ii sun pe rand pe toti cei trei muschetari ai mei, iar ca niste baieti ascultatori ce sunt, nu rapunde niciunul.
— Perfect! Nu raspund! Multumesc oricum, ii spun si ii inapoiez telefonul, probabil isi vor da seama curand ca lipsesc si ma vor cauta.
— Iti dai seama ca nu o sa te las singura aici, nu? E noapte si sunt multi dubiosi pe strazi. Haide, te duc acasa.
— Ar fi minunat, daca as avea cheile de la apartament.
— Atunci mergi cu mine la hotel, pana cand te va suna inapoi unul din prietenii tai. Sau stam amandoi in frig, pana se va deschide din nou usa aia.
Oftez infranta si aprob din cap, apoi il urmez spre masina. Incerc din rasputeri sa retin zambetul care ameninta sa se infiinteze pe fata mea, iar in sinea mea ma aplaud pentru reusita planului meu.
Insa oboseala acumulata de pe drum, impreuna cu alcoolul din corpul meu, fac ca ochii sa mi se inchida imediat cum iau contact cu scaunul moale al masinii, cazand intr-un somn adanc.