Nebun de sincer

Dragă timp

Timpule mai toarnă un pahar de vin și fă-ți timp să mă asculți. Am o poveste dragă mie ce aș vrea să ți-o spun. Cică era odată o prințesă, era vestită pentru cât de specială era. Nimeni nu mai văzuse așa fată până la ea, toată lumea o lăuda pentru frumusețea ei, doar ea se mira căci nu se vedea deloc frumoasă, iar de specială nu se simțea. Și o doreau mulți, fără să aibă curajul de a o cere, iar cei ce îl aveau se dovedeau nedemni de inima ei. Până într-o zi timpule, atunci a apărut el. Hoinarul povestitor. A îndrăznit să ceară vorbă cu prințesa și ea l-a primit.
,,-Măria ta, să-mi fie cu iertare, nu am avere, nici titluri mărețe, nici case care mai de care, am cuvântul și o rimă, povești și legende adunate într-un singur om. De vrei să mă primești așa cum sunt, eu sunt al tău"
Inima i-a tresărit la jocul de lumini și de culori din privirea lui. Cum alții o îndulceau cu pământurile lor, castele cu zeci de turle, promisiuni de ceară, el i-a făgăduit un lucru mult mai important ,,de vrei să mă primești așa cum sunt, eu sunt al tău".
Micul hoinar se îndrăgostea de prințesă, micuță, păr precum e lemnul de stejar, ochii ca cerul limpede iar zâmbetul... Zâmbetul i se părea o nestemată rară, ce și-o dorea a o privi zile, nopți de-a rândul.
Și au stat și au vorbit de toate și nimic. Au povestit multe, încât prințesa nici nu mai primea alți pețitori, iar el nu mai caută să își joace rima în altă parte.
Pe ea o cuprinse vraja ochilor de chihlimbar, cântecul vorbelor de dor, de nu-și dorea decât o clipă în plus după o altă fiecare clipă și un alt sărut promis.
Încet încet cu pași domoli, au ajuns să se iubească unul pe altul, înfloreau unul lângă altul.
Ai terminat vinul timpule? Ce repede mai treci, prin sticla mea de vin, că de trecut treci oricum.
Mai toarnă un pahar și hai sa continuăm povestea. Așa ca în alte basme cum le știi, o doamnă cu un hoinar se întâlni, iar dincolo de rang, de loc, el și ea mereu se vor iubi.
De azi tu dragă timp, de aici de la masă cu paharul și sticla mea de vin în față, te rog ... DĂ-LE TIMP. Căci azi in față îți stă prințesa ce își așteaptă iubirea sa, hoinarul, să îi fericească inima.