•Am nevoie de ea să-mi spună că sunt un dobitoc și că nu merit să se piardă vremea cu mine. Am nevoie să fie în fața mea și să scuipe flăcări. Am nevoie să urle la mine, să-mi tragă pumni și picioare. Am nevoie de ea.
•Ne mințeam unul pe celălalt pentru că niciunul dintre noi nu era dispus să recunoască adevărul: eram topiți unul după celălalt.
•N-am avut nevoie de mai nimic până a apărut Ella. Acum, până și să respir e dificil fără ea alături.
•Delacorte și-a căutat-o cu lumânarea. Merita o bătaie încă de când a încercat să-i facă rău Ellei, dar am amânat răzbunarea pentru că eram prea ocupat să mă îndrăgostesc de ea
•Trădarea lui Reed dăinuie în mine acum. Îmi curge în vene ca smoala, asaltând tot ce-a rămas din inima mea, ca un cancer care se-ntinde rapid.
•Reed m-a distrus. M-a păcălit. M-a făcut să cred că poate exista ceva bun în această lume dată peste cap.
•Ca atunci când Reed se așază lângă mine, corpul meu se bucură, amintindu-și de toate momentele bune cu el, dar inima mea încă se inundă de toate amintirile în care mi-a umplut golurile din suflet cu afecțiune și căldură de care nu-mi dădeam seama că am nevoie în viața mea.
•Și mi-am spus: o să mă țin de el. La un moment dat o să cedeze, o saă-l conving că suntem o poveste frumoasă. Dar nu suntem. Nu suntem nimic. Suntem ca fumul - fără substanță și fără rost.
•Nici măcar o tragedie nu suntem. Suntem mai puțin decât nimic.
•Nu ne sărutăm cât, de fapt, încercăm să ne omorâm unul pe celălalt, cu buzele și limbile și dinții dintre noi.
•Îți văd durerea și singurătatea. Îți văd mândria și felul în care ea te oprește să lași pe oricine să se apropie de tine. Îți văd inima bună și cum vrei să salvezi pe toată lumea, inclusiv pe un dobitoc ca mine.
•Vrea să aflu că s-a terminat, dar știm amândoi că nu e așa. M-a urât și înainte și tot s-a îndrăgostit de mine. Nimic nu s-a schimbat cu adevărat între noi. Încă ne încercăm puterile, încă ne mișcăm în cerc, ca doi oponenți egali, în abilități, dar suntem în ring împreună. Și asta e tot ce contează.
•Când își fixează Reed asupra mea ochii ăia albaștri intens e ca și cum n-aș mai putea să-mi văd propiul suflet. El vede dincolo de masca de duritate în sptele căreia mă ascund. El îmi vede temerile și vulnerabilitatea și nu mă judecă pentru lucrurile astea.
•-Apoi m-am enervat, m-am enervat atât de tare pe mine, pe ea, pe tine.
-Pe mine?
-Da, pentru că ești tot ce mi-aș dori eu să fiu.
Prințul de hârtie, Erin Watt