Since I met you I've been crazy
Since I've been with you I've been lost
You make everything seem hazy
Love comes with such a cost
Have I lost my mind?
Have I lost my mind?
Have I lost my mind?
Follow me down to the river
Drink while the water is clean
Follow me down to the river tonight
I'll be down here on my knees
- Follow me down, The Pretty Reckless
*
- Sunt o feministă, rahaților. Normal că îmi apăr drepturile și consider că merităm respect. Nu știți cum să vă purtați cu o doamnă.
- Respect ție? a râs Victor. Adela, îi lași pe absolut toți cunoscuții și necunoscuții să te fută. Încă mai vorbim despre respect?
Corect, am gândit. Victor adora să o enerveze, iar deseori se întâmpla să aibă și mare dreptate cu ceea ce spune. Asta o scotea din sărite. A scos-o și acum - din sărite. Fusesem îndrăgostită, înnebunită după el acum vreo doi ani până să mi-l șutească ea repede. Ce-i drept, ea îl câștigase. Nu m-am supărat, oricum. Niciodată nu mă supăr, oricum. Oricum nu mă întreabă nimeni. La fel cum oricum ar fi ales-o pe ea în locul meu. Adela e prima opțiune în toate cazurile, mai ales atunci când vine vorba de bărbați, deoarece, să fim serioși, ea reprezintă în amănunt ceea ce-și doresc ei, atât fizic cât și... psihic - dacă e să ajungem până acolo. Așa că mă întreb adesea în nopțiile târzii, când îmi fumez a zecea țigară pe balcon, deoarece iar am insomnii și nu mă pot controla, căci mă cheamă viciile să ne distrugem: De ce nimeni nu poate fi Adela? De ce nimeni nu încearcă? De ce toată lumea o lasă pe ea în centrul atenției când de fapt ar trebui să fie și alții? Doar alții. De ce să se fută numai ea cu bărboșii? De ce să pună numai ea poze semi-dezrăcată pe Facebook doar ca să stârnească scandal? De ce să joace numai ea jocul asta? Iar în loc de "nimeni", să înlocuim cu "Ștefania". De ce Ștefania nu se aruncă? Mi-e frică, de aceea. Mi-e frică să nu mă pierd într-o lume încă neștiută, neexplorată, nesigură. Îmi e teamă că atunci când o să pun piciorul pe terenul de joc, o să se cutremure lumea cu totul, iar eu o să fiu târâtă în Iad numai pentru că am încercat să fac pact cu Diavolul, iar eu nici măcar nu l-am văzut.
Nu mai fusesem atentă la ce vorbeau, căci eram mai mult preocupată cu gândurile mele astăzi.
Alex era în fața mea, pe fotoliu. Își fuma ultima țigară din pachet sau poate era penultima. De data asta nu le-am numărat. Nu îmi plăcea muzica din Vintage. De fapt, nici nu am fost atentă ca să o ascult, dar probabil doar am vrut să-mi repet în minte că suntem în Vintage și că vreau ca Alex să mă fută din nou, dar de data asta într-o baie murdară. Și poate îi fac doar o muie. În plus, i-am rezolvat ghicitoarea. Iar atunci am realizat că am început să mă mint până și când vorbesc cu vocile din capul meu, căci nu am rezolvat-o tocmai eu. Așa, și? Adela minte în fiecare secundă care se scurge din viața ei. Nu o să se supere nimeni dacă fur trei minute.
*
- Adela, o să te enervezi rău de tot, dar m-am futut cu A...-
- Știu, a zâmbit.
Era fals sau chiar zâmbea?
- Ți-a zis?
Sigur că i-a zis. Ce scârbă.
- Eu l-am pus.
- Poftim? am râs. Speram să mintă ca să-și mai păstreze puținul de demnitate care i-a mai rămas, căci nimeni nu se fute cu iubitul Adelei. Stai așa, a avut vreodată vreun iubit cu care să stea mai mult de o oră?
- L-am rugat să te fută, așa, și? Ți-am făcut un bine, voiai să nu mai fii virgină, iar el nu avea de gând să și-o bage în tine numai dacă aveam să-l rog eu sau mai bine zis să fac niște chestii pentru el.
- L-ai pus să mă fută? Adela, e josnic, nu pot să cred!
- Dar ți-a plăcut, nu?
- D-Da... Ce contează?
- Foarte bine pentru că e iubitul meu, ceea ce înseamnă că îl putem împărți, deoarece suntem prietene și împărțim totul, a zâmbit iarăși. Mi-era frică pentru că nu știam ce pune la cale.
- Vrei să împărțim o persoană? Ești ridicolă.
Mă prinsesem, dar nu voiam să o zic.
- Nu o persoană, un corp, a scrâșnit din dinți.
- Vorbești ca un criminal psihopat.
- Ai avut orgasm?
- Vrea să ne futem în trei, nu-i așa? am evitat-o.
- Da, a oftat. Dar i-am zis că nu cred că e posibil din moment ce urăsc să îmi împart bărbatul în pat cu o femeie și că eu sunt mai mult genul care se fute cu doi bărbați, dacă e să vorbim de sex în trei. Da, asta era problema. Nu că eu nu aveam să accept, ci Adela că are principii în legătură cu sexele. Dar a zis să te întreb, deși i-am răspuns în locul tău. Normal că a făcut asta. Dar să știi că putem să ne futem cu el separat, cu rândul. Îl poți avea tu astă-seară.
- Mersi.
Ce să spun. Foarte generos, Adela. Ești o persoană minunată.
- Deci, ai avut orgasm, Ștefania-nu-mai-e-virgină? începuse să mă tachineze.
- Nu, nu am avut, deoarece nu a fost nimic intens. Pur și simplu m-a dezvirginat, nici măcar nu mi-a atins buzele, deși am fost al naibii de udă, am zâmbit larg spre final.
- Alex e o enigmă, Stef. Nu te poți aștepta să îl înțelegi.
- Nu am zis că vreau să-l înțeleg, am contrazis-o, deși...
- Știi că am dreptate. Așa funcționăm noi, femeile. Căutăm răspunsuri tâmpite pentru întrebări tâmpite care nu au răspuns. Și ne pierdem atât pe noi, cât și esențialul. Alex e o enigmă nenorocită și e al naibii de instabil. Are zile când te sărută, e romantic, te pipăie, îți șoptește cuvinte dulci și siropoase la ureche, dar apoi vin zilele mele favorite când e o brută și pur și simplu mă trântește în pat și mă fute fără să-mi atingă buzele sau fără să fie tandru, căci vrea să te facă să suferi prin intermediul unei dureri acute în fund, căci alea sunt al naibii de insuportabile, ai să vezi. Dar să fiu sinceră, latura asta de psihopat a lui îmi pare mult mai interesantă. Și i se și potrivește. E atât de sexy când se încruntă, când își încordează maxilarul și îmi strânge pielea în speranța că o să o sfâșie, iar eu am să țip ca din gură de șarpe, deoarece nu îmi place, dar îmi place și nu vorbim de sado-masochism, ci de faptul că fiecare fel în care mă atinge, mă face să-mi dau drumul ca o cascadă. Nu m-ar deranja nici dacă ar fi Patrick Bateman, iar eu nu știu mai care prostituată blondă de la periferie, iar el să mă maltrateze, iar atunci când fug de el ca să nu mă omoare, să arunce un buldozer pe mine de le etajul trei, atunci când ajung la parter și să mor. Pare interesant, iar până și latura asta de criminal în serie l-ar făcea să pară un zeu.
Eram perplexă. Trebuia să i-o zic deși aveam să reget că i-am deschis ochii în halul ăsta.
- Adela, ești îndrăgostită.
- Ba nu, a râs. Eu nu mă îndrăgostesc de nimeni. Alex e doar o pasiune și o să treacă imediat ce o să plece înapoi în Londra.
- Unde să plece? m-am răstit.
- Stai, nu țipa.
- Unde să plece? am făcut-o din nou.
- În Londra, Stef. Acolo locuiesc părinții lui, iar el are nevoie de bani pe durata verii.
- Și cum rămâne cu școala?
De asta îmi ardea mie acum, bravo.
- A renunțat la facultate după un an. Nu școala e importantă.
Nu știam că e atât de în vârstă. Iar noi încă suntem minore. Oare el știa asta?
- Nu poate să plece pur și simplu!
Îmi venea să plâng. Și să vomit. Am început să plâng.
- Ba poate pentru că nu este nimic aici care să-l țină. Nu înțelegi? Bărbații nu depind de femei niciodată. Noi suntem obligate să facem sacrificii și să-i urmăm peste tot. Pe ei, în schimb, îi doare fix în pulă. Găsesc femei ca noi la colțul blocului. În plus de asta, mi-a zis că are o iubită. Așa că evident, o să se întoarcă la curva aia după ce ne-a copleșit pe noi cu atitudinea lui de "am pula mare" și o are și o să îmi fie dor de ea, de el nu, și cu asta am încheiat discuția pentru că nu am chef să mă consum acum. M-am consumat destul când am vorbit cu el pe tema asta.
Avea ochii roșii și nu era de la droguri. Adela a plâns, iar Iisus a coborât din Cer.
- Când pleacă?
- Nu știu și nici nu mă interesează, s-a așezat pe canapea.
- După ce ne-am futut, mi-a dat o ghicitoare pe care nu am reușit să o înțeleg, i-am zis în cele din urmă.
- Ce să spun, marele artist care ne dă nouă de lucru în timp ce el se fute cu altele o mie.
- A zis ceva gen că a încercat Vogue, aluzie pe care a făcut-o imediat ce am refuzat țigara lui Marlboro, spunându-i că acum fumez Vogue, apoi a zis că acum are nevoie Marlboro pentru că sunt tari și îi plac mai mult, iar Vogue sunt prea slabe, am explicat rar.
- Vogue sunt de pizde, s-a încruntat. De ce ai fuma așa ceva?
- Mă ajuți să rezolv ghicitoarea sau nu? mi-am dat ochii peste cap.
- Ce ghicitoare? Încearcă să pară deștept și interesant în fața noastră. Ce relevanță are?
- A zis să mă întorc la el după ce o rezolv.
- Deci vrei să te fută din nou? a ridicat colțul drept al guri.
- Da.
- E foarte simplu, amețito. A făcut o aluzie la cât de praf ești în pat, spre deosebire de mine. Eu sunt Marlboro pentru că sunt bună și tare, iar tu ești Vogue pentru că ești slabă și praf și nu te vrea nimeni. Mă încruntasem. Scuze, el a zis-o. Deși e ca un paradox, deoarece eu arăt mai mult a slim pentru că sunt slabă, iar tu grasă ca un trabuc, ceea ce e aproape de Marlboro în cazul ăsta, dar să nu uităm că vorbim despre puterea în pat. Destul de interesant și îmi pare rău că trebuie să fiu corectă și să recunosc.
*
Îmi amintisem toată discuția noastră de dimineață. Și era duminică, iar duminica nu îmi place să mă agit și să mă stresez atât pentru că se presupune a fi o zi de realaxare în care vecinii mei nesuferiți se duc la slujba de dimineață, iar eu pot asculta cu Adela muzica la maxim în timp ce fumăm iarbă, fără să ne bată poliția la ușă pentru deranjarea liniștii publice și să ne ducă la secție, căci se simte miros de joint.
- Am un anuț de făcut, a râs Adela și era beată rău. Avea să zică că nu mai sunt virgină, nu? Toată lumea aștepta, dar ea începuse să râdă în hohote. Se înroșise la față, iar atunci mi-am dat seama că în timp ce eu reflectam asupra vieții mele de rahat, un joint fusese pasat de vreo 5 ori pe la fiecare, iar prietena mea o luase razna rău de tot.
- Spune odată, fă! a râs Ana, care a folosit ca de obicei apelativul de mahala pe care bine, și noi îl mai folosim câteodată.
- Am uitat! a țipat.
- Nu mai țipa, proasto, că ne dă iar afară! a tras-o Victor de păr ca să o potolească pentru că în momente ca astea, e nevoie de forță fizică.
Alex privea în gol și fuma Marlboro. Încerca să ignore toată scena asta penibilă și tipică adolescenților din ziua de astăzi. Eram imaturi, iar el era un fost student de vreo 19 ani care căuta distracție în capitală pentru o vreme în timp ce iubita lui îl aștepta acasă în Londra ca să fie fericiți împreună. Ce voia de fapt de la noi dacă ducea o viață mișto?
Așa că la un moment dat mi-a făcut semn să-l urmez și ne-am ridicat fără să fim observați de nimeni, iar într-un final m-am trezit în baie sărutându-l și lăsându-l să mă bage într-o oarecare cabină și era real.
- Ți-am rezolvat ghicitoarea, i-am zis printre săruturi.
- Serios?
- Da, sunt Vogue, iar Adela, Marlboro.
A râs și a început să mă sărute pe gât în timp ce îmi pipăia fundul. Mă udasem și fierbeam.
- Dacă îți fac o muie, pot deveni Dunhil sau Kent?
- Dacă îmi faci o muie poți deveni absolut ce vrei tu, a zâmbit larg și mi-a desfăcut picioarele, dându-mi blugii și chiloții jos. A intrat în mine de câteva ori, iar eu am gemut de fiecare dată. Nu m-am mai gândit nici la nenorocitul de univers, nici la Adela, nici la Radu, doar la Alex care îmi oferea o ultimă partidă de despărțire, iar eu aveam să devin Marlboro și să fiu la egalitate cu Adela măcar o dată. Am zis că nu mă gândesc la Adela.
Priveam tavanul alb și murdar de praf în timp ce îmi mușcam buzele și îmi rețineam lacrimile și stăpâneam din greu gemetele, căci nimeni nu trebuia să afle că mă fut în baia din Vintage ca ultimele curve ale Bucureștiului, curve printre care se numără și Adela, căci îmi amintesc ce scandal fusese anul trecut și am promis, jurat că nu o să mai aduc aminte de el nici măcar în propriile-mi gânduri. Argh, iar vorbesc despre Adela. Dar serios, Adela ar fi mândră de mine. Și geloasă.
Am gemut tare la un moment dat, iar el a ieșit din mine, dându-și jos prezervativul și aruncându-l în wc-ul care avea să se înfunde imediat ce aveam să tragem - sau nu - apa.
- Adela mi-a zis că pleci. Când pleci?
- După ce mergem la mare pe 1, mi-a zis și mi-a dat părul după ureche. Eu nu aveam să merg. Eu nu aveam să-l mai văd. Se uita la mine, iar eu roșeam. Zâmbea, iar eu deveneam din ce în ce mai tristă, știind că o să mă lase aici, iar el o să își continue viața lui perfectă în Marea Britanie.
- O să-mi fie dor de tine, să știi. Și mie și Adelei.
- Știu, a fost tot ce mi-a zis și mi-a făcut semn în jos.
M-am pus în genunchi, iar în timp ce în urechi îmi cânta o melodie de la The Pretty Reckless care mă mir că se auzea până în baie, am făcut ce trebuia să îi fac și ce îi mai făcusem și lui Radu. Încă îmi e dor să îi fac asta lui Radu. Despre muie, vorbesc. Am inspirat adânc și m-am gândit la țigări, că alea au gust bun. Apropo, chiar aș muri pentru o țigară în acest moment.