— Bună dimineața la amiază! vocea caldă a lui Ethan răsună în încăpere și urma de ironie nu îmi scapă absolut deloc.
Gemând, îmi ridic capul de pe biroul, ferindu-mi șuvițele de păr ce mi-au căzut pe față și îl privesc cât de dulce pot eu în momentul acesta, în speranța că nu am dormit prea mult. Oricât de permisiv este Ethan, mai ales cu mine, asta nu pot să neg, sunt anumite lucruri pe care nu le tolerează, printre care și dormitul la servici. După părerea lui, decât să vi și să nu faci nimic, mai bine stai acasă și nu îți mai arăta fața prin public.
— Mă bucur că ți-am captat atenția Sarah, ochii mi se măresc și nu știu ce aș putea să îi spun. Sunt sigură că tot acest calm nu este decât cel de dinaintea furtunii.
— Scuze, mormăi într-un final.
— Nici nu vreau să aflu ce e cu tine de abia îți ți ochii deschiși, mi-o trântește serios.
Nici eu! Ultimul lucru pe care mi-l doresc e ca Ethan să știe de ce am dormit tun de cum am ajuns la birou. Și totul i se datorează iubitului meu căruia în momentul acesta chiar i-aș vătăma ceva. Aiden chiar și-a ținut amenințarea și mi-a dovedit toată noaptea cât de departe de bătrânețe se află, și nu numai că nu am închis ochii deloc seara trecută, dar încă mă mai dor anumiți mușchii pe care nici nu știam că îi am. Totuși, pe cât de epuizată sunt acum, pe atât de intens, răvășitor și emoționant a fost totul, începând cu surpriza pe care mi-a pregătit-o când am ajuns acasă și până dimineață, când cu greu am reușit să mă pregătesc pentru muncă.
Ethan își drege glasul zgomotos, reușind să îmi capteze atenția, însă privirea îmi cade pe ceasul de pe birou, ce indică că este aproape ora prânzului. Icnesc surprinsă, nevenindu-mi să cred că am dormit atât de mult, dar nu mai apuc să îmi fac mustrări de conștiință.
— Venisem doar să îți spun că mă bucur pentru faptul că ți-ai mai eliberat programul, ai făcut foarte bine. Chiar aveai nevoie de asta, îl aprob din cap, neștiind ce altceva să îi spun. Mă bucur că te-am prins, m-am gândit că ai plecat deja.
— Nu, dar vom pleca chiar acum!
Aiden pășește încrezător înăuntru și după ce îl salută pe Ethan vine lângă mine, luându-mă în brațe și depunându-mi un sărut scurt pe față. Rămân neclintită lângă el, cuvintele lui fiind singurele care îmi răsună în minte.
— Unde plecăm? îngân curioasă.
— O să vezi la momentul potrivit!
— Și părerea mea nu contează? Dacă eu nu vreau să merg? îl întreb pe un ton puțin cam ridicat decât mi-aș fi dorit, dar acum e prea târziu ca să mai dau înapoi.
— Iubito, credeam că am fost de acord aseară că nu am nevoie de acceptul tău, îmi spune arogant, iar în minte îmi vine momentul în care mi-a spus că vrea să mă întrebe ceva, dar că nu am voie să îl refuz.
Schimbul de priviri dinte Aiden și Ethan mă fac și mai curioasă, mai ales că din câte văd doar eu nu știu ce se petrece.
Înainte ca Aiden să mă tragă afară reușesc să îmi iau geanta și telefonul, totul sub privirea amuzată a lui Ethan. Ieșim din birou ținându-ne de mână, sub privirile uimite ale angajațiilor. Deși distanța până la lift nu este mare mi se pare o eternitate până ajungem la el și imediat ce ușile se deschid, permițându-ne să intrăm, eliberez tot aerul pe care îl țineam în mine.
Același lucru se petrece și când ajungem la parter și alte priviri curioase, dar și uimite cad asupra noastră. Singurul care zâmbește și ne privește cu blând și bucuros este Josh, paznicul de la intrare, pe care îl salutăm amândoi.
Aerul cald mă lovește peste față imediat ce fac primul pas afară. Mașina lui Aiden este parcată fix în față și sub privirile insistente ale bărbatului de lângă mine urc repede în ea. Fulgerător de repede Aiden își ocupă și el locul, însă în loc de a porni mașina mă trage spre el, buzele sale punând stăpânire pe ale mele, într-un sărut blând și arzător. Îmi tachinează cerul gurii câteva secunde, după care limbile ni se întâlnesc și pornesc un dans nebun și flămând. Îmi așez palmele pe pieptul său, ca un sprijin, dar și ca o atenționare, dar nu dă nici un semn că ar vrea să se retragă. Dinții ni se ciocnesc unii de alții, ca mai apoi buza inferioară să îmi fie perforată de dinții săi reci. Un suspin îmi iese printre printre buze când își dezlipește ușor gura de a mea.
Își fixează ochii asupra mea, studiindu-mă cu atenție. Zâmbindu-i mă răsucesc pentru a-mi pune centura și când am impresia că același lucru o să îl facă și el, dăm nas în nas când mă întorc. O mână și-o așează pe fața mea, degetul său mare desenând lent conturul buzelor mele.
— Ai încredere în mine?
— Mai multă decât am în mine, raspund imediat fără ezitare.
— Te iubesc!
— Ştiu, îi spun retinându-mi zâmbetul.
— Acum ar fi fost partea în care tu îmi spuneai că mă iubeşti mai mult, replică sec, dar luminița de amuzament din ochii săi dovedesc că şi el se abține să nu zâmbească.
Ne privim tăcuți până când amândoi pufnim în râs şi ne aşezăm mai bine în scaune. Aiden porneşte maşina şi deşi nu ştiu încotro mergem, faptul că sunt cu el e tot ce contează.
Încă obosită nu dau prea mare atenției direcției în care mergem şi deşi Aiden îmi povesteşte despre cum a reuşit să îşi mai elibereze din program, adorm sprijinită cu capul de geam şi în minte răsunându-mi vocea lui.
Simt cum o mână îmi mângăie părul, iar o alta face cerculețe pe piciorul meu şi încet îmi deschid ochii. Aiden este aplecat sper mine, fața sa aproape o atinge pe a mea şi eu încă mă pierd în privirea lui. Ochii săi albaştrii emană atât de multă căldură şi blândețe, fiind atât de diferiți de seara în care l-am întâlnit, încât mă liniştesc instant. Dacă la început gheața şi întunericul pe care îl purta în privire mă neliniştea şi tulbura, acum doar mă calmează şi mă destinde.
Îl iubesc atât de mult, aşa cum nu mi-am imaginat vreodată că voi fi capabilă să iubesc. Simt asta cu fiecare atingere, şoaptă, privire cu care mă alină.
Fiecare clipă petrecută alături de el e unică, mereu reușeşte să mă surprindă şi să trezească în mine senzații şi emoții diferite. Niciodată nu mă pot obişnuii cu modul în care inima mea bate nebuneşte în prezența sa, e ca şi cum de fiecare dată are un ritm diferit, unul creeat special pentru el.
— Te iubesc, îi șoptesc brusc, ca mai apoi să îi simt buzele presându-se de creștetul capului meu, strângându-mă mai tare în brațe, atât cât îi permite spațiul îngust din mașină.
— Eu te ador și nu pot decât să îți mulțumesc pentru faptul că ai venit în viața mea și ai acceptat să faci parte din ea.
— Pentru acest lucru și eu îți sunt recunoscătoare. Ai intrat în viața mea fulgerător de repede și fără să îmi dau seama ai devenit atât de important încât în momentele în care nu erai în preajma mea pur și simplu îți căutam prezența. M-ai schimbat, dar mi-ai și oferit atât de multă fericire și clipe minunate, încât și acum mă mai întreb dacă totul este real.
— Este! Și acesta este doar începutul unui drum lung și frumos, și chiar dacă știu că probabil vom întâmpina și greutăți, atâta timp cât suntem împreună, vom reuși să trecem peste toate, îmi spune pe un ton serios, în timp ce palmele sale mari îmi țin capul drept, astfel obligându-mă să îl privesc fix în ochii. Acum hai să coborâm.
— Am ajuns? aprobă printr-o înclinare a capului și coboară fără a-mi adresa vreun cuvânt cu privire la locu în care ne aflăm.
Ușa îmi este deschisă și îl văd cum se sprijină de ea, așteptând să cobor. De cum pășesc afară privirea îmi fuge în toate direcțiile încercând să intuiesc unde ne aflăm, dar înafară de o curte frumoasă și o casă la fel de superbă, nu observ nimic altceva, totuși briza ce îmi mângâie încet chipul și mirosul din aer mă calmează instant și gândul îmi fuge imediat la...mare?
— Suntem aproape de mare?
Îmi fixez privirea pe Aiden care zâmbește cu un colț al gurii și din doi pași ajunge în fața mea, trăgându-mă în brațele sale și învârtindu-mă astfel încât să ajung lipită de mașină.
— Ai fost pe aproape. Suntem exact lângă ocean și suntem doar noi doi, singuri și departe de toată lumea.
Mai arunc o privire în jur, dar nu reușesc să analizez prea mult peisajul deoarece simt cum Aiden mă ridică în brațele sale dintr-o singură mișcare și pornește hotărât spre casă.
— Ce faci? sunt perfect capabilă să merg și singură, mă plâng asemenea unui copil mic și singurul lucru care mai lipsește e să bat cu piciorul în pământ, ceea ce probabil aș fi făcut dacă m-aș fi aflat pe propriile picioare.
— Nu am spus că nu ai fi, dar asta nu înseamnă că nu te pot duce eu, replică făcându-mi ștrengărește cu ochiul.
Abia când ajungem în living se încumetă și mă lasă jos pentru a mă familiariza cu locul. Dacă exteriorul e minunat, interiorul mă lasă fără cuvinte. Totul este atât de frumos și primitor, iar tonurile de alb și crem creează un contrast superb, și conferă sentimentul de liniște și confort. Mobilierul este unul simplu, dar elegant și cu un model unic. Prin ferestrele mari razele de soare luminează încăperea, iar plaja și oceanul sunt înfățișate în toată splendoarea lor.
Îl simt pe Aiden cum își așează brațele pe umerii mei, iar capul și-l îngroapă în părul meu, ca de obicei, nici nu știu de ce mă așteptam să nu facă asta.
— Când te-am văzut prima dată și am aflat că Ryan este fratele tău știi care a fost primul meu gând? mă întreabă încet și când vede că nu scot nici un cuvânt continuă.
— Mi-a apărut în minte casa aceasta și dorința de a te aduce aici, de a fi amândoi aici și a ne bucura de acest loc superb. Am tânjit după imaginea aceasta zile întregi, și acum că ne aflăm aici mi se pare incredibil.
— De ce? Ce e atât de special la casa aceasta de m-ai vrut aici încă de când ne-am cunoscut? îl întreb nedumerită.
— Faptul că am cumpărat-o din cauza ta! Gura mi se deschide în încercarea de a articula ceva, dar nu reușesc decât să mă holbez la el cu ochii măriți, încercând să înțeleg ce tot spune.
— Știi bine că Ryan vorbește mult, cam prea mult uneori, aș putea spune. Totuși, momentele în care îmi povestea despre tine erau de neprețuit. De fiecare dată când aducea vorba de tine, toată atenția mea era îndreptată spre el, și nu mă întreba de ce căci nu am un răspuns, însă în ziua în care mi-a relatat cât de mult adori marea și că nu au fost puținele dăți în care ai plecat fără să le spui cu prietenii pe plajă, pur și simplu mi te-am imaginat și m-am gândit cum ar fi ca într-o zi să te întâlnesc și să putem petrece o astfel de zi. Să nu îți mai spun că am fost gelos până și pe prietenii tăi deoarece ei te aveau și puteau împărtăși toate momentele acelea cu tine, pe când eu nici nu știam cum arăți, și totuși tânjeam după tine. Nici nu am mai stat pe gânduri, iar a doua zi am cumpărat casa asta. Cred că te-am iubit încă de atunci doar că nu am vrut să recunosc acest lucru. Și nici nu mă plâng, aș fi fost un prost dacă nu ar fi fost așa și dacă te-aș fi lăsat să îmi scapi. Tu ai dat din nou sens vieții mele și știu că până când voi ajunge la final, doar pe tine te voi iubi și doar pe tine te voi dori. Ești și vei fi singura femeie din viața și inima mea.
Sunt uimită de mărturisirea lui și faptul că Aiden m-a cunoscut prin intermediul lui Ryan îmi provoacă o emoție greu de descris. Simt că trebuie să spun ceva și să nu păstrez tăcerea, dar la cât de răvășită sunt habar nu am ce să spun. Cu cât timp petrec mai mult cu Aiden, cu atât îmi întăresc convingerea că niciodată nu o să mă obișnuiesc cu felul în care își mărturisește sentimentele. Mereu încerc să îi răspund cu aceeași patimă și dragoste, dar emoțiile dau năvală atât de puternic încât cu greu mă adun.
— Nu mă așteptam la asta, iar faptul că ai cumpărat casa asta doar pe baza unor povești ale lui Ryan e o nebunie. Ești de-a dreptul un mare nebun, dar te iubesc și pe zi ce trece mă îndrăgostesc mai mult de tine. Nu am sperat niciodată la o astfel de iubire, însă în brațele tale sunt cea mai împlinită femeie și cea mai norocoasă. Nu am crezut că aș putea să simt atât de mult lucruri pentru o persoană, dar uite că ai reușit să îmi schimbi toate convingerile.
— Nu doar tu ai avut astfel de convingeri, murmură în timp ce palmele sale se mișcă lent pe coapsele mele.
— Merg să aduc bagajele de la mașină, și apoi vom pregăti ceva de mâncare și dacă vei mai avea energie poate vom face și o scurtă plimbare pe plajă.
Ideea lui sună foarte bine și încuviințez din cap făcându-l să zâmbească larg. Dau să mă îndrept spre ușa ce dă în curtea din spatele casei, însă sunt înșfăcată fără veste și întoarsă brusc până ce mă izbesc de un piept tare și cunoscut, iar o pereche de buze se lipesc înflăcărat de ale mele. Singurul lucru pe care îl mai pot face e să mă prind cu ambele mâini de tricoul său pentru a-mi păstra echilibrul și să îi răspund atacului dulce.
— Nu o să mă satur niciodată de gustul și aroma ta, murmură încet.
Îl privesc printre gene, trăgându-mi sufletul și încercând să îmi potolesc respirația precipitată. Se îndepărtează încet și pornește spre ieșire, lăsându-mă cu un zâmbet tâmp pe chip și cu o inimă care e la un pas de a-mi sări din piept.
Încă amețită de momentul de mai înainte pornesc împleticindu-mi picioarele spre ușa din spate. Imediat ce pășesc afară sunt învăluită de tabloul splendit ce se află la doar câțiva metrii de mine și de briza puternică, dar plăcută a oceanului. Nu apuc să mă bucur prea mult de tot deoarece soneria telefonului meu răsună în toată casa și fără tragere de inimă mă îndrept spre el, abandonând priveliștea ce m-a fermecat.
Reușesc să ajung fix când telefonul se oprește din sunat, însă nu apuc să verific apelantul întrucât primesc un mesaj de la Landon.
Știu că ești plecată pentru câteva zile, dar când te întorci ia legătura cu mine. Trebuie să vorbim!
Fir-ar! Tu mai lipseai.
Am revenit cu un nou capitol, dar și cu surprize. Am schimbat atât numele cărții, care sper că e pe placul vostru, cât și numele meu de utilizator. Am simțit de mult să fac această schimbare, însă abia acum mi-am făcut curaj.
Vă îmbrățișez cu drag și sper să ne revedem curând la un nou capitol. Lectură plăcută!