Whirlwind
Take me there
Where I will be
His lady fair
Sheets of night
Hiding us
Gusts of wind
Riding us
I'm blown away
Into his hands
I'm weak and high
Can barely stand
In the web
Of dizzy leaves
Virgins all
Elude the trees
Touch me now
Touch me
The black acres are claiming me
They're claiming me
- Black acres, Elysian Fields
*
Să stai departe de Adela Ivanov era ca și cum ai fi stat departe de pericolul și apocalipsa în adevăratul sens al cuvântului. Distanța îți dădea un vag sentiment de ușurare, de eliberare. Dar nu, să o ai pe ea ca inamică era mult mai rău decât să iei parte la dezastrele pe care le provoacă din pură plăcere și fascinație. Să îți faci un dușman ca ea într-un oraș atât de mare și vulnerabil precum București era mult mai rău decât ți-ai fi putut imagina. Dar nu îmi era frică. Știam că și având toate instabilitățile ei psihice și emoționale, nu ar fi îndrăznit să îmi facă vreun rău sau să pună un tip periculos să-mi sfâșie mațele. Avea să se răzbune prin intermediul lui Alex. Și eram sigură de asta, deoarece acum mă holbam ca proasta la ecranul laptopului, unde statusul Adelei fusese schimbat din ”E complicat” - ceea ce probabil făcea referire la Victor, căci știam că se simte atrasă de el mai mult decât sexual - în ”Într-o relație cu Alexandru Bacov”, ceea ce m-a făcut ori să cred că doar încearcă să mă facă al naibii de geloasă - apropo, a reușit - ori chiar devine ceva serios între ei doi și asta mă deranja de o mie de ori mai mult decât prima variantă.
Nu mai aveam țigări. Nu mai aveam bani. Mă simțeam goală. Nu numai pentru că nu purtam nimic pe mine, ci mă simțeam incapabilă să exercit orice fel de sentiment în acest moment.
Suntem jalnici. Din nou jalnici. Ne plângem de milă, sărmanii de noi. Suferim și așteptăm să fim consolați de prieteni că vezi doamne, noi suntem prea buni și nu merităm lucrurile rele care ni se întâmplă. Noi merităm să fim iubiți, acceptați, suportați, venerați, adorați, și ce pula mea mai visăm că ar trebui. Dar știi ce? Nu e fututa aia de Karma pe care o venerează toți - și aici nu mai vorbesc la persoana I pentru că mă piș pe ea, deoarece e un concept fals care pentru mine cel puțin, nu există - și despre care ne prefacem că ar fi Dumnezeul nostru, singura entitate malefică pe care nu ar trebui să o supărăm că dracu' ne ia. Ce naiba, mă? ”Faci rău, primești rău”? Felicitări, logica a fost pusă la pământ. Sunteți voi orbi că nu e așa. Faci rău, faci rău, faci rău. Toată lumea face rău și nu toți își primesc porția înapoi. Nu există egalitate, că dacă ar fi, lumea noastră ar fi un loc mai bun în care nimeni nu ar mai face rău de frică să nu îi moară mama ca răzbunare a Karmei. Se-ntoarce roata în pula mea, ce să zic. Nu e egalitate. Lumea face rău și ca prin coincidență, câteodată, ți se întâmplă rahaturi din cauza unei persoane care la rândul ei provoacă rău. Nu e nicio Karma, să o ia naiba de fenomen hipster în care se aruncă toți păcătoșii pentru a-și spăla păcatele. Nu există alte entități în afară de Dumnezeu și Satana. Ce pula mea nu înțelege nimeni? Ori crezi în Dumnezeu, ori crezi în Satana ori nu crezi în nimeni, nimic și gata. Pa.
7:02, îmi afișa ceasul din colțul de jos al ecranului.
E prea liniște chiar și cu The Weeknd pe fundal. E atât de tragic felul în care arăt și sunt acum.
Dezbrăcată, plânsă, disperată, certată cu cea mai bună prietenă, holbându-mă în continuu la pozele tipului de care-mi place, încercând să îmi ignor vocile din cap care-mi spun să mă masturbez, căci nu o pot face acum. E mama acasă. Iar noi nu avem încuietori la uși. Iar dacă am avea, ușa mea nu ar primi o cheie, deoarece mama bănuiește că sunt o târfă vagaboandă, dar încă nu spune nimic.
Intrasem pe profilul Adelei, apoi ieșisem. Mă distrugea frumusețea și perfecțiunea ei. Faptul că e o curvă bețivă și drogată, iar cu toate astea, are nenorocitul ăla de chip inocent, privirea aia blândă cu ajutorul căreia îi păcălește pe toți, în timp ce eu sunt Fecioara Maria, dar am o față de ultima târâtură care se fute pe bani. E un paradox, nu?
Faptul că are mii de like-uri pe facebook doar pentru că e atât de cunoscută în București, nu pentru că e voluptoasă, căci oricum nu arată așa. Ea își face poze cu aparate profesionale după ce se fute cu fotografii frumoși din București. Ea e atât de bolnavă și dependentă încât s-ar fute cu Michael Douglas și moare pentru că nu are acces tocmai la unul dintre actorii ei must-have.
Îmi e dor de Radu. Îmi e dor să ieșim cu Radu pentru că Radu ar ști ce să facă acum. Ar ști cum să ne împace. Ar ști cum să își țină sora malefică departe de ce ar trebui să fie al meu. Dar Radu nu e aici. Radu nu va mai fi. Vreodată. La fel.
Și iar începusem să mă plâng. Să-mi aduc aminte de el și să-i vorbesc de parcă ar fi aici și pe naiba, că nu era. Îmi promisem că o să încetez. Și a fost o chestiune de timp în care am fost distrasă de experiențe și senzații noi precum drogurile și masturbarea cu vibratoare și chestii groase care să-mi umezească și să-mi facă praf gaura, dar să-mi lase himenul tot acolo. Câtă plăcere să te fuți singură. Și deja începeam să o iau pe arătură. Mă și îndepărtam de la subiect. A fost o chestiune de timp până să apară în viața mea un Alex fatal cu o ușoară alură de Radu care mi-a dat universul peste cap și m-a tulburat complet distrugându-mi tot echilibrul pe care reușisem să-l creez în decursul a aproximativ doi ani. La dracu' și cu recuperarea mea de care eram mândră.
- Aș vrea să te vizitez, Radu. Dar Adela nu-mi spune unde ești. Nu știu dacă ești bine, dacă ești hrănit cum trebuie, dacă folosesc pe tine aparate cu electro-șocuri, dacă te forțează să te uiți la poze random doar ca să îți perceapă reacțiile pentru că au impresia că ești nebun. Habar nu am cum se procedează acolo. Dar probabil îți fac doar spălături și te țin acolo până scapi de dependență. Îți bagă terape pe gât cum am văzut în filme și am râs. Nu o să meargă. Nu o să scapi de dependență, deci nu o să scapi de acolo.
- Iar vorbești singură?
Nu i-am răspuns. Nu aveam chef.
- Ștefania, ai plâns? Ți-am zis să nu mai stai dezbrăcată că te văd vecinii? Îmbracă-te dracului și trage perdeaua că e prea întuneric aici! Ești în depresie? Te tai pe mâini, nu-i așa? Ia dă-mi mâinile!
I le-am întins. S-a holbat la tăieturi pentru câteva secunde, apoi s-a holbat la mine speriată, apoi m-a plesnit, normal.
A luat lama de pe masă, a urlat și înjurat puțin. Nu prea am ascultat-o, dar i-am zis:
- Știi că degeaba le iei pentru că am o groază de ascuțitori de la care pot lua alte zeci de lame cu care să îmi tai și gâtul dacă am chef. Dar nu aveam chef.
- Ea te-a prostit! Târfa aia notorie, depravata aia de Adela are o influență negativă asupra ta, ți-am mai zis eu și nu ai vrut să mă asculți! Îi dai cu prietenia ta și nu ești în stare să vezi că se folosește de tine. O să te distrugă, bă, ai să vezi!
- Mama! am țipat încercând să o opresc pentru că o lua razna și nu aveam chef. Adela nu e de vină că tata a ales să se fută cu maică-sa. Încetează să mai dai vina pe ea, am zis calm, luându-i apărarea. Ai ceva cu ea pentru că ai cu maică-sa.
- Lasă că și Adela e o prostituată la fel ca mă-sa. Tu știi ce zic vecinii despre ele? Toată lumea. Toată lumea știe ce face fetița aia și e o chestiune de timp până să ajungă să te manipuleze și pe tine. O să ajungi o curvă ca ea și o să vorbească toți vecinii despre tine cum vorbesc despre ea, fii atentă ce-ți spun. O să fii râsul cartierului, ia să vezi!
- Vecinii sunt proști și bârfesc doar pentru că Adela dă muzica prea tare.
- Te droghezi? m-a întrebat.
- Da, am zis.
- Normal, futu-ți gura mă-tii! De futut, te fuți, nu? Că asta e nelipsit. Trebuie să o faci și pe asta pentru că așa îți spune Adela, nu? A ajuns la tine. O să te văd moartă într-o groapă la știri cu organele sfâșiate de aurolacii cu care vă încurcați! Că nu te potolești până nu mă distrugi!
- Nu mă droghez pentru că îmi spune Adela și sunt virgină.
- Te-am scăpat din mână, nu-i așa? a spus cu vocea-i tremurândă pentru că dădea să plângă.
- M-ai scăpat, am căzut, m-am ridicat, sunt bine. Pa, mamă.
- Discuția asta nu s-a încheiat aici, ai înțeles? Lasă că intri tu în mâna mea! Te nenorocesc, fă, uită-te tu la mine! Să-ți intre bine în cap!
- Nu mai țipa pentru că mă doare capul, am rugat-o.
- Te distrug, fii atentă! Te dau cu capul de toți pereții dacă mai ești obraznică!
Voiam să o întreb de ce nu o face acum și ce o reține dar plecase înainte să mai deschid gura. Și nu decursese pe-atât de rău pe cât îmi imaginasem că o să fie atunci când o să-și dea seama că fumez, mă droghez, mă tai și plănuiesc să mă fut.
Singurul motiv pentru care nu sunt tratată precum Adela de către ei, bărbații, e pur și simplu pentru că nu sunt Adela. Iar dacă aș fi Adela, oare ei m-ar trata ca atare?
L-am sunat pentru că îi luasem numărul. L-am sunat pentru că voiam să ne vedem la el acasă. L-am sunat pentru că aveam să fiu o Adela pentru el, iar el avea să mă facă să-mi uit numele. Și pe al meu și pe al ei. L-am sunat pentru că el era răzbunarea mea, iar Adela avea nevoie de o lecție.
*
M-ar analiza din cap până-n picioare și și-ar mușca buza inferioară. Ochii i s-ar opri a nu știu câta oară în dreptul sânilor mei mari îndesați într-un sutien cu două măsuri mai mic, iar ridicătura din pantaloni ar crește mai mult de data aceasta. M-ar trage pe canapea, trântindu-mă și dezbrăcându-mă de fiecare haină pe care am pus-o pe mine, m-ar săruta și linge peste tot, și-ar da boxerii jos și m-ar penetra până i-aș striga numele, până mi-aș da eu prima drumul, până mi-ar plesni vaginul de plăcere și durere, până aș înceta să-l mai trag de păr și să-i îndes capul între sânii mei în timp ce el ar sta deasupra-mi și ar geme și mârâi și gâfâi, iar eu aș țipa și plesni din toate încheieturile, zgâriindu-l pe spatele lui lat și încordat. Mi-ar striga că mă iubește, iar eu i-aș răspunde înfundat că știu.
Stăteam în fața ușii aprtamentului său și îmi făceam mii de scenarii în cap în ceea ce privește momentul în care o să mă fută și o să-mi pierd virginitatea. Exagerasem, dar de unde dracu' să știu eu cum avea să fie? Erau valabile toate variantele.
M-am holbat în oglinda de pe palier și mi-am analizat încă o dată cu atenție ținuta: maiou negru, simplu, strâmt, pantaloni scuți de stofă cu talie înaltă pe care i-am ridicat intenționat prea sus doar ca să semăn cu o prostituată, dres negru, rupt voit pe alocuri și cizme negre cu toc, înalte pe care le-am împrumutat de la mama din dulap. Rujul meu vișiniu, machiajul ochilor al naibii de strident, fața ușor palidă și înfometată, părul lung și drept lăsat în voie pe spate; dacă nu eram atât de scundă și grasă, cineva chiar m-ar fi confunat cu Adela, căci îi împrumutasem imaginea astăzi.
Am apăsat soneria de vreo două ori, sunetul risipindu-se într-un ciripit clasic și specific majorității soneriilor, excepție făcând a mea. Mi-am trecut mâna prin păr încă o dată ca să mă asigur că arată le fel de bine precum al Adelei și mi-am îndreptat spatele. Adela se chinuie mereu să stea dreaptă pentru că are cifo-scolioză și încă refuză să folosească genul ăla de corset pentru îndreptarea coloanei, deoarece zice că o face să pară o ”handicapată invalidă”.
Gaura cheii a făcut un zgomot repetat semn că în ea se rotea cheia, iar ușa metalică a făcut un alt zgomot și s-a deschis, lăsându-mă să revăd același tip înalt, cu părul vâlvoi și barbă ușor nerasă. Purta numai o pereche de pantaloni scurți care lăsau le vedere elasticul boxerilor de dedesupt și inima mea în pieptul lui. Eram îndrăgostită. Disperată. Scăpată de sub control.
- Ce dracu'?
- Ce? am zâmbit.
- Te-ai îmbrăcat intenționat ca Adela? s-a încruntat.
- Ai observat cum e îmbrăcată? Credeam că ai văzut-o numai goală, am pufnit și am intrat neinvitată. Am auzit ușa închizându-se în urma mea. Drăguț apartament, am remarcat privindu-i tablourile pictate în stil contemporan cu femei dezbrăcate și stropite în mii de culori, agățate pe niște pereți de un verde-fistic amețitor. Ca ai Adelei, rahat. Avea două canapele bej pe care urma să mă dezvirgineze. Stai singur?
- Da. Vrei ceva de băut?
Am râs pentru că mă gândeam la spermă.
- Deci nu pot să cred. Chiar o imiți pe Adela.
- De ce spui asta?
- Până acum ai spus și ai făcut tot ce a spus și a făcut ea când a fost aici, a zis așezându-se pe canapeaua din fața mea. O măsuță de cafea ne mai despărțea acum.
- A fost de multe ori pe aici?
- Da.
- Ați făcut-o aici? am întrebat în timp ce am mângâiat tapițeria canapelei.
- Am făcut-o peste tot, a răspuns calm.
M-am întins pe canapea și l-am privit în toată splendoarea lui. Radia.
Ce vrei de fapt, Alex? aș fi vrut să-l întreb.
Pe tine să mă distrugi, aș fi vrut să-mi răspundă.
Și ce mai așteptăm? aș fi continuat.
Eu te aștept doar pe tine să o faci, m-ar fi provocat.
- Cât de mare o ai?
- Destul de.
- Pot să o văd? am râs.
- Ești beată?
- Poate, am zis, în timp ce mă frecam de canapea. Nu știam dacă eram senzuală, grațioasă, provocatoare sau ceva dintre astea, dar totuși o făceam în speranța că îl excită.
- Încerci să mă exciți?
- Nu știu. Funcționează?
- Nu, a răspuns serios și și-a dres glasul.
- Dacă mă dezbrac, funcționează? am zis și mi-am dat jos maioul.
Încă îmi frecam corpul de canapea.
- Da, funcționează, a rânjit.
Mi-am dat jos sutienul, iar el pantalonii. L-am privit ridicându-se și aruncându-și pe jos boxerii care au dezvelit penisul pe care mi-l imaginam și pe care-l doream cu atâta ardoare. Ceva mare, gros, perfect, iar atunci l-am văzut cu totul, am tors de plăcere și nerăbdare și am suspinat în sinea mea precum o disperată.
- E destul de mare pentru tine?
- E tot ceea ce vreau de la viață.
L-am privit în continuare cum s-a apropiat de mine și s-a așezat pe canapeaua mea, apropiindu-se îndeajuns de mult încât să îmi arunce o privire scurtă pe care nu am reușit să o interepretez și să mă dezbrace de pantaloni, apoi de dres și chiloți, dându-mi impresia că e nerăbdător să mă încerce, căci sunt necoaptă. Mi-a curpins ambii sâni cu mâinile lui mari și aspre apoi a intrat în mine, spulberându-mi ființa, spărgându-mi himenul, distrugându-mi rațiunea. Am gemut, iar el a gâfâit, penetrându-mă pentru a doua oară și a treia oară, în timp ce eu îl strângeam de umeri și îmi mușcam buza de durere. Așteptam plăcerea. Îmi așteptam universul. Pânza-mi neagră să-mi presară stele infinite și constelații încurcate. Stele care să nu dispară și constelații care să reziste, căci sunt fericită. Iar când fericirea-mi e stăpână, universul îmi evoluează. Dă-mi mii de galaxii și ai să vezi cum mă joc cu praf și gaz interstelar. Am să mă învălui în materie întunecată și am să dispar până când niciun telescop nu mă va mai putea găsi și afla, căci am să mă pierd în găuri și am să fiu distrusă de forțe gravitaționale care mă vor spulbera, iar acum nu mai exist. Reprezint conceptul inexistenței și al nimicului, căci m-am avântat spre plăcere și am plătit cu viața-mi.
- A-lex...
- Mm?
Nu i-am răspuns. Nici nu știu dacă voiam să-i spun ceva.
La un moment dat cred că am țipat și l-am tras tras de păr. Nu cred că am avut orgasm, dar am fost al naibii de udă pentru că a alunecat ușor. Am dat să îl sărut, dar mă respinsese, băgându-și capul în scobitura mea dintre umăr și gât. A durat puțin. Nu a fost romantic, ci doar m-a dezvirginat. Pe la a doișpea penetrare s-a oprit și s-a dat jos de pe mine. Își luase boxerii pe el.
- Nu mai fumez Marlboro, i-am spus după ce mi-a întins țigara.
- De ce?
- Pentru că acum fumez Vogue. De ce te-ai oprit?
- Pentru că acum am nevoie de Marlboro, a zis și și-a aprins țigara.
- Ce vrea să însemne asta? mă încruntasem.
- Temă pentru acasă. Întoarce-te când o rezolvi.
- Ce să rezolv?
- Ecuația, a ridicat din sprâncene și a imitat un zâmbet fals.
- Ce ecuație, mă?
- Mi-ai pătat canapeaua, a strâmbat din nas. Părea supărat.
- Așa se întâmplă când dezvirginezi o fată, nu? Curge sânge.
- Se curăță, nu? a întrebat, scoțând fumul pe nas.
- Presupun, am murmurat. Am fost ok?
Trebuia să știu cât de varză am fost.
- Mda, dar acum am nevoie de Marlboro. Poți să pleci?
- De ce să plec? Fumezi Marlboro! am ridicat tonul.
- Ghicitoarea...
- Ce?
- ...Rezolv-o.
- Ha?
- Am încercat Vogue, dar acum am nevoie de Marlboro pentru că îmi plac mai mult și sunt mai bune. Vogue sunt mult prea slabe. Pa, Stef.
- Ce dracu'?
- Îmbracă-te și pleacă.
- Îmi dai o țigară? am întrebat după ce mi-am luat chiloții pe mine.
- Ți-am dat o ghicitoare.
Incredibil. Un artist.