Allison
Cobor în pas alert scările, dat fiind faptul că am avut o zi dată naibii, ceea ce mi-a mai lipsit a fost ca liftul să se defecteze. Și dacă asta nu ar fi suficient, atunci numărul etajelor pe care trebuie să îl cobor e. Fir-ar să fie Sarah! N-ai fi putut sta și tu la parter. Super, acum am ajuns să mai vorbesc și singură. Perfect, sunt pe drumul cel bun pentru a ajunge la ospiciu. Obosită și supărată de toată situația prin care am trecut, mă opresc din coborât, undeva între etajul nouă și opt, și mă așez jos pe trepte. Situația asta chiar e frustrantă şi nu ştiu cum să reacționez. Oricât de tare aş încerca să mă temperez când sunt în preaja sa, primul instinct e să îi dau cu ceva în cap, e ca şi cum ar avea scris în frunte, mare şi frumos, ,,loveşte-mă".
Încă nu îmi vine să cred că nemernicul ăla şi Sarah se cunosc și a mai avut tupeul să mi se adreseze in asemenea mod. Prostul! Dar lucrurile nu o să rămână așa, îi voi da o lecție de o să mă țină minte multă vreme. Ce îşi închipuie oare? Că voi stai liniştită după felul în care mi-a vorbit? Oricâtă diplomație aş deține, se pare că în cazul lui nu o pot folosi.
— Ți-am lipsit atât de mult, încât ai decis să mă aștepți? şoapta pe care o aud în spatele meu îmi face inima să pompeze puternic, iar sângele să îmi clocotească în vene când recunosc a cui este vocea.
Mă ridic cu o viteză uluitoare, iar când palma mea face un contact dureros cu fața sa, singurul zgomot care mai persistă în jurul nostru sunt respirațile noastre precipitate. Nu ştiu ce este cu mine, dar focul ce mocneşte în interiorul meu, parcă a răbufnit.
L-am lovit cu toată forța de care dispun, însă nici măcar nu a clipit, şi dacă nu ar fi urma palmei mele, nici nu aş spune că l-am plesnit. Îl observ cum îşi strânge palmele în pumni pe lângă corp, buzele şi le strânge într-o linie dreaptă, iar tot amuzamentul de mai înainte a dispărut ca prin magie, furia din privire luându-i locul.
— Ce spui? Mi-ai lipsit suficient de mult încât să mai primeşti o palmă? îl întreb retoric, căci deja îmi pregătesc o alta lovitură, însă reuşeşte să mi-o oprească, fulgerător de repede, la doar câțiva milimetri de chipul său.
Încerc să mă eliberez din strânsoarea sa, însă în zadar. Forța cu care mă ține captivă începe să-mi provoace dureri, iar când un scâncet de durere îmi iese printre buze, îl observ cum îşi măreşte puțin ochii în semn de surpriză, totul durând însă doar o clipă. Simt cum presiunea exercitată pe mână cedează puțin, nu de tot, iar privirea îi este la fel de sumbră şi întunecată. Ne privim fix in ochii, furia din privirile noastre fiind mai mult decât suficientă pentru a reda antipatia ce există între noi.
— Să ne întelegem, faptul că arăți bine nu o să te scape din mâinile mele dacă o să mă mai loveşti! deşi a folosit un ton calm, amenintarea din spatele cuvintelor este cât se poate de serioasă.
Sătulă de această situație, mă zbat din nou, pentru a mă elibera, dar sunt izbită de pieptul său, iar mâna care îi era liberă îmi strânge părul, trăgându-l puțin cam tare, iar buzele îmi sunt atacate în următoarea secundă. Vreau să mă feresc, dar contactul dintre buzele noastre îmi provoacă o plăcere imensă, iar adrelalina îmi încețoşează gândirea şi mă trezesc răspunzându-i la sărut la fel de pasional şi năucitor. Tot corpul îmi este străbătut de o dorință de necontrolat, şi deşi singurul strop de luciditate pe care il mai posed îmi strigă că nu e bine, plăcerea mă face să mă las purtată de instinct. Atingerile sale experte şi ferme, îmi provoacă fiori pe şira spinării, şi nedorind să mă las mai prejos, îi prind parul în mâini şi încep să îmi mişc limba odată cu a lui. Sărutul devine şi mai pasional şi mistuitor şi amândoi ducem o luptă de dominare.
Ne atingem frenetic, ne devorăm unul pe altul, iar când lipsa oxigenului îşi face simțita prezența devin conştientă de ce tocmai am făcut şi de faptul că oricât de multă plăcere am simțit pentru un scurt moment, de îndată ce euforia sărutului va lua sfârşit îmi voi regreta amarnic acțiunea.
— Acum cu siguranță vei avea un motiv destul de bun pentru a-mi simți lipsa! respiația sa mi se loveşte de ureche, tonul jos şi gros, îmi provoacă furnicături în tot corpul, şi pur şi simpul închid ochii şi respir adânc pentru a-mi reveni.
Când îmi deschid brusc îl vad cum stă aplecat asupra mea, analizându-mă atent, iar pe chipul său nu se mai citeşte nici o urmă de furie, expresia i s-a mai domolt, formând chiar un zâmbet micuț. Totuşi, toată această atenție îmi provoacă şi altceva, în afară de furie. Plăcerea pură ce mi-o injectează în tot corpul, se simte extrem de bine, valuri de electricitate instalându-se în fiecare parte din corp.
Deşi, nu îmi place deloc de el, nu pot nega că arată foarte bine, întrecândui cu lejeritate pe toți cei ce au manifestat un interes pentru mine. Nici unul nu a reuşit ca în doar câteva clipe să îmi producă astfel de senzații.
Îmi dau o palmă mintală când observ încotro mi-o iau gândurile şi mă încrunt, fixându-i privirea, pentru a-l face să înteleagă cât de mult îmi displace aproprierea dintre noi. Reacția mea nu pare a-l lua prin surprindere, probabil se aşteptat la asta şi a făcut-o intenționat, doar pentru a mă enerva. Buzele i se curbează într-un rânjet diavolesc, satisfăcut de reacția mea.
— Stai naibii departe de mine, dobitocule! îi spun la fel de calm şi cu zâmbetul pe buze, iar uluirea ce i se aşterne pe față nici nu mai încearcă să şi-o mascheze.
— Eşti sigură că asta îți doreşti cu adevărat? mă întreabă răguşit, în timp ce ma fixeaza cu privirea, dar sunt încă nervoasă.
Mânjete ochii în aşteptarea unui răspuns, iar respirația îi devine şi mai apăsată. Tocurile nu mă ajută prea mult şi tot sunt nevoită să îmi ridic privirea şi să îl confrunt. Chiar dacă nu pot articula nici un răspuns, nu pot să par slabă în fața lui.
Îmi lipesc palmele de pieptul lui, iar căldura ce o emană, şi sentimentul copleşitor, mă face să-mi uit pentru putin timp adevăratele intenții. Îi simt pieptul cum trage aer adânc şi atunci îmi revin, împingându-l cu toată puterea mea. Nu se opune deloc, chiar îmi face loc să trec şi o iau la goană pe scări. Prea mult timp petrecut cu el şi deja încep să o iau razna! Trebuie să ies cât mai repede afară la aer, să îmi limpezesc mintea şi să mă adun. Nu îi pot permite să se joace cu mine. Deja i-am cedat, fie şi pentru doar o clipă, iar acel moment de slăbiciune mă va urmării multă vreme de acum încolo, de asta sunt convinsă.
Alexander
Mă uit după taifunul ce se îndepartează cu paşi grabiți de mine, iar după ce a disparut complet din raza mea vizuală pornesc şi eu spre apartamentul meu. Nu stiu ce e cu mine, însă toată această stare pe care am căpătat-o de curând, nu îmi displace deloc. De cum a vazut-o cum a reacționat şi cum mi-a ținut piept când ne-am întâlnit pentru prima dată am ştiut că e ceva special la ea, iar când am revăzut-o la Sarah nu m-am putut abține şi m-am lăsat pradă impulsului de a face pe indiferentul şi a-i dovedi că nu numai ea poate să fie aşa de tupeistă. După ce am vazut cât de tare a înfuriat-o atitudinea mea, am decis să mă comport exact cum susține că sunt şi am plecat după ea, şi bine am făcut, însă nu m-aş fi aşteptat să aibă atâta curaj încât să mă plesnească. Am fost luat total prin surprindere, iar când am tras-o la pieptul meu, parfumul ei mi-a inundat simțurile şi am ştiut că pot să şi mor în următoarea secundă, însă trebuie să o sărut. Moliciunea şi dulceața buzelor ei, încă îmi sunt imprimate pe buze şi orice ar spune sunt convins că şi ea a resimtit aceeaşi electricitate ca şi mine. Femeia asta mă intrigă, dar mă şi amuză în aceeaşi măsură, iar faptul că arată trăznet e doar un bonus. Am trecut de mult de faza în care puneam accent pe aspectul fizic. Pe parcursul anilor am învățat că cel mai importamt este sufletul şi ceea ce gândeşte persoana de lângă tine, iar momentan îmi place la nebunie caracterul micuței scorpie. Faptul că e atât de pornită împotriva mea, nu face decât să îmi crească interesul şi să mă stârnească mai mult. Încă am în minte perechea aceea incredibilă de ochi care mă ardeau nervoşi mai devreme, dar care îmi stârneau o multime de gânduri necurate, iar vocea dură şi suavă în acelaşi timp încă îmi răsună în urechi.
Sunt convins că voi duce un adevărat război cu ea, însă nu am să renunț. Sunt extrem de curios cum va decurge această luptă, dar mai ales abia aştept deznodamântul. Femeia asta m-a dat mult prea tare peste cap, pentru a renunța fară a lupta. În nici un caz! Va fi un adevărat deliciu, nu am nici un dubiu.
Ştiu că este scurt şi probabil v-ați fi aşteptat la un capitol dintr-o altă perspectivă, însă am simtit că ar trebui să scriu şi putin din punctul de vedere al celor doi. Poate unii vor fi mulțumiți, alți dimpotrivă, dar aşa am considerat că ar trebui să procedez. De asemenea, cred că este şi ultimul capitol din perspectiva personajelor secundare, întrucât povestea îi are în prim plan pe Sarah şi Aiden, acțiunea o să îi vizeze doar pe ei.
Am încercat să mă împart între facultate şi scris, şi cum acum sunt aproape de examene realizez că nu prea mi-a ieşit ce mi-am propus. Nu sunt foarte mândră de acest capitol, însă am pus mult suflet şi nu m-am îndurat să îl şterg, mai ales că mi-ar fi luat mult timp să o iau de la capăt cu un nou capitol şi ştiu că unii sunt nerabdători să postez.
Poate câțiva ştiu că în această perioadă am sesiunea de examene la facultate, iar timpul îmi este foarte limitat şi nu ştiu dacă o să mai postez în aceasta perioadă. Voi face tot posibilul să postez o dată pe săptămână, dar dacă nu voi reuşi, atunci chiar îmi pare foarte rău. Momentan îmi doresc să îmi iau examenele cu bine, şi după să mă concentrez pe carte. Pentru mine stresul din sesiune este foarte mare şi nu doresc ca şi povestea la care scriu să devină un stres.
Acum dacă tot v-am plictisit cu discursul meu interminabil vreau să vă mulțumesc din suflet pentru cei peste 12.000 de lecturi, număr atins doar datorita vouă❤
Multumesc pentru că îmi citiți cartea şi sper că o să rămâneți alături de mine în continuare!