"Ce onoare să vă avem printre noi." Primul care sparge gheața este Sam, cu un ranjet larg pe față. Se aflau încă câteva persoane pe care nu le cunoșteam acolo, în jurul mesei pe care stateau niste sticle cu mai mult sau mai puțin alcool în ele. Pe lângă cele două fete aflate de o parte si de alta a lui Lucas, era prezent un alt băiat pe care nu îl cunoșteam, care era prins într-o conversație cu Justin. Spre surprinderea mea, Tobby se află pe un fotoliu în stânga lui Sam, cu un pahar în mână și o față amuzată. Saffron mă privi șocată când mă văzuse acolo. Fară să știu de ce, nu imi adresase nimic altceva decat o privire distantă și s-a întors către blonda din dreptul lui Lucas. Tina vorbea gălăgios la telefon, râzând în hohote, iar eu nu sunt deloc curioasă care este motivul. Mă uit după părul castaniu pana la umeri al Melissei, dar nu îl găsesc, spre uimirea mea.
"De ce stai acolo? Vino aici." Sam bate cu palma locul liber dintre el și băiatul pe care nu îl cunoșteam. Băiatul blond a oprit discutia dintre el si Justin, si se uita direct la mine. Desi imi vine sa ma bag in pamant, schitez un zambet timid si aleg ca e mai in regula sa ma asez decat sa stau incremenita in picioare, in mijlocul lor.
"Plănuiați să faceți ceva distractiv?" Allison întreaba, înșfăcând sticla pe jumatate goala de pe masă.
"Nu chiar." Justin ii raspunde, iar eu nu ma uit in directia lui, amintindu-mi de ultima noastra interactiune in care ii aruncasem dezgustata lista in fata. Nu regret, dar ma simt inconfortabil acum. Din cauza ca sunt inconjurata de ei, cand nu ar trebui sa fiu. Este gresit, si sunt mai mult decat sigura ca imi fac rau, dar nu inteleg de ce tot merg față-spate. Sau, mai bine zis, merg intr-un cerc continuu. Vreau sa ma indepartez de lumea lor, si ma apropii tot mai mult.
"Cunosc fața aia, plănuiești ceva, nu?" Sam râde împreuna cu Allison, iar ea ridică din umeri, dând pe gât o înghititura de bautura din acea sticla.
"Avem planuri?" Tina inchide apelul și intra in discutie cu un zambet satsifacator pe fata. Se uita la mine urât cateva secunde, dupa care isi readuce privirea la Allison. O privire prietenoasa, dar falsa.
"Nu te entuziasma prea mult, nu plănuim să ne culcăm cu iubiții altor fete." Allison îi scuipă vorbele în față dupa care isi lasa capul pe spate mai luand o inghititura de alcool. Sunt nevoita sa imi pun mana la gura, asunzandu-mi râsul care ma pufneste. Sunt singura care se ascunde, restul râd degajati, in afara de Lucas, care nu este nevoit sa faca nimic pentru că nu râde. Expresia lui este sinistră și serioasă, iar după cateva secunde in care i-am analizat fața luminată de câteva reflectoare, se aplecase catre blonda de langă el și șoptise în ureche ceva. Stânjenită, îmi iau privirea, și simt un fel de nod în gât când o aud chicotind atunci când el terminase ce avea de spus.
"Credeam că o să ne faci o altă demonstratie de strip-tease, știi tu, ca pe vremuri." Tina îi face enervant cu ochiul și se uită pe masă cautând ceva.
"Nup, am terminat cu comportamentul de târfă. Ar trebui să încerci și tu." De data aceasta, Tina ii da o privire arzatoare, deschide gura sa spuna ceva, dar ochii ii cad pe o sticla aflată langa canapeaua pe care se afla Lucas si cele două fete.
"Dă-mi sticla aia." I se adresează malițios băiatului cu o expresie nervoasă de când am apărut eu în peisaj. Îsi aduce privirea aproape uimit la Tina, dupa care isi ridica o spranceana, exact cum am presupus. Nu scoate un cuvant, in schimb, isi asează picioarele nepoliticos pe masă, si ignora injuraturile lui Tina. In cele din urma, a facut singura rost de ea.
"Și eu vreau." Băiatul strain de langa mine ii spune, intinzand mana dupa sticla aflata in mainile Tinei. O apuca, si o aduce la gura, luand doua inghitituri zdravene, dupa felul in care s-au auzit. "E foarte bună." Spune analizand hartia lipita de sticla din mana lui, iar eu nu imi dadeam seama ca urmaream ce făcea. "Oh, vrei si tu?" Intinde sticla catre mine intrebandu-ma pe un ton prietenos.
"Oh, nu, mulțumesc." Incep sa ma agit, frecandu-mi genunchii cu palmele. Baiatul observa, iar coltul gurii i se arcuieste intr-un zambet mic. "Eu nu beau." Incerc sa trag de rochie mai jos vazand că blondul de langa mine incepe sa imi studieze persoana.
"Atunci ce faci la petrecerea asta?" Mă uit la el atunci cand incepuse conversatia, si abia acum incep sa ii admir culoarea de un albastru intens al ochilor săi. Nu știu daca e din cauza alcoolului sau daca asa sunt ochii lui, dar ii stralucesc, iar irisul se intensifica pe minut ce trece.
"Ei bine, nu știam ca dacă nu bei nu ai voie la o petrecere." Ii raspund țâfnos, cu toate că nu intentionam asta, nu a parut nimic suspect cu el, nu stiu de ce ma comport asa. O iau razna.
"Acum știi." Continuă jocul ironiei, un rânjet făcându-i-se loc pe față. Un rânjet inofensiv, totusi, care nu ascunde prea multe, si nici nu provoaca confuzie. Este in mod clar ironic, iar eu nu trebuie sa analizez prea mult sau sa deslușesc mistere, asa cum sunt obisnuita, de altfel, cand vad un ranjet.
"Norocoasa de mine." Imi plec capul intr-o parte, zambind la fel de inocent.
"Cred că eu sunt norocosul aici, având in vedere ca sunt singurul care stă de vorbă cu o fată drăguță ca și tine." Oh, nu, nu începe. Nu voiam sa inceapa flirtatul. In primul rand, sunt jalnica la asta. Iar in al doilea rand, nu sunt in dispozitia in care sa cunosc persoane noi. Baieti noi. Nu sunt interesata. Nu pot sa intalnesc persoane noi in timp ce baiatul pentru care am sentimente este la doi metrii departare de mine!
"Păi..mulțumesc, cred." Oh, doamne, nici macar nu stiu cum sa primesc un compliment. Dar aici sunt scuzata, nu sunt obisnuita sa primesc complimente. Nu vreau asta!
Stai.
Ce tot vorbesc aici? Bineinteles ca trebuie sa fiu de acord cu asta. De ce nu as fi? Asta e ideea, nu? Sa merg mai departe? Sa nu ma mai gandesc la greseala suprema pe care am facut-o si aceea de a avea sentimente pentru Lucas. Asta e ideea, sa uit rahaturile pe care tocmai le-am aflat despre el ca mi le făcuse.
Dar nu l-ai ascultat niciodata. Subconștientul imi reaminteste. Stiu, stiu ca nu l-am ascultat, dar asta pentru ca nu merita!
Nu ai de unde sa stii daca a meritat sau nu sa il asculti pana cand nu o faci. Vocea interiora continua sa duca un razboi cu mine insămi. Ok, bine, stiu toate astea! Sunt prea dezamagita sa il ascult. Nu vreau sa ii aud vocea, sau sa il privesc in ochi. Adica, vreau, dar nu in circumstantele astea. Imi este frică, recunosc. Sunt o lasa sa infrunt situatia asta. As fi putut sa il ascult din prima clipa, dar imi este frica de ceea ce am sa aud de la el. Nu vreau sa doara mai tare decat o face deja. Nu cred ca pot indura. Mi-a fost frica intotdeauna de durerea asta. De felul acesta de durere. Ma inspaimanta. De asta nu il pot asculta.
"Nu imi multumi. Eu sunt Caleb." Intinde mana in fata mea, iar eu, ca o stangace ii intind mana gresita, si rusinata ma redresez. Se putea sa nu fac ceva gresit? Baiatul chicoteste iar obrajii mei ard, mai ales că se holbeaza la mine, iar eu evit din plin sa il privesc.
"Mia." Raspund retragandu-mi mana stanjenită de situatia in care m-am bagat singura. Zambetul lui inca este raspandit larg pe fata urmarindu-mi fiecare gest.
"Precum mă asteptam." Spune, făcăndu-se mai aproape de mine. Ma tensionez la maxim si nu stiu ce sa ii raspund.
"La ce te asteptai?" Întreb dupa o scurta pauza. Isi aduce sticla la buzele sale subțiri iar eu îi urmaresc mărul lui Adam cum merge de sus in jos de doua ori. Indepartează sticla de langa el si isi linge lichidul care ii ramasese pe buze.
"Mă așteptam să ai un nume la fel de inocent precum fața ta." Gest șocant pentru mine, îmi dă o șuviță după ureche. Sunt sigură că am obrajii roși acum. Ce ar trebui sa ii raspund? Sa ii multumesc? Sa il intreb de ce i se pare ca fata mea e inocenta? Sa ii spun ca numele lui este frumos de asemenea? Nu mi-a spus ca numele meu este frumos, mi-a spus spus doar ca este inocent. Sunt patetică.
"Mulțumesc, cred." Spun pe un glas timid, abia inteligibil.
"Să te ia dracu! La dracu cu astea, cu voi toti! Am plecat de aici." Atenția îmi este brusc captată de către vocea lui Lucas auzită prima oară în seara asta. Mă uit in directia lui, si il gasesc cu tricoul lui alb imaculat pe care îl purta, cu o pată urâtă pe el. Fața îi este distorsionată de furie, iar Sam stă înaintea lui, holbându-se la pata de pe tricoul prietenului său cu un pahar gol în mână.
"Wow, calmează-te frate, a fost un accident." Sam încearcă sa îl calmeze pe băiatul călcat pe nervi. Lucas pufnește furios, după care se apleacă după jacheta sa de blugi albastră care stătea pe picioarele dezgolite ale blondei. Ei bine, nu stiam ca este a lui, si nici nu imi doream sa aflu. Lucas se intoarce pe călcâie, luând-o pe loc, făra sa imi dea o ultima privire sau vreo mica atentie.
Ce se intampla cu el? De ce nu mi-a vorbit deloc? De ce nu a interactionat cu mine in niciun fel? Sunt confuza, ma asteptam ca daca cumva o sa mai dau peste el, o sa ma preseze sa il ascult din nou. Dar uite-mă aici, complet ignorată de el inca de la inceput.
Poate că ți-ai pierdut șansa să îl asculți. Nu, nu am pierdut-o. Nu ar avea cum. Vrea sa il ascult, asta mi-a aratat. Nu cred ca refuza sa imi mai vorbeasca, nu? Nu, nu ar avea cum sa faca asta.
Ba da, bineinteles ca ar avea. Mai taci, mă faci anxioasă si nu e momentul!
"Unde pleci? Luca?" Blonda cu care a interactionat Lucas toata seara striga in urma lui, exact cu vocea pitigaiata pe care ma asteptam sa o aud. Clișeic. Încerc atât de mult să ma stapanesc și sa nu ii corectez greseala imensă facuta in legatura cu numele lui.
"E Lucas." Am izbucnit, nu foarte nepoliticos atunci cand am vazut ca Lucas continua sa mearga in față, facandu-se nevazut printre oamenii care dansau.
"Ce?" Fata se întorsese catre mine, privindu-ma confuza. Trebuie sa recunosc, are trasaturi foarte frumoase. Nu ii pot vedea ochii foarte bine, dar cred că sunt negri inchisi. Buzele ei sunt proeminente si cărnoase. Ideea este că nu știu exact daca machiajul o face sa arate in acest fel, sau chiar este naturală la fel de frumoasa. Ceva ma face sa ma indoiesc ca naturala arata la fel de frumoasa, dar nu vreau sa fiu rea.
"Numele lui este Lucas, nu Luca." Zambesc ca sa nu par prea neprietenoasă. Nu imi doresc tocmai sa ii devin prietena, dar nici dusman. Chiar nu am
nevoie de prietenia ei, dar nici de dușmănia ei.
"Oh, știam, dar gasesc mai interesant numele 'Luca'." Imi explica, luand mutra de vreo intelectuală. Cum ai putea spune asta macar? Lucas este numele lui care îi vine perfect, in intregime, il defineste. Cum ai putea să elimini 's'-ul? S-ul care spune atat de multe despre el. Seducător, silențios, sâcâitor, scandalos, sufocant. Toate sunt ale lui, îl formeaza, nu poti lua asta de la el.
"Inteleg." Aprob din cap desi nu sunt deloc de acord, dar nu vreau sa incep un conflict. Fata îmi dă o privire suspicioasă, după care isi intoarce atentia catre prietena sa, a carui nume nu il stiu de asemenea.
"Hei, uitați-vă acolo." Justin ne spune râzând deja in hohote, cu degetul aratator indreptat spre doua fete din departare care au inceput o bataie. Amandoua strigau una la alta, dar era indeslușibil cu cu muzica atat de tare pe fundal.
"Ar trebui sa le oprim." Spun ingrijorata privind cum fetele se trageau de păr considerabil, un cerc strângându-se in jurul lor privind scena cu amuzament. E extrem de gresit.
"Nu, calmeaza-te." Justin se intoarce catre mine cu o privire ciudata.
"Cum au inceput, așa și termină, ai sa vezi." Caleb imi vorbeste mult mai prietenos, mentinand acelasi zambet pe fata.
"Chestii de genul se intampla des la petreceri." Sam adaugă în conversatie, intre degetele lui plasandu-se o țigară.
"Tocmai, ar putea fi evitate." Imi indrept din nou privirea catre certărețele acelea, incercand să le zăresc ceva mai mult decat doar culoarea părului si imbracamintea.
"Te-ai putea liniști si sa nu iti mai pese despre orice rahat?" Justin se apleaca intr-o parte, pentru a se putea uita la mine direct. Ceva imi spune ca ceea ce tocmai a zis, inseamna mai mult decat bataia.
"Nu, dar tu ai putea sa incerci să iti pese macar de un singur lucru pe care il numesti rahat?" Răspund apăsat. Ma priveste incruntat, muscandu-si obrazul pe interior. Deschide gura sa spuna ceva, dar nu iese nici un cuvant, iar apoi isi redreseaza postura corpului precum era inainte.
Fetele acelea inca se bateau, dar de data aceasta una se afla deasupra, lovind fata de dedesubt cu putere. Este o brunetă, iar rochia ei contine paiete. Stai, paiete?
Oh, nu.
"Unde-i Allison?" Izbuncnesc uitându-mă frenetic în jur. Locul de langa Sam este gol. Cum de nu am observat cand a plecat?
"S-a dus pana la baie." Sam imi raspunde calm in timp ce dadea fumul afara. Imi pun mana pe frunte, si in cateva secunde sunt in picioare, vrand sa ies din acel grup.
"Nu te duce, o sa o încurci." Justin imi prinde mâna, facându-ma să scâncesc când mâna lui foarte rece imi atinge antebratul.
"E Allison!" Izbuncnesc, tragându-mi mâna. El se uită după mine, catre acele fete, iar ochii i se măresc.
"Al dracului, soro." Bolboroseste, frecandu-si coapsele agitat. Oftez enervată, si nu mai pierd nicio secunda, ma intorc și merg direct catre acel cerc.
Emoționată dar îndrăzneața pe moment, imi dau la o parte anxietatea, si imi fac loc sa pot intra in cerc. Aproape ca incremenesc cand o vad pe Allison desupra fetei, lovind-o din toate partile, iar fata de dedesubt incerca din rasputeri sa o loveasca inapoi. Parul le era un dezastru, iar hainele nu stateau cum trebuie pe ele. Un pantof era la un metru de ele, si un ruj se tot rostogolea in acel cerc.
"Allison!" O strig cu toata puterea mea dar ea nu reactioneaza. "Allison! Opreste-te!" Isi ridica privirea, oprindu-se cateva secunde. Buza ii este sparta, iar sangele i se intinde pe obraz. Obrazul ii este zgariat, iar arcada pare la fel de lovita.
"N-am terminat înca!" Striga inapoi catre mine, dar cand se pregatea sa o loveasca, fata pe care nu o cunoscusem, o lovește in față, trecand aceasta deasupra ei. Imi pun mainile la gura in uimire, nu stiu ce sa fac, am nevoie de ajutor.
"Hei, tu, opreste-te! Te rog!" Incep sa vorbesc cu cealalta fata cand vad ca loviturile pline de nervozitate nu inceteaza.
"Du-te dracu!" Ma injură. Ma uit in jurul meu panicată, vazand lumea cum se distreaza pe scena asta.
"Cineva sa ma ajute, va rog, nu le putem lasa sa se bata!" Ma uit in jurul meu, dar nimeni nu ma baga in seama. "Va rog!" Continui eu, dar sunt la fel de ignorata ca si prima data. Ce e in neregula cu ei? Nu este nimic amuzant in asta.
Fricoasă merg spre ele, si ii apuc mana fetei, pe care tocmai o pregatea sa mai dea o lovitura, și incerc sa o opresc.
"Opreste-te!" Ii spun pentru a doua oara, dar tot ce face este sa ma impinga, reusind sa ma dezechilibrez. "Ai innebunit?! Incerc sa va opresc din bataie iar tu vrei sa incepi cu altcineva? Ce-i gresit cu tine?!" Ma rastesc nervoasă catre fata vopsita blondă pana la jumatatea parului. "Allison, haide, opriti-va!" Ma uit la Allison care se fereste de alte lovituri. O sa o iau razna!
"E numai vina ei, târfă nebună!" Allison o jignește, impingandu-i umerii, facand-o sa cada pe spate. Allison se retrage de sub ea iar in timp ce fata incearca sa se echilibreze, o ajut pe Allison sa se ridice in picioare.
"Haide, plecam." O trag pe Allison de mana, iar ea nu se opune, mergand in dreptul meu. Fata cealalta se ridica inapoi in picioare, apucandu-i mana lui Allison. Nu din nou..
"Ai putea sa te opresti? Deja arati foarte rau, si esti epuizata. Nu ti-a ajuns?" Ma pun in fata lui Allison, chiar daca inaltimea mea e de rasul lumii. Venind de nicaieri, ma trezesc cu o palmă zdravănă peste față. Palmă care m-a facut sa imi intorc capul intr-o parte. Auci.
"Acum mi-a ajuns." Fata imi spune, cu buza inflamata si cu sangele scuragandu-i-se, dupa care se intoarce cu spatele si pleaca.
"O omor!" Allison striga din nou vrand sa mearga dupa ea, dar o opresc.
"Haide, s-a terminat." Imi masez obrazul lovit puternic si mai că nu dau intr-o criză de plâns puternică. O trag de mana pe Allison dupa mine, si complet pierduta incep sa caut o baie.
Dupa ce m-am plimbat ca o nebuna prin acel loc cautand o baie, in cele din urma, intr-un colt ascuns, vad semnul pe care arata o toaletă. Usurata, o trag pe Allison dupa mine, intrand in prima baie a fetelor pe care o vad. Deja se aflau acolo niste fete care isi retusau machiajul, si vazandu-ne, mai ca nu sareau pe geam.
Allison se aseaza pe jos, in fund, chiar daca gresia este rece si inconfortabilă. Fetele au luat-o deja afara din baie, dar este mai bine asa, ne-au lasat singure.
"Ce a fost in capul tau, Allison?" Stau in picioare in fața ei, cu mainile în șolduri si o incruntatura furioasa pe fata.
"A fost vina ei, ea a inceput!" Isi ia apararea, vorbind destul de incoerent.
"A inceput cu ce?" Continui sa o intreb nervoasă.
"Ea a inceput sa imi spuna lucruri despre mine, sau Justin, sau Sam. Tot grupul! E o târfă nebună!" Se enerveaza din nou, dar dupa isi maseaza buza spartă.
"Ce fel de lucruri?"
"Nu vreau sa imi amintesc. Agh! Doare ca naiba!" Isi tamponează buza cu degetul mijlociu.
"Nu am cu ce sa te curăț." Ma uit in jur dupa servetele, dar nu gasesc nimic. "Spală-te pe față." O privesc cu tristete cand sangele i se tot scurge din buza, iar zgarietura arata proaspata si dureroasa. Ochiul pare sa i se umfle, iar parul ii este un dezastru total.
"O să mă doară daca fac asta." Spune, dând să inceapa sa planga.
"Haide, mergem la hotel." Intind mana sa o ajut sa se ridice, dar scoate un icnet ascutit. "Ce? Ce este?" O intreb panicată, lasand-o inapoi pe gresia rece.
"Ma doare piciorul." Incepe sa isi maseze gamba.
"Ce ma fac eu cu tine?" Imi bag mainile disperata prin par, privindu-i starea de rau in care se afla.
"Sună-l pe Justin, te rog." Vocea lui Allison suna de parca ar fi la un pas sa izbucneasca in plans.
"Nu am numarul lui." Ii raspund punandu-ma in genunchi langa ea, dar regret imediat cand simt răceala acesteia. Allison se caută în buzunarul de la mica jacheta pe care o poarta, si isi scoate telefonul.
"Sună-l." Mă instruiește continuand sa isi maseze glezna.
"Asta iti este invatatura de minte sa nu te mai iei la bataie cu orisicine." O cert.
"Mai taci!" Se rasteste ca un copil mic catre mine, iar eu imi aduc telefonul lui Allison la ureche apeland numarul fratelui ei.
Dupa 4 tonuri, oftez enervata ca nimeni nu raspunde. De ce ma mir, totusi, nici macar nu a venit sa isi scoata sora din belele.
"Nu raspunde." O anunț cu ochii inca in telefon.
"Mai incearca o dată."
"Bine, dar ma indoiesc ca o sa raspunda." Mai apelez o data, iar dupa al treilea ton, deja il inchid, luandu-ma un val de nervozitate pe interior. Patetic. "Tot nu raspunde." Imi bag mana in par din nou.
"Sună-l pe Lucas." Spune ezitant, iar eu imi aduc repede privirea la ea surprinsă.
"Nu, nu am sa-l sun pe Lucas." Refuz instant.
"Haide, Mia, nu avem timp de asa ceva acum! Chiar nu e momentul." Isi ridica tonul, dar eu imi scutur capul in semn de nu.
"L-ai vazut cum a plecat de langa noi cand Sam a scapat bautura pe el? Era furios, nici macar nu stiu unde a plecat de acolo." Spun facand-o pe Allison sa se smiorcăie. "Sam, am să-l sun pe Sam." Ideea apare imediat dupa ce i-am pronuntat numele.
"Nici nu încerca, mi-a blocat numarul dupa ce și-a luat bataie de la Nathan din cauza mea." Isi sprijineste capul de peretele băii acoperit de faianță albă.
"Nathan! Îl sun pe Nathan." Deschid repede telefonul ei cautand dupa numele lui.
"Nici sa nu te gandesti!" Aproape ca da sa se ridice in picioare, dar durerea o impiedica imediat si se tranteste la loc. "Mia, nu! Nu-l suna pe el."
"Nu am altă opțiune. El sigur o sa te ajute. Nu face pe mofturoasa, tu te-ai bagat singura in asta." Spun mergand printre contactele ei.
"Dar Mia, nu vre-"
"Să nu te aud." O intrerup imediat, iar ea pufneste enervata si loveste gresia cu palma. "Nu te mai purta ca o răsfățată." Apăs pe 'apelați' atunci cand gasesc numele lui in agendă. Nici bine nu a trecut primul ton că deja apelul a fost preluat.
Nathan : Alli?
Vocea lui este surprinsă, și clar nu se astepta la un apel din partea ei.
Eu : Sunt Mia.
Nathan : Mia? Ce faci cu telefonul lui Allison?
Eu : Am o problemă, și am nevoie de ajutorul tău. Acum.
Nathan : Ce s-a întâmplat? A pățit Alli ceva? E totul in regulă?
Eu : Da. Ei bine..Nu. De asta am nevoie de ajutorul tău. Suntem la o petrecere, iar Allison a fost puțin cam pusă pe ceartă și a intrat într-o bătaie cu o fată, iar acum-
Nathan : Unde sunteți?
Eu : Petrecerea e la câteva străzi distanță de hotel, pe strada Violets. O să auzi gălăgia oricum.
Nathan : Sunt pe drum.
Închide apelul. Păi, a fost de fapt foarte ușor.
"Vine?" Allison ma privește parca speriata, iar eu aprob din cap.
"Vine." Ii raspund, iar ea ofteaza lung, lasandu-si din nou capul pe perete. "Știai că o să vină." Oftez si eu.
"Am presupus." Ridica din umeri.
"De ce ești tristă? Chiar cred că lui îi pasă de tine. Litelarmente mi-au trebuit 10 secunde să îl fac sa vină aici." Imi pun mainile in sân.
"Nu sunt tristă, dar nu vreau să-l văd." Ridica pentru a doua oara din umeri, avand ochii inchisi.
"De ce nu?"
"Tu de ce nu vrei să il vezi pe Lucas?"
"Pentru că-i un nesimtit căruia nu ii pasa de nimeni in afara de persoana lui." Mă întristez. Nu imi raspunde, isi mentine ochii inchisi, linistea facandu-si loc intre noi.
"Nu vreau să-l văd pentru că nu cred că o să am puterea să îl resping de data asta." Spune dupa acele minute de tăcere.
"Atunci n-o face." Îi răspund, făcând-o să tacă din nou.
-
Telefonul lui Allison vibrează, pe ecran apărând numele lui Nathan. Raspund in cateva clipe.
Eu : Unde esti?
Nathan : Sunt aici, dar nu stiu unde sunteti voi.
Ma straduiesc din rasputeri sa aud ce spune din cauza muzicii de pe fundal.
Eu : Suntem in baia fetelor. Este chiar în colț, nu se poa-
Nu termin tot ce aveam de spus pentru ca el deja a inchis apelul. Nepoliticos.
După câteva minute, apare in pragul ușii silueta sa, imbracata din cap pana in picioare in negru, cu o expresie facială de parca este gata sa omoare pe cineva. Văzând-o pe Allison stând în fund langă perege, fața i s-a înmuiat.
"O, Doamne." Se grabește să ajungă langă Allison. "Ce ai făcut?" Isi pune mana sa pe obrazul ei, trecandu-si degetul mare peste buza ranita, facand-o pe Allison sa scanceasca de durere.
"M-am asigurat că n-o să mai spună nimic rău de mine sau prietenii mei." Allison zambeste amețită, făcându-l pe Nathan să chicotească, după care îi plasează un sărut pe frunte.
"Nu vreau sa fiu enervantă, dar ar trebui sa te grabesti." Spun stanjenită. Nathan isi da ochii peste cap instant, și o ajută pe Allison sa se ridice. "O doare piciorul, nu poate să meargă." Nathan se incruntă, dar se conformează imediat și o ia pe sus.
"De asta nu imi plac petrecerile de genul ăsta." Nathan bolborosește, ieșind cu tot cu Allison in brațe si cu mine în urma lor.
Ajunși afară, il ajut sa deschida portiera masinii, dupa care o aseaza usor pe locul pasagerului. Inchide portiera și se uita la mine.
"O duci la spital." Îi spun, iar el aprobă din cap fara sa imi adreseze ceva în plus si se urcă la volan. "Oh, si mulțumesc că ai venit!" Strig în urma lui sperând ca ma va auzi cu toate ca se indeparta ușor de mine.
Si acum ce fac? Vreau sa merg inapoi, dar nici măcar nu știu cu ce sau cum. Afara este noapte si e tarziu, nu am pe nimeni caruia sa ii cer ajutor si nu mi-am luat telefonul meu cu mine. Oh, nu, telefonul lui Allison, l-am uitat in baie!
Aproape alergand ma intorc inapoi in cladire si merg direct in baia in care am stat pentru cel putin jumatate de oră. Intrand inauntru, spre fericirea mea, telefonul este pe jos, exact in locul in care l-am lasat. Ma aplec după el, și când să ies afară, aud niște suspine grozave. Ma intorc confuză, dar cine stie cine este, de ce mi-ar pasa mie.
"Cum am putut sa fiu atat de proasta?" Vocea Melissei se aude brusc. Pe bune? Ugh! Nu sunt atat de rea incat sa las lucrurile in acest fel. Simtindu-ma nesigura, ma intorc din nou si bat la singura usa care era inchisă. "Ocupat!" O voce fisurată si niste suspine se aud.
"Melissa, sunt eu, Mia." Ezită cateva momente sa imi raspundă.
"Sunt ocupată chiar acum." Isi trage nasul de mai multe ori.
"Esti bine?" Nu pot sa o las asa.
"Sunt bine, pleaca." Ma respinge.
"Nu te las aici plângând. Deschide ușa."
"De parcă ți-ar păsa."
"Melissa, știi că îmi pasă. Ești prietena mea, mereu îmi va păsa. Imi pare rau dar nu te voi lăsa în starea asta." Cateva minute de tacere se lasa, dar aud cheia rotindu-se in broasca, si usa se deschide. Melissa are parul dezordonat, iar ochii ii sunt rosi. Imi despart mainile, intinzandu-le catre ea. Ezita cateva secunde, dar se arunca in bratele mele, imbratisandu-ne. Suspinele ei continuau, iar eu ii frec spatele de sus in jos, linistind-o. "Ce s-a intamplat?" Ok, poate am avut parte de putin cam multe batai de cap in seara asta.
"Nimic important, las-o asa." Se trage din imbratisare, stergandu-si ochii.
"Imi poti spune." Insist prietenos. Pare ca sta sa analizeze putin situatia.
"M-am certat cu Tina acum, si i-am spus cateva lucruri urate în față, asa ca m-a amenintat ca nu voi mai fi mult timp in acel grup." O altă rundă de suspine vine dupa ce mi-a rezumat ce s-a intamplat.
"Ar trebui sa fi fericită că ti-a spus asta. Nu ti-ai dat seama inca? Sunt doar o adunătură de idioți. Nu spun că toti, dar majoritatea din acel grup sunt. De asta plangi? Pentru ca vei scapa de povara de a fi in acel grup?"
"Iti inteleg punctul de vedere, dar ma faceau sa ma simt bine uneori. Nu stiu ce sa spun..ma simt rau." Ofteaza apasat.
"In primul rand, nu mai plange. Daca Tina ii poate influenta sa te scoata din grup doar pentru că are toane, atunci nu te-a considerat nimeni cu adevarat o prietenă. Ar trebui să ți se rupă de toți de acolo. In special de Tina-sardina." Spun, in incercarea de a o face sa rada, si am reusit sa scot niste chicoteli de la ea.
"Te-ai schimbat puțin, dar ai aceleași glume proaste." Ma tachinează.
"Și totuși ai râs." Chicotim din nou.
"Nu voiam sa par nepoliticoasă." De data aceasta râdem, uitandu-ne una la alta, exact ca pe vremuri. Dupa ce ne oprim, ne holbam una la alta cu un zambet melancolic pe fața. "Mi-ai lipsit." Recunoaște întristându-se.
"Și tu mie, Mel." Imi dau niste fire enervante dupa ureche. Chiar imi lipseste.
"Îmi pare rau, cu adevarat rau." Spune, tonul ei fiind sincer. "Sincer iti spun, de fiecare data cand ma comportam urat cu tine, regretam tot mai mult. Eram enervată de faptul că nu faci parte din grup și nici nu esti tentată sa faci, asa cum o facea toata lumea. Ma simteam mai presus, dar eram mult mai josnica. Imi cer scuze. Dupa tot ce am facut, esti aici pentru mine." Isi pleaca privirea.
"Este în regulă, stiam ca va veni si ziua asta. Ziua in care vei realiza greselile tale."
"Nu e o zi foarte fericita pentru mine." Spune zambind mic.
"Nici nu trebuia sa fie." Ii spun hotarata. "Deci? Te simti mai bine? Iti mai pasa de vreun cap sec din grupul ăla?"
"Ei bine, da. Nu e ca si cum mi-ar putea trece in 5 minute, dar da, ma simt mai bine acum." Spune. "Lasandu-ma pe mine la o parte. Tu cum esti? Am auzit de niste conflicte intre tine si..Lucas." Inghit in sec. Presimteam ca va urma si intrebarea asta.
"Nu stiu, presupun ca sunt in regula." Ridic din umeri.
"Nu esti deloc in regula, nu-i asa?"
"Nu.."Oftez. Ma cunoaste la fel de bine.
"Dar ce ati patit?"
"Ei bine am aflat niste lucruri facute de el care au legatura cu mine. Lucruri facute chiar in fata voastra, a grupului tau." Pare confuza.
"Dezvolta, nu m-am prins."
"Ei bine..am aflat ca eram pe o lista de ocupatii pe timpul excursiei, iar eu eram ocupatia lui. Apoi..m-a făcut o pudică jalnică in fața voastra. V-a spus si ca am fost pedepsita cand am mers la docuri, si ca am mers acolo pentru el, iar apoi l-am rugat sa imi petrec o noapte la el. Ceea ce nu este adevarat deloc, a mintit groaznic ca sa iasa totul in favoarea lui. Iar, in cele din urma, i-a spus lui Saffron ca nu sunt mai deloc importanta pentru el. Totul e atat de gresit in legatura cu el! Cum ar putea un om sa fie atat de ipocrit?" Pe tot parcursul spuselor mele, Melissa se incrunta, ascultand confuza, de parca nu facea legatura.
"Mia, cine ti-a spus toate astea?" Intreaba extrem de confuză. Ma incrunt si eu, intrebandu-ma daca sa ii spun sau nu. I-am promis lui Saffron ca nu spun nimanui, dar este doar Melissa, care de asemenea este amenintata ca va iesi din grup, deci nu poate fi o problema atat de mare, nu?
"Ei bine, mi-a zis sa nu spun nimanui de la cine stiu, dar o sa iti spun. Saffron mi-a spus totul." Ochii ei se măresc, dupa care isi trage o palma peste cap.
"Nu ma surprinde." Spune.
"Ce vrei sa spui?"
"A mințit. A înnebunit de a binelea.." De data asta eu sunt lasata confuza.
"Cum adica a mintit?"
"Nu este adevărat ce a spus. Lucas n-a spus niciodata nimic despre tine. Mereu când cineva aducea subiectul Mia in discutie, el tăcea sau chiar părăsea încăperea." Sunt nevoita sa clipesc de cateva ori, de parca as visa. A mințit? Totul a fost o minciuna? Nu inteleg.
"Dar..nu are logică. De ce ar minti cu asa ceva?" Intreb iar ea oftează lung, pregatindu-și cuvintele.
"Saffron.." Se opreste. "Ea mereu a avut un fel de obsesie asupra lui Lucas. Îl plăcea. De asta nici măcar nu ar trebui sa ma surprinda ca a facut asta, dar totusi, a mers prea departe." Isi scutura capul. Poftim? Saffron? Saffron sa il placa pe Lucas? Saffron? Imposibil.
"Nu imi vine sa cred ce imi aud urechile. Lui Saffron ii place de Lucas? E aproape imposibil! Nu are cum.."
"Ti-a ascuns asta mereu, refuza sa iti spuna, tocmai pe motivul ca niciodata nu il suportai, dar nu si-a imaginat vreodata ca vei ajunge sa iti petreci timpul cu el..asa ca a devenit putin cam prea disperata pe subiectul Mia si Lucas."
"Mă simt atat de prost față de Lucas. Saffron efectiv m-a privit cum inima mi se zdrobea si continua sa imi spuna minciuni despre Lucas. Nu l-am lasat pe Lucas sa imi explice, nu l-am ascultat nici pana in momentul de fata. A incercat sa ma faca sa il ascult, dar am refuzat. Sunt o idioată!" Imi pun mana pe față.
"Nu, nu esti. Saffron a ascuns foarte bine faptul ca il place. Ar avea sens intr-un anumit mod daca Lucas facea acele lucruri, caci este asteptabil din partea lui, dar iti jur, nu a facut-o."
"Mereu am crezut ca tu esti cea care il place. Spre exemplu, la una dintre petrecerile lui Lucas, te-am gasit stând la el in brate." Pufneste in ras.
"Era o mica provocare. Nu, nu l-am placut niciodata. Adica, ii admiram mereu felul in care arata, nu puteam sa nu recunosc asta, dar orice fată o face. Nu il plăceam in felul in care Saffron o face. Nu eram obsedată. Și acum că îl cunosc intr-o anumita masura, nu cred ca ar fi genul meu."
"Saffron nu este cu Dean? Sau nu si-a creat sentimente pentru el? Cum ar putea sa il placa pe Lucas?"
"Ti-am spus ca a reusit sa ascunda asta foarte bine, Dean era un fel de scut pentru ea."
"Mi-a mai spus si ca Lucas a incercat sa o sarute, iar ea l-a refuzat din cauza lui Dean."
"Exact cum spuneam, scut. Asta nu stiu cat de adevarat este, dar ma cam îndoiesc. Sunt niste reguli ale grupului, si a profitat de faptul ca tu nu le stii. Nu avem voie sa ne cuplăm între noi, și Lucas cu siguranță nu întrece regulile astea. Adică, pana la urmă el le-a înființat." Incep sa ma enervez pe masura ce Melissa imi explica fiecare minciuna a lui Saffron. Nu exista ceva mai rau decat faptul ca am fost mintita in acest hal, si ca am stricat relatia dintre mine si Lucas. Nici macar nu stiu cum sa o numesc. Sunt atat de nervoasa pe Saffron!
"Nu ma asteptam la una ca asta din partea ei."
"Nici eu, sincer. E prea mult. Este josnic."
"Dar lista de ocupatii tot este un motiv." Imi reamintesc.
"Nu iti pot spune nimic pentru ca nu stiu nimic despre asta, scuze." Ridica din umeri.
"E in regula, nu iti cere scuze. Multumesc pentru restul lucrurilor pe care mi le-ai spus. Dar acum nu stiu ce sa fac, totul s-a stricat."
"Cum adica nu stii ce sa faci? Du-te si vorbeste cu el." Ma indeamna.
"Crezi ca ar trebui sa vorbesc cu el?"
"Bineinteles!" Isi ridica tonul.
"Nici macar nu stiu unde este.."
"Il cauti." Ridica din umeri si isi preseaza buzele intr-o linie.
E o idee buna sa vorbesc cu el? Poate este furios si imi va vorbi cu urat. Sau ma va respinge. Poate nici nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Poate a renuntat. Chiar nu stiu ce sa ar trebui sa fac, sunt confuza.
"Nu stiu daca e o idee buna.."
"Nu mai analiza atat si du-te dupa el." Spune iar eu tac. "Du-te am zis!" Se rasteste.
"Ok, ok. Merg!" Raspund, iar ea imi da un zambet incurajator.
Nesigura pe mine, ies din baie. Unde ar trebui sa il caut? Nu l-am mai vazut de ore bune, nici macar nu stiu daca se mai afla pe aici.
"L-ai vazut cumva pe Lucas? Lucas Denzel?" Intreb o fata la intamplare, iar ea isi scutura capul in semn negativ. Super, pe unde sa il caut? "Caleb!" Sunt usurata sa vad o față cat de cat familiară. "Stii cumva unde este Lucas?"
"Nu, scuze, nu l-am vazut de ceva vreme." Spune iar eu aprob din cap si o iau din loc, cautand cu privirea printre multimea de oameni galagiosi. Unde esti, Lucas? Pe unde umbli?
Il caut in zona celor care fumează, dar nu este. Pe langa baile baietilor, nu este. Pe ringul de dans, nu este. La etaj, nu este.
"Sam!" Il strig cu putere ca sa acopar muzica. El se uita ciudat la mine pana isi da seama cine sunt.
"Ce faci? Pe unde ai fost? Am crezut ca ai plecat." Se apropie de mine considerabil, si ma dau in spate cativa pasi. Miroase foarte tare a alcool si fum de tigari. Dezgustator.
"Lasa asta. Unde-i Lucas?" Il intreb vorbind foarte repede.
"Lucas?" Sta sa se gandeasca cateva clipe. "Acum 10 minute era afara cu Sasha. Dar nu stiu daca mai e acolo inca."
"Multumesc." Raspund si il las acolo singur, cu un zambet tâmp pe față.
"Mia!" Cineva ma striga. Ugh! Ma intorc si dau de fața zambareata a lui Tobby.
"Nu am timp acum, Tobby, imi pare rau." Ma scuz si plec nepoliticos de langa el, indreptandu-ma spre iesire cat de repede pot eu. Sper ca n-a plecat de acolo. Haide, Mia, grabeste-te. Tocuri afurisite.
Apas clanta usii, si caut extrem de repede cu privirea pe brunetul pe care nu l-am ascultat cand a trebuit. Nu îl zăresc. Nu e pe nicăieri. Cand sunt pe cale sa renunt total si sa am o cadere nervoasă pentru ca am indurat prea multe in zilele astea, aud un râs ascutit si enervant. Ma uit in față, și ies pe ușa porții care apartinea clădirii unde se tinea petrecerea. Uitându-mă în dreapta, o zăresc pe blonda care statea langa el pe canapea acum ceva timp sprijinita de gard, zambind larg, cu un ruj prea strident pe buze. Lucas statea in fața ei, ranjind, si brusc mă apasa o durere in piept la vederea lui.
Fara sa ma mai gandesc la consecinte, ma indrept indrazneata spre ei. Ma opresc in dreptul lui, iar acesta isi aduce uimit privirea spre mine. Clipeste de cateva ori, iar pupilele i se dilată. Vezi bine, Lucas.
"Trebuie sa vorbim." Ii spun clar si raspicat, ignorand blonda pe care aparent o cheama Sasha. El se încruntă, si isi baga mainile in buzunarele jachetei lui. De ce o poarta? Este foarte cald.
"Sunt puțin ocupat, nu vezi?" Se uită la blonda de langa mine. Imi dau ochii peste cap si imi umezesc buzele.
"Văd, dar nu-mi pasă. Nu te încăpățâna și vino să vorbim!" Izbucnesc și ii prind antebratul, tragandu-l dupa mine. Nu se opune, si se lasa tarat de mine departe de blonda sâcâitoare.
"Unde mergi?" Ma opresc brusc, facandu-l sa se ciocneasca de mine. Mereu ni se intampla asta.
"Să vorbim." Ma uit in ochii lui. Ochi care mi-au lipsit. Prezenta lui mi-a lipsit. Modul in care ma intimideaza numai prin inaltimea lui. Felul in care isi tot da cu mana prin par. Combinatia lui de parfum si țigări. Mi-a lipsit Lucas.
"Despre ce?" Mă intreaba, buzele lui rostind cuvintele atat de lent si palpitant incat ma tenteaza sa ma gandesc la lucruri la care nu ar trebui sa ma gandesc.
________
Lucas la media.❤️