Capitolul 32
Imi pare rau
Sarah Collins
Nu ma simteam bine. Dacă pana acum nu mi-a fost frica, acum simt cum inima bate atat de tare incat doare. Nu este din cauza momentului dificil in care ma aflu. Nu imi este frica de asta. Stiu ce trebuie sa fac si stiu ce se va întâmpla. Ma doare inima din cauza situației mele cu Blake. Am văzut cum s-a uitat la mine: complet dezamăgit. Îl durea faptul ca l-am trădat, ca nu i-am spus nimic din ce stiam si din ce am de gând să fac. Nu mi-am împărtășit planul cu el dar am facut-o cu Josh. Asta l-a înfuriat dar il inteleg. Si eu m-as simti la fel dacă Blake mi-ar ascunde ceva care depinde de noi.
Ce ma durea si mai mult este situația în care el a fost pus. A auzit o poveste îngrozitoare despre trecutul familiei sale, a acceptat consecințele aduse de acea povestire si a ascultat tot, stiind ca ii va face rău, dar stiind la fel de bine ca ii va face rău si tatălui său iar asta ma putea avantaja. El credea asta. In toate situatiile voi fi avantajata pentru ca am facut rost de informatii pe care nimeni nu le stie.. nici Blake.
Ma simteam îngrozitor de rau si simteam cum inima ma durea. Stiam ca si el simțea acelasi lucru. Suntem suflete pereche, suntem destinați sa fim împreună. Inimile noastre sunt destinate sa bată impreuna.
M-am uitat din nou in fața. Trebuia sa termin totul odata pentru totdeauna. Trebuia sa vorbesc cu Blake, trebuia sa il ajut iar pentru asta trebuia sa termin totul cat mai repede posibil. Planul, de data asta invincibil, trebuia pus in aplicare asa ca am început jocul.
-- Nu pot face asta. -- șoptesc.
Am înghițit in sec si mi-am dezlănțuit talentele actoricești.
Imi pare rau Blake pentru tot ce se va întâmpla.
-- Poftim? -- spiritul zambise si se apropiase de mine. Toti stiau ce ma aștepta asa ca Blake si-a ridicat privirea din pământ si s-a uitat la mine cu frica.
Chiar imi pare rau.
-- Nu pot sa o fac. Nu pot trai cu asta pe conștiința. Nu imi pot murdari mâinile si mintile. Nu îl pot omorî.
-- Sarah.. -- vocea obosită si plina de durere a lui Blake mi-a făcut inima sa se strângă mult mai mult. Simteam si mai multa vinovăție. Am gresit. Puteam sa il fac pe Blake sa treaca peste asta fara sa ii fie greu.
-- Decizia finală, ingeras? -- spiritul isi arătase zâmbetul malefic si s-a pus în fața mea, dandu-l la o parte pe Josh.
-- Da. -- am spus decisă.
Spiritul mi-a luat arma din mâna si a atintit-o spre mine. Blake a incercat sa se ridice dar sclavii adusi de ei l-au tinut cu toata forta. Nu se mai putea ridica. Era slăbit din cauza atâtor lucruri întâmplate astăzi. Tipa si se zbătea dar nu se intampla nimic.
Spiritul s-a uitat la el, s-a uitat cu superioritate si a tras in mine. Săgeata imi atinse corpul iar impactul ei era însoțit de țipetele dureroase ale lui Blake. Si apoi...apoi nimic.
Îngerul se făcuse scrum, asa cum ii este destinat oricarei fiinte atinse de acea săgeată. Doar cenușă lăsase îngerul in urma. Blake striga din toate forțele, plin de durere si tristețe, distrus din cap pana in adâncul sufletului. Lacrimile nu mai erau reținute de demon. Nu mai avea puterea. Nu ii mai pasa de cei din jur asa ca si-a lăsat lacrimile sa cada una după alta, cu o viteza mare, strigându-i îngerului cu toata puterea numele. Isi simțea inima crăpată in mii de bucățele. Nu mai suporta nimic, nu mai voia nimic. Fiintele care il tineau nemișcat i-au dat drumul văzând ca nu mai are puteri, era secat complet. Eliberat, Blake s-a sprijinit de copacul din spatele sau si s-a adâncit in plansete, lacrimi si suferinta.
Josh a trecut peste acest moment. Trebuia sa isi continuie planul si sa termine cu tot. Nu trebuia sa se încurce in absolut nimic. Totul trebuia sa se întâmple perfect.
Planul nu era elaborat de mult timp dar era invincibil. Josh si Sarah nu stiau de ce, dar au inceput sa se gândească la acest plan neincluzandu-l pe Blake. Poate din teama ca nu va fi de acord sau poate ca asa au simțit.
Sarah se informase in putinul timp liber. Aflase multe lucruri pe care nimeni altcineva nu le stiuse. Destinul tinea cu ei. Informatiile pe care cei doi le stiau nu erau aflate nici de cele mai mistice fiinte. Josh si Sarah s-au bazat pe ele si au intocmit un plan, uitând un singur detaliu important: Blake.
Josh începuse actiunea, isi continuase planul in timp ce Blake parca isi dădea sufletul. Plângând, suferind si tipand încontinuu, nimeni nu il mai recunoștea pe fiul Diavolului. Pe aceasta parte, Diavolul știa ce simțea fiul său. Se apropiase de el. Macar o singură dată in viata putea fi milos, putea avea sentimente si se putea comporta ca un tată. Îl îmbrățișase de parca viata i-ar depinde de asta iar Blake nu a ezitat sa il strângă puternic in brate. Avea nevoie de multe lucruri: saci de box, afectiune, îmbrățișari si lovituri si, desi il avea pe tatăl său langa el, desi pentru prima data avea intr-adevar un tată, lui Blake nu ii pasa. Avea nevoie de Sarah. Cine o putea aduce inapoi?
Josh il luase puternic de gât pe spirit. Acesta nici nu se putea misca cu brațele strâns incolacite ale lui Josh. Jake, Bruno si Luke, văzând asta, au pornit spre Josh pentru a-l îndepărta de spirit dar forțele pădurii i-au împiedicat. Parca vântul isi făcuse brațe, parca arborii isi întindeau crengile spre cei trei, parca frunzele se transformasera intr-un solid zid care impiedica intrarea. Toate forțele din pădure aveau rolul lor. Vântul i-a facut pe cei trei sa nu se miste. Cu o uriasa presiune i-a facut sa dea inapoi. Copacii isi incolaceau crengile in jurul corpurilor sclavilor spiritului iar frunzele se adunau si ii împiedicau pe acestia sa pătrundă în perimetrul ocupat de Josh si spirit.
Blake si Diavolul erau atenti doar la ei. Nu le pasa ce se intampla in jur. Nu mai conta nimic altceva pentru ei, totul deja dispăruse de pe fața Pământului din momentul in care Sarah se făcuse cenușă. Lumea se terminase pentru Blake iar actiunile din jurul lui erau complet inutile. Nimic nu il mai putea ridica, nimic nu ii mai putea ridica moralul. Totul a fost deja distrus.
Blake era cu ochii roșii, irisul sau avea toate culorile. Asta se intampla cand inima unui demon era distrusă complet. Fiecare sentiment care exprima o culoare era adus intr-un singur loc pentru ca sufletul rămas isi amintea fiecare moment petrecut cu Sarah iar asta făcea ca Blake sa treaca prin momente de bipolaritate internă. Totul se intampla înăuntrul lui. Privirea sa era atintita doar pe cenușa așezată pe jos. Știa ca ii vine timpul.
Atunci, din scrumul de pe jos, o silueta se inaltase la Ceruri iar apoi isi puse picioarele pe pământ. Era Sarah, îngerul lui Blake. Frumosul si inocentul înger inviase. Josh ii luase sufletul spiritului infingandu-i sabia in inima. Sufletul se inaltase si se injumatatise iar din el negrul intuneric iesise. Sarah avea o mica si frumoasa dar ciudată cutie care, in momentul in care o deschise, a atras tot negrul in interior. Capacul a fost pus peste, bine securizat, iar apoi, printr-o lumina orbitoare, dispăruse. Se terminase totul. Spiritul a fost învins, răul a fost învins.
Îngerii sunt fiinte inmortale. Nimic nu ii poate omorî, nici acea săgeată puternica. Multi credeau ca îngerii pot fi morți prin intermediul focului pentru ca asa devin cenușă dar nu. Îngerii renasc din cenușă la fel ca păsarile Phoenix. Pe asta m-am bazat când am facut planul.
M-am uitat la Blake, iar fericirea pe care o simteam pentru ca am învins se evaporase. Aveam in fața mea un demon distrus, cu ochii de toate culorile ca un curcubeu dar nu era unul care exprima fericire. Blake al meu suferea, i se reflecta tristețea prin ochi, prin gesturi, prin aspect. Blake era complet distrus, iar eu am început din nou sa ii simt suferința.
Blake se uita la mine cu disperare, suferința dar si fericire, speranță și curiozitate, la fel si tatăl lui.
-- Ce?..- vocea lui stinsă ma întrebase.
-- Imi pare rau! -- i-am spus plângând. M-am pus langa el in genunchi pentru a fi la nivelul sau si, după ce tatăl său se indepartase, l-am îmbrățișat puternic plângând in hohote.
-- Imi pare rau, Blake!
*capitol corectat de pe telefon in cel mai scurt timp. Dacă găsiți vreo greseala nu ezitați din a-mi spune. Multumesc :)*