Capitolul 31
Dezvaluirea trecutului
Blake Richardson
Eram in acelasi loc, toti fiind la fel de șocați. Josh era pus si imobilizat in fața Sarei, îngerul care avea pentru prima data in viata de pe Pământ, o arma in mana. Alegerea era una grea. Nu putea sa riște sa aibă incredere in Diavol, dar nici sa nu o facă. Consecințele erau unele grele, rele care făceau ca Sarah sa fie intr-o completă antiteza.
Sarah tremura, se vedea asta prin modul in care mâna pe care era așezată arma se zbătea. Avea lacrimi in ochi si parea foarte fragilă. Mă simteam atat de prost stiind ca nu ma pot ridica si sa o ajut, stiind ca nu ii pot înfrunta pe cei din jurul meu. Aveam o parte sensibilă care se împărțea in alte doua parti: eram furios, trist si supărat pentru faptul ca nu o pot ajuta pe Sarah, si eram trist si, oarecum, dezamăgit stiind ca tatăl meu vrea sa ma distrugă.
Din cauza conexiunii pe care eu si cu Sarah o avem, din cauza ca suntem predestinati, din cauza ca o iubesc atat de mult, suferinta ei este suferinta mea, iar asta mă face slab si nu stiu cum trebuie sa ma comport, cum trebuie sa actionez.
Diavolul avea un plan ascuns, știa el ceva dar nu dădea nimic de inteles. Nu stiam ce condiții si idei are in cap iar asta imi provoca încontinuu o neliniște apăsătoare. Pe chipul lui Josh nu era nicio emoție. Eram sigur ca știa ce se intampla. Am incercat sa ma dezleg, ma zbateam dar franghiile provocau doar ardoare pe pielea mea. Voiam să mă ridic si sa o apar pe Sarah cu orice pret, dar nu puteam.
Dacă îl omoară pe Josh, Sarah o sa sufere o viata intreaga avand acest moment pe conștiința, dar daca nu o face, moare ea. Unul dintre lucrurile pe care le stiu despre îngeri este faptul ca pot muri doar in momentul in care devin cenușă, dar arma pe care o avea in mâna era încărcată cu o săgeată si, din pacate nu era cea a lui Cupidon. Săgeată avea un fel de otravă făcută din ierburile celor mai periculoase păduri care la orice atingere a pielii incepe sa ardă facand corpul celui atacat sa devina nisip iar singurul lucru care rămânea neatins dintre arma, săgeată si corp este săgeată. Corpul ar deveni sfărâmat din cauza sagetii si tot din cauza presiunii exercitate de aceasta face ca arma sa devina odata cu corpul cenușă. Desi săgeată arde, ea ramane intreaga. Asta este posibil printr-un singur mod: magie neagra.
Imi era teama, ma simteam oribil. Emotiile pe care le simțea Sarah erau de milioane de ori intensificate inainte sa ajunga la mine. Imi era frica. Nu voiam să o pierd. De abia am putut accepta ce este între noi, eu am acceptat toate conditiile fiind constient de toate, mi-am pus inima de abia dezghetata in bratele ei. Desi pana acum mi s-a parut o oroare, mi-as fi dorit ca in aceste momente sa fiu om. Nu as mai fi trecut prin asa ceva, as fi cu îngerul meu fara vreo condiție, fara alegeri importante, fara atata pericol. Imi doream fericire alaturi de ea. Ceream prea mult? Cer momente in care problemele nu intervin, momente pe care le pot trai cu ea fara vreo grija. Vreau sa o vad fericita.
Nici macar nu mi-am dat seama ca ochii mei erau plini de lacrimi, dar niciuna nu ieșea. In mine se găseau din nou atatea emotii si sentimente incat nu puteam sa stiu pe care o simt cu adevărat, care este sentimentul care ma domina. Eram furios pe aceasta situatie, nervos pe tatăl meu si sclavii lui, confuz pentru chipul linistit al lui Josh, melancolic pentru planul nostru eșuat, neputincios pentru situația in care eram si trist, cat se poate de trist, pentru Sarah.
De ce Josh nu era surprins? Nu ii era frica, nu ii era bine, nu avea nimic. Nu înțelegeam. Eram complet confuz.
Mă uitasem la Sarah. Imi făcusem curaj si m-am uitat la minunatul meu înger. Vedeam ca se gândea. Era o batalie internă in ceea ce ar trebui sa faca. Se uitase la mine pentru o fracțiune de secundă iar asta mi-a provocat inima sa se simtă ca la un carusel.
Vedeam in ochii ei siguranta. Nu ii era frica iar asta ma făcea din ce in ce mai disperat. Josh si Sarah au pus ceva la cale iar asta ma frământă. De ce Josh, vampirul antipatic, si nu eu, iubitul si partenerul Sarei? De ce trebuie sa aibă incredere in el si nu in mine? Sunt mai bun decat el si in mine trebuie sa creada. Pe mine ma iubeste, nu pe Josh.
Imi dădusem seama ca ochii mei au devenit verzi, dar putin imi pasa. Sarah este partenera mea, este destinata sa fie cu mine si cu nimeni altcineva. Pe mine ma iubeste.
Cand vom iesi din aceasta situatie, pentru ca vom iesi, voi avea nevoie de multa iubire din partea Sarei si multa respingere din partea antipaticului si idiotului vampir.
Josh se uitase la mine cu o privire năucitoare. Am uitat pentru o clipă ca îmi poate citi gândurile dar nu am arătat că îmi pasă de asta si ca a fost greseala mea ca a auzit ceea ce a auzit. I-am intors si eu privirea naucitoare, poate de mii de ori mai intensă, si, ca sa ma abțin să nu explodez si sa il omor din priviri, m-am uitat la Sarah. Fragila mea Sarah.
-- Nu mai avem timp, ingeras. Acele ceasului se misca din pacate. -- vocea antipatica a Diavolului răsună ca un ecou. Nu imi plăcea ca o presiona pe Sarah. Nu imi plăcea situația în care se afla îngerul meu. Nu imi plăcea situația în care ma aflam eu acum: limita penibilului.
-- Blake. -- imi atrase atentia tatal meu. -- Nu ti-ai promis tu sa iti protejezi iubirea?-- intreaba intr-un mod ironic, lasand sa iasa un ras prostesc.
Diavolul le-a facut semne sclavilor sai iar aceastia mi-au smuls banda adeziva pe care o aveam la gura. Voia sa ma provoace si, din pacate reusea.
-- Chiar nu ne poti lasa in pace?! -- vocea mea iesise usor ragusita din cauza ca nu am scos niciun cuvant o mare parte din timp.
-- Infernul este in mana ta, fiule. Nu te pot lasa sa il transformi in gradinita pentru copii. -- mi-am inghitit cuvintele stiind ca orice adresare necorespunzatoare va fi pedepsita. Nu imi tineam gura daca era vorba de mine, dar o avea pe Sarah.
-- Recunosc, esti inteligent dar cum ai putut sa faci planul asta intr-un atat de scurt timp? -- sincer, nu ma prea interesa dar faptul ca in momentul in care eu am intalnit-o pe Sarah tatal meu era inchis in acea groaznica inchisoare, dar totusi m-a putut infrange imi provoca destula curiozitate.
-- Stiam din momentul in care te-ai nascut ca partenera ta de viata va fi Sarah. Mama ta facea parte din ajutoarele Raiului, era logic faptul ca iti va predestina un inger.
-- Mama? -- vocea mea se taiase. Despre mama mea nu am auzit niciodata in viata. Stiam ca in ochii mei se acumulasera mai multe lacrimi si ma tem ca nu le voi mai putea retine prea mult.
Mi-am dat seama de ce facea Diavolul dar nu ma mai puteam opri. Subiectul asta e sensibil pentru mine, dar atat de sensibil este si pentru tatal meu.
Sarah se uitase la mine, mimand pe buze un "nu continua". Stia ce voiam sa fac, stia ca va fi in favoarea ei la sfarsit si ca planul meu o va ajuta oricare ar fi acum planul ei, dar mai stia si ca ma facea si pe mine fragil. Dar ce nu fac eu pentru ea?
Informatiile pe care le aveam despre mama mea erau putine, aproape de nimic. Singurul amanunt pe care il stiam si ma va ajuta la fel cum ma va sensibiliza intr-un mod oribil este faptul ca tatal meu a iubit-o pe mama mea mai mult decat oricine poate iubi. Povestea originala o voi auzi de la el, asta este planul.
Diavolul a luat loc pe spatiul verde. Nici nu a inceput si deja i s-au dus puterile. Era o veste buna pentru Sarah la fel cum era si pentru Josh, Diavolul fiind sensibil si fragil, nu va mai putea coordona in forta situatia iar sclavii lui oricum nu sunt buni de nimic, dar pentru mine, pentru persoana mea nu era o veste buna. Daca pe insusi Diavolul il distruge aceasta veste, pe mine ma sfarama de puteri. Eu si el avem acelasi punct sensibil, doar ca eu am unul in plus: Sarah.
-- Mama ta.. frumoasa ta mama m-a facut sa simt lucruri pe care nu le-am simtit niciodata. Pe atunci nu eram conducatorul Infernului, dar nici mult nu mai era. Paream niste adolescenti. Ne intalneam pe ascuns, vorbeam mereu cum puteam. Eram constienti de sentimentele dintre noi. Am inceput o relatie dupa un timp si dupa cateva luni ceresti ai aparut tu. Totul se complicase. In acea perioada am fost admis in Infern iar ea inca lucra pentru bine. Pe atunci nu eram asa..nu eram atat de rau, mereu impotriva binelui. Am fost ales ca si conducator al Infernului pentru ca pedepseam oamenii cu propriile fapte, nimic mai mult, niciun chin in plus. Dumnezeu..El era de acord cu relatia dintre mine si mama ta, stia ca suntem destinati sa fim impreuna. In primele luni totul a fost perfect dar totul se destramase din momentul in care eu am inceput sa fiu orbit de putere, incepea sa imi placa sa fac oamenii sa sufere din ce in ce mai mult. Nu stiam de ce mi se intampla asta. Apoi aflasem. Mama ta era ingerul care trebuia sa protejeze un om care trebuia sa vina in Infern. Stii cum se zice.. Nu stii ce ai pana cand nu pierzi totul. Eram orbit de putere si.. -- Diavolul se oprise. Incepuse sa planga si eu cu siguranta faceam acelasi lucru. A luat in piept aer si a continuat. -- Am inceput sa ne certam ingrozitor de tare si nu m-am putut controla.. erai deja nascut, erai un mic prunc... Nu m-am gandit la nimic altceva, la familie.. la nimic. Am impins-o pe Greta in flacarile care incercuiesc portile Iadului si a.. si a murit. S-a facut cenusa..
Plangeam, plangeam in hohote asa cum facea si tatal meu. Descontrolul.. asta l-a facut pe tatal meu sa ii ia viata mamei. Nu intelegeam de ce. O iubea, nu poti pierde in asa hal sentimentele pentru o persoana.. cineva il controla iar acea fiinta era unica fiinta a raului care era mai puternica decat Diavolul: spiritul.
M-am uitat la spiritul care a luat corpul unui biet copil doar ca sa nu isi arate fata. Statea rezemat de un copac, uitasem de el. Nu a scos nicio vorba, doar zambea si, vazandu-ma, zambetul sau se intensifica. Mi-am mutat privirea spre tatal meu. Mai aveam o intrebare.
-- Cum poti lucra pentru omul care ti-a distrus familia?
Tata s-a uitat la mine si zambise melancolic.
-- Am fost nevoit.
Nu imi spunea adevarul. Mai era ceva ascuns, o vedeam in ochii lui dar in prezenta spiritului nu puteam deslusi niciun mister.
Toata lumea ascundea cate ceva pana si Sarah. Nu stiam care e planul ei, dar cu atatea informatii pe cap, m-am dat batut. M-am rezemat de trunchiul unui copac si am lasat sa isi faca treaba destinul. Poate Sarah si Josh nu au avut incredere in mine sa imi spuna planul lor, dar, fiind fara puteri, aveam eu incredere in ei ca Sarah va fi bine. Atat ma interesa.
Sarah a vazut in ochii mei cat de dezamagit sunt, a inghitit in sec, vedeam ca ii parea rau, dar nu mai voiam sa fac nimic altceva. Mi s-au absorbit toate puterile asa ca am fost obligat sa fiu doar un spectator.
-- Acum, Sarah. Mori sau omori? Eu sunt acum la conducere. -- spuse spiritul.
Acum mai mult ca niciodata, am nevoie de aparare si nu pentru mine. Nu am cerut ajutor niciodata dar acum se pare ca sunt nevoit. Doamne, protejeaz-o.