But it's all the same
I could have foreseen
That you would act like you are
Oh so cool you seem
Blending with that scene
Wearing what you think is hard
I can see you struggling
Boy, don't hurt your brain
Thinking what you're gonna say
'Cause everything's a game
Always trying to calculate
Trying to look smart but not too smart
To threaten anything they say
- Brain, Banks.
*
Adela nu răspundea la telefon. Și mereu răspunde. Vreau să zic că, mergem împreună la școală încă din clasa întâi și niciodată nu am încălcat tradiția noastră zilnică. Dar cu toate astea, cred că era doar mahmură. Sau poate rătăcită pe la periferiile Bucureștiului pentru că după episodul de aseară, am plecat direct acasă, singură și nu am mai așteptat-o. Orice e posibil când vine vorba de Adela. Îmi asum responsabilitatea și vina în cazul în care poliția o va da dispărută, știu. Dar ea mereu răspunde la telefon. Mie îmi răspunde. Așa că începeam să mă îngrijorez.
Încă nu știu ce făceam în mașina lui Alex și de ce acceptasem propunerea lui neobișnuită, nepotrivită de a-mi oferi o cursă gratuită până la liceu, având în vedere că noaptea trecută m-a lăsat baltă, dar cert e că tot drumul nu am spus nimic. Nici eu, nici el. Probabil așteptam să înceapă el cu ceva. Să îmi spună de fapt ce vrea și de ce s-a oferit să-și consume benzina pe mine. Și doamne, cum a sunat asta.
Între noi doi era numai muzica. Știam că nu ne lăsa loc de comunicare și ne împiedica orice acces la orice tentativă de a spune ceva. Voia să ni se impregneze în timpane și să ne surzească pe veci doar de dragul de a se risipi în atmosferă. Poate că mă frustra și faptul că nu știam melodia, iar asta mă împiedica să încep eu conversația. Numele melodiilor nu îmi scapă, dar muzica asta îmi era necunoscută și te urăsc, Alex, pentru asta.
Adevărul e că voiam să-mi spună că mă vrea pe Mine. Că eu sunt liniștea lui și că momentan are nevoie de liniște. Că simte nevoia de a fi iubit de o persoană pe care o iubește. Că a început să simtă ceva, ceva important și că vrea să fim împreună. Că vrea să mă atingă, să mă sărute, să mă fută. Aveam nevoie să fiu dorită de către o persoană ca el. De către cineva de aproximativ 1.80 care trebuia neapărat să mă facă să simt viața, să o trăiesc pentru că până acum am fost moartă. Alex trebuia să mă învie și să mă facă să(-L) iubesc. Dacă nu o făceam deja. Aveam nevoie de asta și speram că o să o spună sau o să mă facă să o înțeleg.
- Am futut-o pe Adela...
- Normal, am râs ironic.
- Ce vrea să însemne asta? și-a întors privirea spre mine pentru prima oară de când am urcat în mașină. Ochii săi căprui, buzele sale cărnoase, barba lui ușor nerasă, sprâncenele lui dese, părul lui dezordonat. Era frumos. Dar a futut-o pe Adela.
- Vrea să însemne că mă așteptam la asta.
- La ce?
Era confuz. Avea nevoie de o palmă care să-l trezească la realitate. Dar o palmă grea. Nu a mea.
- La tine, să nu îți poți ține pula în pantaloni și să fuți prima curvă care îți iese în cale! am țipat. Nu voiam să țip, dar el m-a făcut să-mi ies din fire.
- Oau, a râs. Prietena ta cea mai bună știe că o consideri curvă?
- Nu te privește ce relație am eu cu Adela, i-am zis scurt.
- Ești geloasă?
- Pe tine? Nu, dar voiam să mă fuți, am zâmbit.
- Ți-am zis că nu mă ocup cu virgine.
- ”Nu mă ocup”? Dar ce, ești pește?
- Nu face mișto.
- Scuze, asta se presupunea a fi o discuție serioasă, matură, între doi adulți, am zis și m-am așezat mai bine în scaun. La dracu' și cu franceza. Aveam să pierd din nou prima oră. Probabil și ultima șansă de a nu rămâne corigentă și la materia asta. Îți e frică de tipele neexperimentate sau de sânge? Am auzit că atunci când se sparge himenul curge mult sânge.
- Deja ești scârboasă, s-a strâmbat.
- Spune-mi cum ai futut-o. Cum a fost?
- Mi-a făcut o muie și apoi am futut-o pur și simplu.
- Ah, ce frumos, am oftat cu un zâmbet tâmpit pe față. Și gemea tare, nu?
Deveneam ironică. Îl deranja.
- Urla, s-a eschivat.
- Unde și când s-a întâmplat? mi-am dres glasul pentru că începeam să mă pierd cu firea.
- M-a sunat azi-noapte pe la patru. I-am dat adresa și am făcut-o pe masă. La un moment dat i-a sunat telefonul și a zis că trebuie să plece urgent. Era agitată.
- Oau, devine mai interesant decât în Căutând-o pe Alaska.
- Nu am citit cartea.
- Nu despre asta e vorba.
- Dar despre ce e? s-a încruntat, schimbând rapid tonul. Acum el era cel agitat? Care e problema ta, de fapt, Ștefania? Nu suntem împreună. Nu am nicio obligație față de tine.
- Dacă îți fac o muie, mă fuți și pe mine cum ai futut-o pe Adela?
- Termină, ești josnică, a zis.
- Sau mai bine mă dezvirginez, iar apoi mă întorc la tine? E ok așa?
- Nu îți apreciez ironia. În plus, te umilești singură.
- Ți-a plăcut?
- Ce?
- Adela. Cine dracu'? am râs la fel de ironic ca până acum.
- Cu ce te ajută detaliile astea? a întrebat și era chiar curios.
- Înainte să mă culc, am să îmi imaginez că îmi faci mie tot ce i-ai făcut Adelei și o să mă masturbez gândindu-mă, am zâmbit larg.
- Ești bolnavă.
- Chiar vreau să mă fuți, să știi. Eram serioasă. Nu înțeleg de ce mă tot refuzi. Practic te implor să mă fuți.
- Termină, băi fetițo. Tu ai ceva la cap? Înțelege dracu' odată, noi doi nu o să ne futem niciodată! a ridicat tonul.
Cum se aștepta să reacționez? Nu așa?
- Ce vrei de fapt, Alex? De ce naiba m-ai chemat? Doar să te lauzi că ești unul dintre cei o mie nu știu câți care au intrat în Adela? Să-mi faci în ciudă că eu nu sunt ca ea? Că sunt prea grasă? Prea scundă? Am sânii prea mari? Nu sunt suficient de bună pentru tine? m-am răstit, fiind gata să izbucnesc. Nu plânge, Stef, te rog nu plânge acum în fața lui.
- E pentru că nu te plac.
- De ce nu mă placi?
- Nu am un motiv. Doar că nu mi-ar plăcea să te fut. Chiar dacă nu ai mai fi virgină.
- Sunt urâtă?
- Ești ok, acum coboară din mașină, am treabă.
Era grăbit. Sau plictisit. De mine.
- Ok?! am țipat.
- Ștefania, dă-te jos din mașină și lasă-mă. Ești stresantă. Imploră pe altcineva să te fută.
- Nu plec până nu îmi spui de ce te-ai oferit să mă iei cu mașina? Ce naiba vrei de la mine, omule?
- Adela a zis că nu poate să aibă o relație cu mine din cauza ta. Pentru că știe că mă placi. Vreau doar acordul tău.
- Aa, deci acum este vorba despre o relație, am zâmbit pentru a nu știu câta oară și chiar l-am aplaudat. Felicitări, bravo. Futeți-vă, căsătoriți-vă, faceți și un copil, nici nu mă mai interesează.
Am vrut să ies, dar mi-a apucat brațul și m-a tras înapoi.
- Ce mai vrei?
- Adela ține la tine, a zis, prinvindu-mă-n ochi. Poate pentru prima oară de când vorbim.
- Da, am văzut eu cum ține.
Încă mă strângea de braț.
- Serios. Nu vrea să te rănească. De aceea are nevoie să știe că ești ok cu asta.
- Și acum ce? Te-a pus pe tine să vorbești în locul ei? De-asta nu a venit la școală? Îi e rușine să dea ochii cu mine sau ce? am râs. Uite care e faza. Nu am să fiu în vecii vecilor de acord cu relația asta pentru că nu știu dacă ți-ai dat seama, dar sunt înnebunită după tine.
- Și ce facem în cazul ăsta?
- În cazul ăsta nu facem nimic, i-am spus dându-i mâna la o parte. Ne vedem de viețile noastre și ne prefacem că nu ne-am cunoscut niciodată, am zis rar și clar ca să mă înțeleagă. O lași pe Adela în pace, te las în pace.
- Acum mă ameninți sau ce?
- Nu te mai strădui... am murmurat, simțindu-mă invadată de o melodie cunoscută, o melodie preferată.
- Poftim? a întrebat confuz.
- Crezi că nu m-am prins? Încerci să mă faci geloasă punându-ți-o cu cea mai bună prietenă a mea. Și ca să vezi, merge perfect.
- N-Nu cred că... ești normală. Nu vor-bești ser...ios, s-a bâlbâit.
- Cum zice și Banks, că tot e pe fundal acum, vezi să nu-ți rănești creierul în încercarea de a mai născoci și altceva, i-am zis cu zâmbetul pe buze. Trebuia să plec. Runda a doua continua cu Adela. Nu cred mai aveam energie și pentru ea. Devenea epuizant.
Am deschis portiera, dar cuvintele sale mi-au răbufnit în ceafă.
- O să mi-o pun în continuare cu cea mai bună prietenă a ta, fie că-ți convine sau nu.
- Mult noroc cu asta, am râs și mi-am pus ochelarii la ochi pentru a-mi completa ieșirea dramatică din mașina unui porc. Mori în chinuri.
Asta e problema cu noi, oamenii. Fiecare vrea pe cineva, dar acel cineva la rândul său vrea pe altcineva. Iar astfel balanța universului nu mai e în echilibru și se clatină. Unii suferă în propria lor baltă de lacrimi sărate în care abia așteaptă să se înece, în timp ce alții profită de mica șansă la fericire ce li s-a oferit. Nu ești fericit, de fapt. Balanța de dezechilibrează mereu. Azi ești tu, mâine altul. ”Fericirea e de ocazie”, cum spunea o scriitoare pe care o admir mult într-o carte nu prea cunoscută, dar care iarăși, mi-a plăcut mult. Faza e că fericirea e un sentiment insuportabil de trecător, o stare nenorocită, dar mișto, nu e un mod de viață. E iluzia pe care tu, persoană tristă, amărâtă, doborâtă, călcată în picioare ți-o creezi pe post de speranță. Ca și când e singurul lucru pentru care meriți să trăiești. Pentru speranța că va fi cândva bine, perfect și o să înoți în propria-ți fericire. De parcă o și meriți pentru că te-ai purtat frumos, ai fost cuminte. Abia aștepți să primești un premiu. Dar nu o să fii niciodată fericit, împlinit. Pentru că nu există așa ceva și nici nu ar trebui. Nu o să dansăm niciodată fericiți la capătul curcubeului alături de un spiriduș și o oală plină cu aur. Și știi de ce? Pentru că nu există un capăt al curcubeului. Nu unul pentru tine, muritorule.
Arctic Monkeys au răsunat parcă de nicăieri, dar abia după câteva secunde mi-am dat seama că se auzea din buzunarul blugilor mei. Era tipic mie, tipic mie să nu-mi recunosc propriul ton de apel. M-am încruntat când am văzut numărul afișat.
- Când aveai de gând să-mi spui că te-ai futut cu Alex? m-am răstit la ea în mijlocul străzii. Cât de curvă poți să fii să-mi faci asta știind că sunt îndrăgostită de el, ha?
- A murit mamaie, mi-a răspuns o voce amărâtă, stinsă de la celălalt capăt al firului.
- Cum adică? am înghițit în sec și brusc am simțit nevoia să mă așez.
- Ne vedem la 1 Decembrie în stație, a zis și și-a tras nasul. Adu-mi și o țigară. Am rămas fără. O să mor dacă nu fumez ceva urgent. Sunt epuizată, Ștefania, a bufnit în plâns. Doar adu-mi o țigară și grăbește-te.
Aveam să aduc un pachet întreg pentru că eram confuză, speriată.