Capitolul 17
Imperfecțiuni perfecte
Sarah Collins
Demnitatea mea era la pământ si eram sigura ca nu o mai puteam ridica. Încă așezată la masa cu demonul care nu a facut altceva decat sa râdă de mine, m-am gândit ca daca am noroc, Blake nu ma va întreba nimic iar eu ma voi putea bucura de liniștea mea rușinoasă in pace. Momentul meu de liniște se terminase cand Blake isi deschise din nou gura.
-- Cred ca agentul tau adorat ar trebui sa fie mai pregatit.
-- Nu e agentul meu adorat si nu inteleg de ce spui ca trebuie sa fie mai pregatit.
-- Cred ca sunt o influenta foarte rea pentru tine, micule inger. Sunt o ispita atat de periculoasă incat sa uiti ce scria in dosarul Marisei? -- ma intreaba cu un zâmbet batjocoritor, apropiindu-si ceașca de cafea de buzele sale.
-- Ajuta-ma sa inteleg. -- ii raspund ignorându-i cuvintele despre el însuși, desi intr-adevar, demonul este o ispita periculoasă.
-- In dosar scria ca Bruno si sotia sa nu au copii iar noul administrator este chiar fiul acestora.
-- Ciudat. Politia mereu are informatii adevărate.
-- O, haide. Cu toții stim ca incapabilii dau greș mereu. -- spune dandu-si ochii este cap. Era atat de iritant cand făcea asta. Starea lui de stres si plictiseala îmi provoacă si mie o stare asemanatoare. Nervozitatea mi es observa prin puls, ceva ce Blake ar putea asculta cu ușurință.
-- Politia nu e incapabilă. -- il contrazic desi stiu ca in orice discuție el ar castiga.
-- Dar Luke da. -- si cu aceasta replica, toate argumentele si gândurile mele au dispărut. Am tacut pentru a nu provoca vreo cearta si am incercat sa nu imi uit demnitatea pe jos.
-- Cred si sper ca te-ai odihnit micule inger pentru ca in acest moment ne ridicam si plecam. -- mi-am dat ochii peste cap auzindu-i cuvintele rostite parca unui bebelus care nu intelege nimic.
Ne-am ridicat de la masa si am pornit din nou spre casa lui Josh. Drumul era lung dar de data asta picioarele nu imi erau obosite. Desi atenta la miscarile demonului, ca aproape tot timpul, ma intrebam de unde stia demonul ca il consider o ispita periculoasa daca aceste cuvinte nu au fost scoase pe gura mea.
-- Sunt demon. Gandurile murdare sunt usor citite de mine, Sarah.
-- M-am saturat sa am langa mine nemernici cititori de minti. Nu pot sa ma gandesc in pace acum? -- intreb nervoasa uitandu-ma atent la demonul care s-a oprit din mers. Cand i-am vazut zambetul victorios am stiut ca ce am zis a fost inteles complet gresit.
-- Vrei sa te gandesti la mine, micule inocent? -- intreaba incepand sa se apropie cat mai mult de mine.
Mintea mea care gandea rational si corect incerca sa imi faca corpul sa se indeparteze de ispita dar sufletul meu nu voia asta asa ca am ramas acolo, cu privirea fixa pe el si cu speranta ca el va face ceea ce este corect, dar ce sa ma astept de la un demon?
Cand a vazut ca nu ma indepartez de el, si-a marit zambetul si si-a apropiat fata de a mea, oprindu-se la cativa centimetri distanta. Trebuia sa il indepartez dar nu voiam asta. Imi doream sa probez din nou gustul buzelor sale.
S-a uitat la mine cu ochii lui de o culoare rosie, ceea ce ma speriase dar nu ma indepartase, si m-a prins de maini ca sa ma incite pe mine sa fac primul pas, ceea ce am facut pentru ca mintea mea se golise.
Era al doilea sarut cu Blake dar era unul dintre cele mai minunate.
Mâinile noastre ardeau la fiecare atingere, buzele noastre se potriveau la perfectie, parca facute unele pentru altele. Nu existau cuvinte care sa explice ce se intampla intre noi.
Nu ma puteam simți vinovată pentru ceva ce eu mi-am dorit. Demonul mereu va ramane o ispita periculoasă pentru mine, dar imi place sa cad in aceasta ispita si stiu ca nu ma pot abtine din a simti aceasta atracție. Sunt un inger si sunt conștientă ca nu sunt atat de puternica incat sa ii rezist.
Cand se separase de mine, m-am uitat in ochii lui care au rămas rosii. Mi-a dat un zâmbet victorios si si-a continuat drumul. La ce ma puteam aștepta de la un demon? Declaratii, flori si ciocolată? Niciodată.
-- Rămâi acolo? Mai avem putin pana la Josh. Grabeste-te, micule inger. -- de data asta cuvintele lui nu au sunat ca un ordin dur din partea unei persoane prost dispuse. Vocea lui era destul de calma si as putea jura ca avea un zâmbet pe buze, dar nu cel victorios pe care il avea cu cateva secunde inainte.
Mi-am dat ochii peste cap cu un zambet si l-am urmat. Casa lui Josh nu mai parea atat de departe. Cativa metri distanta erau intre noi si casa bine ascunsa de frunze.
-- De ce m-a mintit Josh? -- l-am întrebat pe demon cu o expresie serioasa. Demonul începuse să râdă uitandu-se la mine.
-- Micule inger, esti atat de inocent. -- văzusem cum ochii lui Blake se umplusera de lacrimi din cauza rasului sau puternic.
-- Nu înțeleg cu ce am gresit.
-- Aici minciuna nu se pedepsește atat de crud.
Blake si-a sters lacrimile care au scapat din ochii lui si se uitase la mine cu un zâmbet adorabil.
-- Mai avem cativa pasi, haide.
Am mers ultimii pasi care ne îndepărtau de casa lui Josh si, cand am ajuns la usa lui, bătusem la usa cu forța dar nimeni nu ieșise.
Mă uitasem la Blake încercând să gasesc o rezolvare. Si-a pus mâinile pe umerii mei si m-a îndepărtat de usa. Mi-am deschis gura pentru a-l întreba ce se intampla dar raspunsul a venit de la sine cand a inceput sa lovească cu piciorul si cu brațul usa pentru a o deschide. După mai multe încercări, usa se deschise lasandu-ne sa intram. Fiecare dintre noi am mers spre cate o camera pentru a-l cauta pe Josh. Eu ajunsesem in biblioteca sa care imi atrase atentia.
Biblioteca nu avea dimensiuni mari dar avea o mulțime de cărți sortate pe categorii.
Căutasem printre rafturi si prin toate locurile bibliotecii dar Josh nu era acolo. Cand ma îndreptasem spre iesire, ma ciocnisem de un raft, facand sa cada toate cărțile.
-- S-a intamplat ceva acolo?! -- il auzisem pe demon întrebând.
-- Nimic! -- ii raspund.
Luasem cate carti am putut de pe jos si le-am asezat pe raft. Cand voiam să iau ultimile 3 cărți, una dintre acestea imi atrase atentia.
"Totul despre demoni"
M-am uitat ciudat la ea, dar din curiozitate am citit si cele doua titluri ale cărților căzute.
"Totul despre ingeri"
"Totul despre vampiri"
Voiam sa ma informez de toate subiectele din aceste trei carti dar nu puteam sa le ascund pe toate, nu voiam să vadă demonul.
Am ales sa iau cu mine prima carte pe care o luasem in mana, cea despre demoni, asta pentru ca as vrea sa il cunosc pe Blake mai bine, fara sa risc sa fiu mintita.
Mi-am pus cartea sub tricou si am sustinut-o incrucisandu-mi brațele. Am mers din nou in sufragerie, unde ma aștepta Blake.
-- L-ai gasit? -- eu negasem.
-- Nici eu. Cred ca ar trebui sa plecam, nu?
-- Da. Cred ca da.
Cand ieșisem afara imi dadusem seama ca soarele începea sa se ascundă. Cerul avea nuante frumoase si o idee bună imi aparuse in minte.
-- Cred ca ar trebui sa mergem la cumpărături. -- Blake se uitase ciudat la mine.
-- Nu o sa raman cu hainele astea atâta timp.
Blake isi dăduse ochii peste cap dar imi acceptase propunerea. Ajunsesem la un magazin de haine unde intrasem.
-- I-ati tot ce iti doresti.
-- Dar bani..-- demonul ma întrerupse.
-- Ai incredere in mine?
-- Nu.
-- Stiam asta. Nu te obosi. Am cu ce plati tot ce iti doresti.
Am incercat sa inteleg de unde are bani dar nu m-am mai gândit la asta. Ce fată ar refuza o asemenea propunere?
Imi luasem ce imi trebuia: un tricou pentru ca mereu era cald in Albuquerque, o pereche de blugi si un rucsac pentru a-mi pune lucrurile si pentru a le purta cu mine mereu, inclusiv cartea pe care o luasem de la Josh.
Am pus cartea in rucsac si am mers cu hainele la casă.
-- Trebuia sa te îmbraci cu ele.
-- Trebuie sa le scaneze si.. -- demonul ma întrerupse din nou.
-- Nu, nu trebuie. -- ma uitasem la el confuza.
O luase pe vânătoarea de la casă de gulerul cămășii si o apropiase de fața lui. Văzusem cum ochii lui luau o nuanță puternica de verde și, cand Blake ii dăduse drumul doamnei, parca nici nu ne vedea.
-- Ma duc sa ma schimb. -- ii spun surprinsă si, cu un pas accelerat, ma îndreptasem spre cabina lăsând în urma râsul demonului.
Chiar trebuie sa citesc cartea aia cat mai repede posibil.