Sarah
Rezemată de tocul ușii de la bucătărie, stau și îl urmăresc pe Aiden cu se uită concentrat în frigider, iar încruntătura de pe chipul său e dovada perfectă că nu știe de ce să se apuce. Fac un pas în spre el, pentru a-l ajuta, însă soneria de la ușă, mă face să mă opresc. Aiden se uită la mine întrebător, iar când îi pronunț numele lui Allison, se întoarce înapoi spre frigider. Amuzată, pornesc spre uşă, însă la cât de tare se aud bătăile, mă gândesc din ce în ce mai serios, că poate este altcineva. Este adevărat că Allison mi-a spus că e posibli să treacă azi pe la mine, dar la cât de tare bate persoana de partea cealaltă a uşii, mă cam îndoiesc că este ea.
Când ajung în sfârşit la uşă, nici nu apuc să mă dezmeticesc, căci prietena mea intră ca o furtună, fără să îmi spună nimic se îndreaptă glonț spre sufragerie, iar înjurăturile ce răsună îmi dau de înțeles că ceva grav s-a întâmplat. Răsuflu adânc, iar când ajung în aproprierea ei, o observ învârtindu-se pe lângă fereastră, vorbind singură şi blestemând.
— Nesuferită! Eu? Auzi la prostul ăla! Dacă pun mâna pe el bucățele îl fac, apoi...
— Ușurel, respiră! încerc să o determin să se calmeze și să îmi povestească care este sursa supărării ei.
Își pune mâinile în șolduri, privindu-mă încruntată, iar roșeața din obraji este un semn destul de clar că este furioasă. Tocmai când încearcă să îmi spună ceva, Aiden apare cu un platou cu niște sandwich-uri, care îi este smuls brusc din mâini de către Allison. Năucit, mă privește, așteptând să îi dau o explicație pentru ce tocmai s-a petrecut, dar nu știu ce să îi spun.
— E dezgustător. Ai pus cumva roșii ? întreabă dezgustată, iar când Aiden aprobă, trântește farfuria pe măsuță. Le urăsc!
— Allison, nu crezi că ar trebui să ne spui și nouă ce e cu tine? încerc să-i vorbesc cât mai calm, căci la cât de bine o cunosc, e posibil să explodeze din moment în moment, iscând un adevărat război
— La naiba cu bărbații! Serios. Să-i ia dracu pe toți căci sunt niște tâmpiți!
O privesc șocată cum se plimbă în cerc. Nu știu cum să o abordez pentru a o liniști, iar când observă că stau tăcută oftează și se trântește pe canapea.
— Eu mi-am amintit că trebuie să dau un telefon, așa că vă las să discutați în liniște.
Îl urmăresc cu privirea pe Aiden cum se îndepărtează de noi, după care o îndemn pe Allison să îmi povestească. După o oră în care nu ia mai stat gura nici măcar o clipă, o privesc amuzată, și parcă în ciuda ei, izbucnesc într-un râs zgomotos. Lângă mine Allison pufnește, aruncându-mi o privire încruntată.
— Îmi pare rău scumpo, dar trebuie să recunoști că e bun! De fapt...
Soneria de la intrare mă împiedică de la a-mi continua idea, însă nici nu apuc să mă ridic căci îl observ pe Aiden cum parcurge cu pași mari încăperea, îndreptându-se spre ușă. Din hol își face apariția Heaven, cu un zâmbet uriaș pe chip, și nu pot să nu o tachinez, văzând-o după așa multă vreme.
— Ai reușit să mă vizitezi? Credeam că te-a sechestrat Ryan în casă, însă acum că te văd aici, mă gândesc că poate s-a îndurat și te-a scos la plimbare.
Ridicând ironic o sprânceană, și rânjind cu gura până la urechi aceasta spune:
— Am fost doar ocupați, dar văzându-l pe Aiden aici cred că știi la ce mă refer.
Mă strâmb la ea, tot ce obțin în schimb este o privire drăcească și o bătaie din palme, venită din spre Allison. Încăperea devine dintr-o dată foarte zgomotoasă pe măsură ce începem să povestim ce am făcut în ultimul timp. Alături de noi se alătură Aiden și Ryan vorbind și râzând.
Ușa de la intrare se deschide din nou, iar Alex ni se alătură, însă ceea ce mă șochează este viteza cu care Allison se ridică de pe canapea.
— Tu!
Amândoi pronunță în același timp, dar chipurile le sunt transfigurate de sentimente diferite, Alex o măsoară cu privirea obraznic, având un rânjet drăcesc pe chip. În schimb, Allison îl privește urât și furioasă, și îmi ia doar câteva clipe să realizez că el este străinul de care mi-a trăncănit o oră întreagă.
— Ce naiba cauți aici tâmpitule? cu toți stăm tăcuți, așteptând să vedem încotro o va lua aceasta discuție, dar la cât de nervoasă este prietena mea, cred că în scurt timp o să fim nevoiți să intervenim între ei.
— Păpușă, îți pot explica, dar din păcate nu pot înțelege eu în locul tău!
Cu astea fiind spuse, Alex se trântește nonșalant pe fotoliul de lângă canapea, concentrându-și atenția asupra noastră și alutându-ne pe fiecare în parte. Dacă eu și Heaven am reușit să ne mascăm printr-o tuse râsul, Aiden și Ryan au făcut contrariul, spre disperarea prietenei mele.
— Ascultă-mă cu atenție fiindcă nu am nici timp și nici creion ca să îți explic de mai multe ori. Nu te suport, ești enervant și nu te vreau în preajma mea, așa că nu îmi mai ieși în cale.
Trântindu-i acest mic discurs, o urmărim cu toții uluiți de izbucnirea ei, cum își ia geanta și o pornește spre ieșire, în timp ce își ia rămas bun de la noi.
— Ce pisici tocmai s-a întâmplat? întreabă Ryan, însă privirea sa este îndreptată asupra lui Alex.
Îl văd cum pufnește în semn de exasperare, după care ne salută printre dinți și pleacă, trântind ușa în urma lui.
— Să fiu a naibii dacă ăștia doi nu o să sfârșească împreună! remarca lui Ryan ne face să fim puțini sceptici, mai ales la scena la care tocmai am asistat, însă cum orice e posibil, nu mare mi-ar fi mirarea dacă s-ar întâmpla acest lucru.
— Sau o să se omoare reciproc! rostește pe un ton serios Aiden, după care mă prinde cu putere și mă trage sus pe scări, spre dormitor. În treacă le observ zâmbetul conspirativ a celor doi, iar când ajungem pe ultimele trepte de la scări îl aud pe Ryan vorbind suficient de tare astfel încât să îl auzim.
— Noi plecăm, dar mâine vă așteptăm negreșit la mine să luăm cina împreună. Nu accept un refuz!
Nici nu am avea cum, încât după ce a rostit cuvintele s-a mai auzit doar sunetul ușii de la intrare. De cum pun piciorul în cameră, simt cum sunt împinsă în perete. Mâna sa îmi prinde părul și îmi dă părul într- o parte cât să îmi vadă ochii, și să îmi șoptească:
— Toată ziua mi-a stat gândul doar la tine, iar când în sfârșit eşti lângă mine toți dau năvală peste noi. Dar gata! Acum o să ne jucăm puțin! îmi spune pe un ton senzual, aerul ce îi iese printre buze se izbește de lobul urechii mele și automat simt o grămadă de furnicături în tot corpul.
Este mai brutal decât de obicei, încă resimt puțin durerea din momentul în care m-a lipit de perete, însă știu că este incapabil să îmi facă rău în mod voit. Continuă să mă tragă de păr pentru a avea acces la gâtul meu, și să să își împingă pelvisul de al meu prin mișcări ritmice, Îmi depune săruturi pe gât, coborând încet spre claviculă. Atingerile lui sunt fierbinți, electrizante. Tot corpul îmi vibrează. Nu știu cât de departe vrea să meargă, dar nu aș putea să îl opresc, și nici nu îmi doresc acest lucru. Simt cum mâinile lui se încolăcesc în jurul meu, trăgându-mă de lângă perete și conducându-mă până la în dreptul patului, după care îmi dă drumul pe cearșafurile reci, pielea mea fierbinte înfiorându-se la contactul cu acestea.
Îl privesc năucită cum își scoate tricoul peste cap dintr-o singură mișcare, lăsând la iveală un abdomen absolut fantastic. Se cunoaște că lucrează mult la sală, altfel nu îmi pot închipui cum e posibil să arate atât de bine.
Chinuitor de încet revine asupra mea, brațele sale fiind poziționate pe de o parte și alta a corpului meu, pentru a-i susține greutatea. Buzele sale îmi cercetează din nou fiecare centimetru de pe gât, urcând încet spre gura mea, pierzându-mă în intensitatea sărutului. Întrerupând sărutul, îl simt cum se lasă mai jos, mâinile sale îmi prind marginile bluzei și mi-o dau jos brusc, fără a-mi lăsa ocazia de a protesta. Ochii îi sclipesc de încântare, mă analizează atent, ca în secunda următoare să îmi depună săruturi fierbinți pe abdomen. Involuntar îi prind părul în mâini, trăgând încet. Îi aud geamătul și îl simt cum urcă încet cu săruturile în spre sâni, trecând de sutien și oprindu-se deasupra lor. Dinții săi îmi perforează o bucățică din piele și deja știu că o să îmi rămână semn. Palmele poziționate pe spatele meu, alunecă începu în jos, de-a lungul coloanei, ca mai apoi să le simt încercând să îmi desfacă nasturele și fermoarul pantalonilor. Instantaneu mă blochez, corpul îmi devine rigid, iar dintre buze îmi iese un scâncet slab. Aiden îmi sesizează disconfortul, se ridică de pe mine și mă acoperă cu o pătură fină de pe pat.
Se uită prin cameră după ceva, dupa care îşi ridică tricoul de pe jos şi mi-l întinde, îndemându-mă să îl iau. Îmbrac repede tricoul,întorcându-mă cu spatele la el, scăpând și de sutien și pantaloni, apoi mă așez înapoi în pat, Aiden se așează lângă mine, trăgându-mă la pieptul său și îngropându-și nasul în părul meu.
— Mă lași să rămân în seara asta cu tine? Vreau doar să te țin în brațe și să te simt dimineață lângă mine, atunci când mă voi trezi.
Copleșită de toate emoțiile ce le-am simțit în urmă cu câteva minute mă limitez doar la a aproba, totodată îi depun un sărut scurt pe buze şi mă cuibăresc la pieptul lui, căldura trupului său învăluindu-mă și simt cum oboseala mă învăluie.
La Mulți Ani! Vă doresc Un An Nou plin de fericire, bucurii și tot ce e mai bun!