Capitolul 15
Adevarata putere a demonului
Blake Richardson
Dupa atâta timp sunt din nou in interiorul localului "La bella vita". Ca intotdeauna localul este plin de bărbați iar dansatoarele isi interpretează dansurile senzuale in fața acestora. Localul de lux nu se schimbase mult de la ultima mea vizită dar se observa usor faptul ca dansatoarele, care sunt complet diferite de celelalte, nu au ales aceasta meserie doar pentru banii de care au nevoie. Vor ceva mai mult si au apelat la prostia bărbaților din acest stupid bar.
Sarah era langa mine, parca lipită de mine. Se uita cu atentie si cu surpriza la ce se intampla in jur pentru ca ea era singura femeie, care era ca si vizitator in acel local, asta fiind o altă diferență între localul de acum si localul la care eu mergeam in fiecare marți.
Am mers direct la bar pentru a-l întreba pe barman unde ii este șeful. După multe discuții in care eu incercam sa il conving sa imi spuna, barmanul imi arătase cu degetul spre locul din spatele lui. Am luat-o pe Sarah si am mers spre locul arătat de barman si, cand am ajuns in capatul localului, aproape de usa de la iesire din spate, am vazut o altă usa unde ar trebui sa fie administratorul. Acolo am intrat încercând să mă conving ca localul nu este asa de prost gust incat administratorul sa isi construiască propriul birou langa usa din spatele barului.
Băiatul care era asezat pe scaunul biroului s-a uitat surprins la mine pentru forma in care am intrat. "Nepoliticos" ca intotdeauna.
A avut intenția de a se ridica si sa imi ceară explicatii dar s-a oprit observandu-ma cu frica. Văzând asta, mi-am atasat zâmbetul arogant care mereu aparea pe fața mea dandu-mi seama ca nu eu imi controlez actiunile. Cand am intrat in localul asta nu doar corpul a revenit, ci si Blake, demonul.
-- Ti-a mâncat pisica limba? -- cuvintele mele pline de aroganța si batjocora i-au atras atenția Sarei care imediat si-a dat seama de ceea ce se intampla. Cat despre administrator, el a reusit, cu greu sa se ridice de pe scaun.
-- Te-ai intors. -- afirma cu o voce tremurânda. Am lăsat sa imi scape un râs auzindu-l vorbind. Parca era o fata.
-- Cum ti-ai dat seama de asta?-- intreb ironic.
Am înaintat si m-am asezat pe locul unde el stătea înainte.
Stiam ca imaginea mea era dură, chipul meu era foarte serios si puteam sa jur ca ochii mei si-au revenit la culoarea negru, o culoare care nu se schimba atat de des la ochii mei. Mi-am dat seama ca nu doar administratorului ii era frica, si Sarah simțea puțină teama iar asta făcea doar sa imi hrănească orgoliul si puterea.
-- Unde este tatăl tau? -- il intreb surprinzandu-l. Chiar nu se aștepta sa nu stiu ca este fiul marelui si vechiului administrator?
-- Tatal meu?
Eu mi-am dat ochii peste cap auzindu-i vocea de caine speriat.
-- Uite, micuțule inocent, vreau sa stiu unde este Bruno iar tu o sa imi zici.
-- Sau ce? -- întreabă provocându-ma. Căprioara a iesit din ascunzatoare?
Am zâmbit si m-am uitat pe peretele unde se afla un frumos tablou cu familia sa. Copii, bunici, sotie si el. O familie excelenta, nu am ce zice.
-- Vrei sa vezi ce iti voi face, băiețel? -- administratorul a afirmat înghițind in sec.
-- Da-mi doua secunde.
Am iesit din birou si m-am îndreptat spre barman, cand m-am intors niciunul dintre "prietenii" mei nu se miscase. Fețele lor s-au schimbat cand au văzut că in mana mea se afla un cutit.
Fara sa mai adaug un cuvant, am aruncat cu forța cutitul spre tabloul de pe perete, acesta infingandu-se in capul noului administrator. Bucăți de sticla erau pe jos dar singurul care rămase era înfipt in pieptul sotiei șefului acestui local. O lovitură mediocră, se putea mult mai bine.
M-am intors spre Sarah si administrator gasindu-i pe ambii cu lacrimi in ochi.
-- Nu poti face asta. -- afirma Sarah si șeful localului in acelasi timp.
-- Nu sunt in stare? -- intreb ironic avand un mare zâmbet arogant pe față.
-- Iti dau adresa.
Baiatul a scris rapid adresa tatalui sau pe o foaie si mi-a dat-o cu mana tremuranda. Sarah s-a uitat la mine cu frica facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
-- Haide micule inger, avem multa treaba. -- trec pe langa ea cu un mers victorios, cu pieptul in fata de parca as fi castigat ceva important, cu capul sus uitandu-ma cu superioritate la oamenii care treceau pe langa mine si cu Sarah lipita de mine cu timiditate si frica. Avea nevoie de protectie din cauza celor din jur iar eu eram singura persoana pe care o cunostea, dar eu ii provoc teama. Cruda alegere.
Cand eram pe cale sa traversez strada, un tipat ma opreste.
-- Te rog sa nu ii faci rau. E bolnav. -- tipa administratorul referindu-se la saracul lui tata bolnav si batran.
-- Asta depinde de el, Julian.
Eu si Sarah ne-am continuat drumul, pe jos, spre strada scrisa pe hartie.
-- De unde ii stii numele daca nu ti l-a zis?
-- Demonul stie totul, Sarah. -- si asa timpurile nu foarte vechi au revenit. Micuța noastra călătorie este intr-o completă tăcere pentru ca Sarah sa asimileze ce se intampla iar eu sa imi bat capul cu tot felul de chestii. Dar ma intreb.
Ce legatura sa aiba Marisa cu tot acest caz? In dosar nu au fost multe explicatii. Dosarul nu avea multe detalii care ne-ar fi fost de ajutor, de exemplu, originea ei, desi e foarte clar ca e spaniolă, ce se intampla cu familia ei, cum a crescut, in ce circumstanțe. Detalii si informatii care m-ar fi putut ajuta sa trag concluzii.
Cand am ajuns in fața unei mari case am stiut ca treaba cu barul l-a îmbogățit pe vechiul administrator.
Am batut la usa si o doamna a apărut in fața mea și a Sarei. Sotia administratorului nu era asa ca nu imi mai rămân variante, nu daca nu ar fi vreo servitoare sau asa ceva.
-- Va pot ajuta cu ceva? -- intreaba doamna de vârsta medie.
-- Suntem prieteni vechi de-al lui Bruno. Am venit sa il vizităm.
-- Nu v-am mai vazut pe aici. -- imi spune facandu-ma sa imi dau ochii peste cap. Ar trebui sa angajeze o servitoare mai inteligentă.
-- Suntem prieteni vechi. E prima dată dupa multi ani cand venim sa il vizităm. Mă lasi sa intru sau stam pe discuții toata noaptea?
Servitoarea s-a dat la o parte ca sa putem trece si a dispărut dupa ce mi-a zis încet doar "camera din capătul holului la dreapta".
Impreuna cu Sarah, am intrat in camera unde ar trebui sa se afle bătrânul si vechiul administrator. Tot ce am putut vedea a fost un moș asezat pe patul din mijlocul camerei care era conectat la aparatele de langa el.
M-am uitat la Sarah care avea mila in ochi. Văzând asta, am pocnit din degete de doua ori in fața ei pentru a-i atrage atenția.
-- Fara mila. --ii spun rece. Ea se uita la mine cu ochii mari.
-- Ce? Cauti mila in ochii mei? Scuze, dar nu prea cred ca o sa găsesti ceva, micule inger. -- i-am zâmbit fals inocentului ingeras si i-am pus o mana pe spatele ei ca sa o pot conduce spre centrul camerei.
Sarah s-a asezat langa bătrân si s-a uitat la el cu o uriașa milă. Mi-am dat ochii peste cap si am mers langa ea, pozitionandu-ma in spatele ei. Mi-am asezat mâinile pe umerii ei si m-am aplecat astfel incat am ajuns la urechea ei.
-- Lasa-ma pe mine sa fac treaba asta. Tu nu vorbi si nu spune absolut nimic. Te rog nu ma face sa iti cos frumoasele si apetisantele tale buze. -- vocea mea era senzuală si seducatoare si am putut observa cum se emoționase si înghițise in sec. Ii provoc un sentiment placut iar asta pot sa o folosesc in favoarea mea.
Sarah nu a spus nimic si am luat-o ca si cum ar accepta asa ca am vrut să o pun la capătul emotiilor.
-- Așa imi place. -- ii spun dandu-i un mic sărut pe gât. Mușchii ei s-au tensionat si, pentru a doua oara, înghițise in sec. Asta ma face sa ma simt mândru de mine pentru ca puterea mea invincibilă este manipularea deși cu micul inger parca imi provoacă mai multa de placere de a face asta.
M-am asezat pe pat dar pastrandu-mi pozitia. Eram asezat in spatele cu mâinile care inainte erau pe umeri iar acum s-au îndreptat spre talia ei pentru a o apropia de mine astfel incat spatele ei era susținut de pieptul meu.
Inima Sarei bătea ca si cum ar fi vrut sa ii sară din piept. Stiam ca o tin la capătul emotiilor si o confundau actiunile mele dar stiam si simțeam ca ii place si este confortabilă. Deși singurul lucru pe care voiam să il fac era sa rad cu putere, am ales sa il trezesc pe bătrân si sa aflu informatia de care am nevoie, păstrându-mi confortabila pozitie.
-- Trezește-te. -- ii spun bătrânului fiind constient de senzațiile pe care i le dau Sarei din cauza respirației si vocii mele seducatoare.
Văzând ca bătrânul nu face nimic, repet dar de data asta cu o forta mai mare.
-- Trezește-te! -- bătrânul se trezise speriat dar cand s-a uitat la mine, in ochii mei, o tuse seacă il făcuse pe bătrân sa se sufoce.
M-am uitat langa patul unde, pe o masa micuța, se afla un tub, cu oxigen cred eu. I-am facut un semn cu capul Sarei arătând spre masa. Sarah s-a ridicat repede si l-a ajutat pe bătrân sa respire. Surprinzător pentru mine, dar intr-un mod placut, Sarah s-a asezat unde era înainte. Mi-am ascuns zâmbetul si m-am concentrat in treaba mea.
-- Buna, Bruno. Totul bine? -- il intreb intr-un mod batjocoritor.
-- Ce cauti aici, Blake? Nici pe patul de moarte nu ma lasi in pace? Cum ai intrat si cine este ea? Ce vrei de la mine? -- întreabă rapid bătrânul dintr-o singura suflare.
-- Mai usor, Carlito. Să nu te sufoci. Să o luam pe rand. Ce doreai sa stii? -- intreb încercând să îmi bat joc de el. Stiu ca nu prea poate vorbi din cauza bolii si ca este prea bătrân pentru articula usor cuvinte si tocmai de asta prefer să il fac sa se chinuie putin. Doar putin, mai mult.
-- Cum ai intrat.. aici? -- cu o mare dificultate a terminat propoziția iar asta m-a facut sa las sa imi scape un mic râs.
-- Pe ușa. Servitoarea ta este foarte naivă. Alta intrebare? -- m-am uitat la Sarah cand aceasta mi-a dat un cot in abdomen pentru a-mi atrage atenția. După privirea ei mi-am dat seama ca vrea sa ma opresc din a-i face rau bietului bătrân si, pentru un motiv necunoscut, am acceptat sa fac asta.
-- Ea este o fostă prietena a Marisei. Nu erau foarte apropiate. Eu sunt aici pentru a afla niste chestii de la tine si nu, nu scapi de mine nici pe patul de moarte. -- ii raspund la intrebari câștigând o privire confuză de la Sarah. Cand am vazut ca îngerasul a vrut sa deschida gura, mi-am ridicat o sprânceana.
"Tu nu vorbi si nu spune absolut nimic."
Sarah si-a mușcat buzele si si-a intors capul. Am zâmbit victorios si mi-am îndreptat capul din nou spre bătrânul de pe pat.
Avem multe de discutat.