Nebun de sincer

Copil privește către tine

Copil cu vise de departe, cu gânduri vii și prinse între povești, cu vorbe dulci și adunate într-o urmă de sinceritate. Cu ochii prinși în timp de infinit, cu irișiii bătând a inimă de rândunea, cu bolta neagră și certată cu ochi străini, vibrând a nemurire, se joacă culorile prin tine, aprinse de un foc din neființă.
Uită-te la tine copil cu ochi de poveste spusă printre șoapte, ai în tine adunate laolaltă milioane de bucurii pe care trebuie să le descoperi. Pași de furnici trebuie să îți ducă calea către altceva, către un altceva care nu ar trebui să schimbe ce îți definește ființa firavă acum.
Privește către tine copile, ești cel mai pur diamant, străluciri de nicăieri îți bântuie firescul a fi. De ce să dai luciri de aur pur pe câteva lumini schițate de pirită?
Privește către tine peste timpuri și întoarce-te mereu la ce ai fost...