Capitolul 9
Un alt vinovat
Sarah Collins
Ore in șir am mers pe acele străzi atat de necunoscute de mine. Eram surprinsă că nu mi-au cedat picioarele de la atâta mers.
Răsăritul in Albuquerque forma un peisaj deosebit desi demonul si-a păstrat indiferenta si starea lui de spirit proasta. Fara nicio emotie pe față, ca de aproape fiecare dată, a venit si mi-a spus doar un "grăbește-te" inainte sa începem din nou călătoria.
In acest moment am ajuns unde trebuia sa ajungem iar acum imi este frica cu adevarat. Demonul refuza sa imi explice iar eu nu stiu ce să fac pentru ca sa fug nu este o solutie.
Locul unde eram era plin de polițiști care patrulau, mergând din stanga in dreapta. Un loc înfricoșător înconjurat de milioane de polițiști, securizat cu fel de fel de aparate moderne, alarme si camere. Un loc ascuns de lume dar un loc pe care demonul a stiut sa il localizeze.
-- Am ajuns. -- răsuflă ușurat uitându-se la mine.
-- Unde suntem?
-- Intr-un loc periculos. Foarte periculos.
M-a luat de mână si am intrat înăuntru, polițiștii lăsându-l sa treaca.
In interior erau mult mai multe camere video, locul era bine securizat iar marele spațiu era foarte bine luminat. Era o închisoare ciudata, avea ceva ce nu au celelalte: un singur prizonier. Nimeni altcineva.
-- O zi foarte frumoasă, nu crezi? -- cand voiam să ii raspund demonului am observat ca nu pe mine ma întrebase. Avea privirea fixa spre bărbatul din celula care stătea cu spatele.
-- Nu e frumos sa întorci spatele singurului vizitator. Nu te-au învățat asta aici? -- sarcasmul in vocea demonului era foarte evident ceea ce parea ca il deranjeaza pe bărbatul din celulă.
-- Ce caută ea aici, Blake? -- spune bărbatul.
De unde stia ca sunt prezenta daca nici macar respirația mea nu se auzea in acea încăpere?
-- Avem nevoie de niste răspunsuri.
-- Esti un nerecunoscator. Vii foarte rar sa iti vizitezi tatăl dar cand vii ii ceri favoruri?
Bărbatul care se presupune a fi tatăl lui Blake avea o voce profundă, dură dar misterioasă. Glasul acestuia răsuna ca un ecou in încăpere.
Cand s-a intors cu fața spre noi am rămas șocata. Ochii roșii, zâmbet arogant, pupile dilatate, corp bine sculptat si un aspect misterios formeaza ceva mai mult decat o ispita perfecta. Un demon convingător. Un diavol demn de o puternica atracție.
-- Draga mea, cum ai avut curajul de a păși aici? -- spune bărbatul punându-si mâinile pe gratiile celulei, avand un puternic acces la privirea mea.
-- Nu stiam exact unde sunt.
Prezenta lui ma înfricoseaza pentru un motiv necunoscut dar in acelasi timp ma iluzionează si ma face sa imi pierd gândurile si ma tem ca nu este acea senzatie pe care toti o trăim la prima dragoste, este ceva mult mai rau.
-- Dar eu? Să stiu ca am un singur fiu pe care l-am crescut cu atatea sentimente si care ma abandonează cand fac un pas gresit. Un fiu care vine atat de rar dar cand vine o face doar pentru ca are nevoie de ceva, cineva care nu ține la familia lui si nu este recunoscător pentru ce i-am dat din puținul pe care il aveam. -- spune bărbatul cu lacrimi in ochii lui roșii.
Dau un pas înapoi si înghit in sec încercând să îmi rețin emotiile, asta pana cand aud râsul sec al bărbatului.
-- Îngerii ăștia, mereu asa de binevoitori si de sensibili.
Eu m-am uitat la Blake care rămăsese in acelasi loc, uitându-se la scena pe care am montat-o in fața lui.
-- Imi pare rau sa iti stric distracția dar am nevoie de acele răspunsuri.
-- Spune, fiule. -- răspunde intr-un mod sarcastic.
-- Tu ai legaturi si cu fiintele din exterior?
-- Nu.
-- Spune adevarul pentru o singura data in eterna ta viața.
M-am uitat la Blake. Nu înțelegeam nimic. Nu am inteles de ce am mers la acea persoana care se presupune a fi vampir, nu inteleg ce facem in New Mexico, nu inteleg ce facem aici, cu tatăl lui Blake dar nimeni nu ma poate intelege pe mine si nimeni nu imi poate explica pentru ca singurul om care ma poate face sa inteleg este Blake iar el nu vrea acest lucru. Nu vrea sa inteleg.
-- Crezi ca daca as vrea sa iti spun adevărul as putea sa o fac? Locul asta atat de bine securizat incat orice miscare as face, cei care se uita la acel video, aud totul multiplicat cu 200 si nici nu vreau sa ma gandesc la cat de bine imi observa mișcările si cat de repede acționează. Tu m-ai adus aici din invidie asa ca suporta consecințele.
-- Ce sa spun.. Elevul isi depășește profesorul poate chiar îl învinge.
-- Pe mine nu ma învinge nimeni, Blake. Sunt diavol, eu câștig mereu.
-- Nu eu sunt cel care este inchis.
-- Dar eu sunt cel care este destept si care are o minte complexa... fiule.
-- Cred ca ar fi bine sa lăsăm problemele personale si sa facem ce trebuia să facem. -- le spun intrerupandu-i.
Cei doi bărbați s-au uitat la mine, Blake ridicându-si o sprânceana stiind ca habar nu aveam de ce eram acolo.
-- Ce trebuia să facem?-- il intreb in șoaptă pe Blake facandu-l sa ii scape un râs care a răsunat in toata încăperea.
Observând faptul ca bărbatul din celula il privea, Blake si-a sters zâmbetul de pe față la fel de repede cum a apărut, transformându-și chipul intr-unul serios.
-- Jake Wallenberg a ucis 6 oameni care au fost găsiți înecați intr-un lac din Los Angeles. Am venit până aici ca sa il vad pe dragul meu prieten, Joshua, unde ce sa vezi ca aflu: nu el a fost cel care a ucis atatia oameni. Nu a facut-o rational. Stiu ca este altcineva care a făcut asta. Jake nu s-ar baga in asa grave probleme. Nu cumva esti tu acela? -- spune lamurindu-ne pe mine si pe bărbatul din celulă.
Tatăl demonului a lăsat sa se audă un râs sec. Se uitase la Blake cu un zâmbet fals pe față inainte sa isi fixeze privirea pe mine.
-- De unde stiu eu ca nu este o capcana? Esti un demon, Blake, esti fiul diavolului si recunosc, esti mult mai inteligent. De unde stiu ca faci toate astea ca sa dai vina pe mine dar in realitate tu esti vinovatul?
M-am uitat la Blake pentru cateva secunde. Fara sa stiu ce vrea sa faca sau ce gândește, nu pot sa il ajut si nici nu pot sa rezolv cazul. Am nevoie de el iar el are nevoie de mine doar ca trebuie sa imi explice multe lucruri si, din pacate, el este singurul care poate sa imi explice asta.
-- Cred ca ar trebui sa plecam. Multumesc pentru nimic, tată.
Am parasit închisoarea si am plecat din acel loc atat de bine securizat.
Blake mergea repede si imi era greu sa ii tin pasul. Practic alergam, uneori incercam sa ii atrag atentia pentru a merge putin mai lent. Cand voiam să ii spun ceva, el mi-o luase inainte.
-- Stiu ca vrei răspunsuri si o sa ți le dau. Trebuie doar sa mergi mai repede. Este un local pe aici pe undeva.
Am ales sa nu mai spun nimic pentru ca vocea lui era prea serioasa si nu am vrut să il enervez cu ceva. Nimeni nu vrea sa vada un demon nervos.
Cand simțeam că o să îmi cedeze picioarele, in sfarsit ajunsesem la acel local. Cand am intrat am putut observa ca totul era devastat. Imi era frica sa comand un sandwich pentru ca nu voiam să gasesc un șobolan mort, sau viu, asa era mai grav.
Ne-am asezat la o masă si, cand a venit chelneriţa cu o fața plictisită si mestecand guma sa ne ceară comenzile, eu si Blake am cerut doar doua sticle de apa.
-- Diavolul este tatăl meu. După mult timp am putut sa il închid in acea închisoare. Am securizat-o cu cele mai performante aparate si am angajat milioane de bărbați care sa il supravegheze 24 din 24. Cand am vazut toate cadavrele pe malul lacului, primisem un mesaj de la Jake. Stiam ca nu a ramas in Los Angeles pentru ca nu este prost. Am venit până aici, in New Mexico, mai exact Albuquerque, pentru ca stiam ca aici este mana dreapta si cel mai bun prieten al lui Jake, Joshua. Cand am mers la Josh, el mi-a dat alta pista. Asa am venit aici, la tatăl meu. Jake nu este atat de inteligent incat sa pregătească si sa termine cu succes o asa fel de crima asa ca este clar ca mai este cineva in spatele acestei povești.
-- Atunci de ce m-ai adus aici?
-- Pentru ca esti inger si, la un moment dat, o sa iti amintești multe lucruri despre anumite..personalități, ceva ce o sa ma ajute.
-- Pe tine de ce te intereseaza acest caz?
-- Nu mă interesează. Doar că am o curiozitate.
Cat de mare ar putea fi curiozitatea incat sa uiti de faptul ca esti demon si sa ajuți pe cineva?