Nebun de sincer

În pași de dans

Zâmbești și vei distruge orice urmă de invidie, fii tu și vei învăța că e mai bine așa, cu tine ca tine și zâmbetul ăla nebun pe chip.
Sufocă orice sentiment de nostalgie și ascunde-l în piept undeva adânc, să nu îl găsească nici o imagine de fiecare zi și să îl scoată la iveală. Ridică baricadele în calea durerii și lasă ușile deschise către fericirea târzie.
Uită-te în oglindă și spune-ți că e bine, privește-ți ochii și caută dincolo de ei să vezi dacă te trădează, nu lăsa niciun capăt de ață din fuiorul tău pradă celor ce au un drag aparte de a deșira și atât. Te vor desface din curiozitate de necunoscut sau doar din dor de vorbă de ceva.
Cântă-te subtil și înșiră-te curat pe note, formează un vals cu fiecare vis, du-l până la final și apoi reia acel 1,2,3, 1,2,3 din nou. Încet și cu grație până cântecul va fi din ce în ce mai răgușit și mișcările mai reci și seci de timp.
Viața pornește atunci și se termină cândva, dar până atunci zâmbește curat, ridică-te din orice pas ratat, caută să te simți pe note, să fii tu real în portative, să ai vocea lină și sinceră și mai ales să cauți viața la fiecare unduire de notă.