Betty POVESTEȘTE
....BEEP....BEEP....BEEP....
Betty: Aaaaahhhhhh!!!
Destul de nervoasă iau ceasul de pe noptieră și îl opresc. Oftând și stand întinsă pe spate privesc tavanul ce avea stickere fosforescente de când aveam 9 ani. Într-un final mă ridic din pat și fug la baia mea.
După ce termin treburile, mă duc la dulap și aleg o cămașă albă împreună cu un pulover roz, niste glugi skinny albaștrii închis și niște cizmulițe scurte cu toc mic.
Aleg coafura pony-tail apoi mă machiez puțin. Luându-mi ghiozdanul din piele și telefonul, părăsesc camera numai decât
Truker: "Te aștept pe trotuar."
Citind mesajul lui Truker cobor și mai repede treptele casei.
William: Ușor, ușor..
Betty: Scuze.. trebuie să plec.
William: Și pachet? Eu abia m-am trezit iar mama ta încă doarme.
Betty: Am bani. Mă voi duce la cantină.
William: Bine scumpo. Sa nu stai nemâncată. O zi minunată!
Betty: Mulțumesc, la fel!
Ies din camera într-o mare grabă și fug către Truker.
Betty: Neața Roscatule.
Truker: Hei Blondino.
Vechile porecle. Vechile plimbări. Vechile trasee până la liceu. Vechile discuții. Aproape..
Truker: Pregătită pentru prima zi de liceu?
Betty: Oarecum..
Truker: La ora asta dormeam..
Betty: Mie îmi spui? Eu mă rog sa avem puține ore de matematică.
Truker: Și chimia.
Betty: Istorie?
Truker: Și toate orele.
Betty: Sper sa ne audă omul creativ de sus.
Amândoi începem să râdem la ce spun eu legat de Dumnezeu. Mai vorbind de unele chestii, ajungem într-un final in curtea liceului.
Betty: Cum a fost la tabăra de artiști?
Truker: Ciudat. Dar văd că încă esti vie după o vară singură.
Sarcasmul din noi își pusese amprenta. Discuția dintre noi a fost oprită de către băieții echipei de fotbal in care face parte Truker. Lăsându-l să vorbească cu prietenii lui, eu mă refugiez printre studenții ce își revedeau colegii și chiar prieteni.
Eu n-am prieteni in liceul asta. Și nici nu îmi doresc. Toți cei de aici sunt cu 2 fețe. Iar felul ăsta de oameni nu îl pot înțelege și nu îl pot suporta. Bine.. înafara de Truker. El este cel mai bun prieten de la grădiniță.
- Cooper, ai fost la director?
Mă uit in spate și o văd pe bruneta ce încă era președintele comisiei de elevi din liceu.
Betty: Nu, tocmai asta urma să fac.
- Bine, îți va da orarul.
Îi mulțumesc de informație și cu privirea în pământ intru în clădirea numita "liceu". Mă duc către biroul directorului dar era o coada de maxim 5 persoane. Stând câteva minute, venise și rândul meu sa intru în birou.
Betty: Buna ziua domnule director.
Director: Bună Cooper.
Vazandu-ma și știind in ce clasa sunt, îmi dăduse orarul fara să piardă timpul sa caute. Ii urez o zi bună apoi mă fac nevăzută.
Liniștită mă duc la vechiul dulap al meu. In căutarea cheii in ghiozdan, aud o voce foarte pițigăiată.
- La o parte Betty cea urâtă. Nu-mi strica prima zi.
Dând ochii peste cap și văzând-o cum trece pe langa mine și se îndepărtează. Tocmai era fitoasa liceului. Se ia de toți și se crede cea mai frumoasă. Uneori mă întreb cum a putut Truker sa fie cu ea..
Văzând că am cărțile puse în dulap de către oamenii liceului, îl închid înapoi și mă duc către cantina liceului. Acolo era locul ful. Mesele, scaunele și tăvile era schimbate față de anul trecut.
Iau tava cea maro și mă așez la coada uriașă. Tresar când simt o mana pe umăr. Mă uit și era Alex. Fotograful liceului. Mă înțeleg cu el dar nu suntem apropriați cum sunt cu Truker.
Alex: Salata de crudități sau ton?
Betty: Cruditățile mereu.
Alex: Ador gusturile tale.
Betty: Cum ți-ai petrecut vara?
Alex: Mergând la evenimente mondene. Îți vine să crezi că am fotografiat-o pe Angelina Jolie? Am fost la Oscar.
Betty: Super!
Alex: Tu?
Betty: Pai.. am fost in New York.
Alex: Șmecher. La tatăl tău, nu?
Betty: D-Da..
Venindu-mi rândul la comandă, iau o băutură naturala de piersici și o salata de crudități. Că desert, niste cookie.
Asezandu-ne la o masa începem să povestim. Dar nu îi zic cu adevărat ce s-a întâmplat în vară.
****
Timpul trecea la fel că primele ore din acest an. Se făcuse ora 15. Asta însemnând că orele mele s-au terminat. Îmi iau rucsacul din dulap și mă îndrept către ieșirea din incinta liceului.
Mergând liniștită pe trotuar strigătele din spate ale lui Truker de a îl aștepta se auzea în toată strada.
Betty: Ai avut antrenament azi?
Truker: Da. Scuze că nu am stat amândoi.
Betty: Nu-i problemă. Stai liniștit.
Cam tot drumul nu am scos niciun cuvânt amândoi. Doar atunci când trebuia să mergem fiecare la casele lor, doar ne-am salutat și atât.
Înainte să intru pe ușa casei mele, mă uit la casa de peste stradă ce era în fața casei mele. Erau luminile aprinse. De mult timp n-au mai fost. Ridicând ușor sprâncenele, intru în living.
Alice: Elizabeth!
Betty: Ce am făcut?!
Alice: Oh.. te-am luat prea direct. Ești obosită?
Betty: Intre.. de ce?
Alice : Ajuta-ma sa aranjez masa. Avem niște oaspeți.
Betty: Oaspeți?
Alice: Da, Betty. Avem vecini noi iar William i-a invitat la cină.
Betty: Aaa.. ok. Și el unde este?
Alice: La noii vecini.
Oftând, îmi ias ghiozdanul pe canapea și mă duc în bucătărie de a aranja masa. Farfurii, tacâmuri, șervețele, pahare. Toate au fost așezate. Mai lipsea invitații și mâncarea.
Betty: Până vin, mă duc să mă schimb.
Mama: Bine.
...Ding Dong...
Mama: Sau rămâi așa. Ia-ma de mână.
Betty: Ce?
Își dăduse ochii peste cap și oftase. Mă luase de mână și mergem la ușă de la intrare. Mă pusese sa deschid eu ușa așa că fac cum îmi spunea. Inima mea începuse să bată triplu fata de cum bătea înainte.
Betty: Cole?!!