Săptămâna a trecut repede și a venit seara de sâmbătă când, mulțumită prietenei mele Beth, trebuia să merg la vestita petrecere a lui Clarisse.
Nu am înțeles niciodată de ce petrecerile ei erau atât de intrigante, am presupus mereu că toți țineau să meargă la ele deoarece Clarisse era cea mai importantă la cheerleading. În seara respectivă, în sfârșit, aș fi apreciat dacă lucrurile erau pe bună dreptate așa.
În zilele dinaintea petrecerii am vorbit doar o singură dată cu Caroline, un simplu „ciao", nimic mai mult. Am vorbit despre proiectul de la franceză și fiecare dintre noi s-a ocupat de propria viață fără a-și pune prea multe întrebări.
Nu mi-aș fi putut imagina că din acea sâmbătă totul se va schimba și că ea va ajunge să facă parte din viața mea de toate zilele. Dacă numai aș fi știut, aș fi inventat o scuză oarecare ca să nu merg la petrecerea prostească, dar din nefericire încă nu s-a inventat un mecanism în stare să ne arate viitorul.
Am încercat să mă pregătesc în cel mai tare fel și după câteva mici ajustări, m-am postat în fața oglinzii din camera mea ca să verific dacă totul este în ordine.
Ce faci? Ai fi putut sta acasă cu Dylan să privești un film! îmi spune vocea interioară și chiar ar fi trebuit să-i dau ascultare.
M-am îmbrăcat în Vans și am coborât la parter.
Aș fi ajuns la Clarisse în puțin timp pentru că locuia nu departe de mine.
— Wow, unde îți închipui că mergi? m-a întrebat fratele meu.
— Ricky, nu începe iar, i-am zis îmbufnată.
Cu doi ani mai mic decât mine, în acea perioadă era în al doilea an de high school.
— Nu-i corect așa! Acolo vor fi toți colegii mei, inclusiv Sarah, se lamentă el.
Ricky era total diferit de mine. Îi plăcea să iasă, să meargă la petreceri și să facă lucruri tipice pentru băieții de vârsta lui. Numai că mama nu era de acord cu poziția sa și deseori îi interzicea să iasă.
— Crede-mă, dacă aș putea, m-aș schimba cu tine cu cea mai mare plăcere, i-am destăinuit.
El a pufnit indignat și s-a dus să se plângă mamei pentru a nu știu câta oară, sperând să-i obțină permisiunea. Cunoscând-o pe mama, știam foarte bine că Ricky își va petrece restul serii jucându-se la X-box.
Am ieșit din casă și m-am pornit pe jos spre casa lui Clarisse. Pe drum am observat multe mașini și motociclete care se îndreptau în aceeași direcție ca și mine.
Oare câte persoane a invitat? m-am gândit în sinea mea.
Ajunsă la casa ei, mi-am scos celularul și am sunat-o pe Beth. Știam foarte bine că nu putea fi înăuntru, era o întârziată cronică, iar petrecerea începuse de nici cinci minute.
— Vin! mi-a zis de-abia răspunzând la telefon.
— Mișcă-te! Sunt singură în fața porții lui Clarisse și nu sunt defel încântată. Umblă tipi ciudați pe-aici, i-am zis observând un băiat, probabil deja beat, măsurându-mă din cap până-n picioare.
Dar ce mi-a venit?
— Ți-am spus mereu că nu trebuie să vii la petreceri la timp! îmi reproșă Beth.
— Mișcă-te!
Și am închis.
Să fiu singură nu era deloc plăcut, speram din tot sufletul ca Beth să nu fie departe de casa lui Clarisse, dar peste zece minute după ce-am vorbit la telefon, nu era nici umbra ei pe-aproape. Pe unde dracu' s-o fi pierdut?
M-am uitat în jur și l-am observat imediat pe băiatul cel nou, care frecventa și el cursul de geografie.
— Iat-o, a zis cineva de la spatele meu, și când m-am întors, l-am văzut pe cel mai bun prieten al meu împreună cu Tyler.
— Hei, băieți!
Am zâmbit. În sfârșit fețe cunoscute.
Dylan s-a apropiat și m-a cuprins. E greu de explicat câte emoții s-au perindat înăuntrul meu doar datorită acelei îmbrățișări. Aș fi vrut să nu mă dezlipesc de el. Era tocmai efectul pe care mi-l producea Dylan. Și lucrul acesta dura de zece ani, deci vă puteți imagina cât era de complicat să trăiești cu un astfel de secret.
Când se îndepărtă, am simțit de parcă o parte importantă din mine s-ar fi desprins de corpul meu. De parcă din cauza îndepărtării lui Dylan, înăuntrul meu s-ar fi format un gol.
— Tyler.
L-am salutat ridicând mâna. Nu era un băiat pentru îmbrățișări și chestii de genul.
— Oare cum de ești aici singură-singurică? Îl aștepți pe Făt-Frumos? a întrebat Dylan chicotind.
Da, e acum în fața mea, m-am gândit. Acel zâmbet ar fi putut cuceri orice fată.
— O aștept pe Beth, care întârzie ca de obicei. Am controlat ora la celular pentru a mia oară.
Muzica se făcea auzită tot mai tare din interiorul casei; nu reușeam să înțeleg cum oare vecinii încă nu s-au plâns.
— Wow, petrecerea a început! Hai, prietene, să intrăm, a spus Tyler emoționat.
Dylan mi-a trimis o privire de parcă își cerea permisiunea și eu, ca o prietenă de treabă, m-am limitat la:
— O aștept pe Beth.
— Bine, ne vedem înăuntru, a zis Dylan, îndepărtându-se cu Tyler.
L-am privit plecând, și în timp ce intra pe poartă l-am observat concentrat asupra a ceva.
Sau, mai degrabă, asupra cuiva.
El și Caroline s-au fixat câteva secunde, până când Tyler l-a luat de braț și l-a tras înăuntru.
În acel moment, jur, i-aș fi dat o medalie lui Tyler.
Caroline se îndepărtă de prietenele sale și intră în casă.
Cum oare Dylan nu-și dădea seama că fata aceea era nebună după el și-i răspundea reciproc?
— La ce te gândești? m-a întrebat o voce de la spatele meu, făcându-mă să tresar de spaimă.
— Beth, am țipat, de-abia văzând-o. Întârzii și încă mă sperii?
Beth izbucni în râs, amuzată de reacția mea.
— Să ne mișcăm. Dylan și Tyler au venit de-acum.
— Uff, Tyler... Te rog, Lucy, să stăm mai departe de el. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este să-mi strice el seara.
— Nu-ți va face nimic, va fi prea ocupat dansând cu vreo fată mai puțin îmbrăcată, am zis.
Intrând în casă, am simțit imediat un miros puternic de fum; invitații dansau toți lipiți unul de altul, aproape că nu era aer pentru a respira.
— Ce facem acum? am întrebat, dar prietena mea părea concentrată asupra altcuiva.
Așa că am hotărât să repet întrebarea:
— Beth, ce facem acum?
M-a luat de mână și m-a tras pe ringul de dans.
— Acum încetează să-ți faci griji și distrează-te! a strigat, începând a se mișca în ritmul muzicii.
Mi-am imprimat un zâmbet fals pe chip și am încercat s-o imit, chiar dacă dansul nu era punctul meu forte... Nu mă simțeam deloc în largul meu în mijlocul acelor oameni.
— Vai, haidem! Asta-i tot ce știi să faci? a strigat Beth.
M-a luat de mână și a început a sălta.
Am încercats-o urmez, dar atunci privirea mea se fixă pe Dylan și Tyler, care dansau înconjurați de multe fete.
Țineau în mâini niște pahare albastre, în timp ce cântau cât îi ținea gura piesa care răsuna în toată casa. Imaginea cu prietenul meu în acea ipostază neobișnuită, atât de liniștit și relaxat, m-a făcut să-mi scape un zâmbet.
— Vai, nu! a zis Beth, întorcându-se și văzându-l pe Tyler.
Dacă eu îl găseam un pic simpatic, Beth îl considera omul cel mai insuportabil de pe planetă. Nu reușeam să înțeleg de ce.
Aș fi vrut cu plăcere să ajung la Dylan, dar nu mi se părea deloc înțelept să fac asta.
— Haidem să bem ceva, a zis Beth și m-a apucat de braț, trăgându-mă din nou după ea.
Am urmat-o, ciocnindu-mă de tot felul de oameni și primind insulte de la unii dintre ei, dar asta nu conta pentru mine. Nu-i cunoșteam și eram sigură că nu-i voi mai vedea după petrecerea care de-acum devenea plictisitoare. Continuam să nu înțeleg pentru ce era vestit acest gen de party.
— Ține, mi-azis Beth, dându-miunpaharasemănător cu cel pe care l-am văzut în mâinile lui Dylan.
— Hm... în seara asta nu, i-am zis uitându-mă în jur.
— Nu, nicidecum! Bea și te distrează! Pun pariu că n-ai să mai pui piciorul în casa asta, așa că profită acum, a insistat, și nu i-am putut refuza oferta.
Am atins paharul cu buzele și am respirat adânc înainte ca să beau un gât. Nici nu reușeam să înghit lichidul acela, atât era de scârbos.
— Așteaptă-mă aici, trebuie să-i spun ceva lui Clarisse, m-a prevenit Beth îndepărtându-se, iar eu am profitat și am pus paharul pe masă, apoi am ieșit afară.
Am căutat o vază sau ceva asemănător ca să scap de lichidul grețos pe care-l băusem. Oare ce cretin și-ar fi turnat în propriul organism așa o scârboșenie?
— Uh, văd că cineva nu apreciază Long Island-ul, am auzit o voce în dreapta mea, și când m-am întors, l-am văzut pe băiatul cel nou, venit din California.
Era în acel patio, așezat pe una din canapele și-mi zâmbea.
— Ce nu apreciez? am întrebat confuză.
— Long Island-ul, cocktailul pe care tocmai l-ai scuipat. Nu știi ce era? a întrebat zâmbind.
— Dar ce contează?
M-am îndepărtat de băiatul acela băgăreț.
Am intrat și cineva și-a trecut brațul pe după umerii mei. Am înțeles repede despre cine era vorba, după parfum.
— Uite-o, prietena mea cea mai bună, a zis Dylan zâmbind larg.
Era clar că băuse prea mult, și respirația lui o confirma. Nu-l mai văzusem în așa stare și recunosc, am fost surprinsă.
— Te simți bine? am întrebat chicotind.
— M-aș simți mai bine dacă ai merge cu mine în mijlocul ringului să dansăm. Nu te-am văzut dansând.
Mi-a făcut cu ochiul, mi-a întins mâna lui și m-a tras spre centrul ringului unde Clarisse și Tyler dansau indecent de aproape unul de altul.
Nici nu îndrăzneam să mă întreb dacă și prietenul meu cel mai bun a făcut ceva asemănător cu vreo fată. Gelozia prinse să mă devoreze, dar, din fericire, zâmbetul lui Dylan a îndepărtat-o.
Ne-am încrucișat mâinile și am început să dansăm. Am hotărât să mă apropii de el cât mai mult posibil și dansam fără să mă doară în cot de ceva sau cineva.
Dylan mă trăgea tot mai aproape și și-a pus mâinile după gâtul meu.
Palpitațiile mele au început să accelereze, eram atât de aproape, încât vârfurile nasurilor ni se atingeau. Era de-ajuns să mă întind câțiva centimetri ca să-l sărut.
Cel mai urât lucru? Nu reușeam în niciun fel să-mi desprind ochii de buzele lui, iar el părea să facă același lucru. Nu aveam curajul să fac primul pas, chiar dacă ar fi trebuit...
Desigur, nu în așa fel mi-am închipuit primul sărut cu el, dar oricum n-ar fi fost rău, dacă s-ar fi întâmplat.
Foarte curând Dylan și-a mutat ușor ochii peste umerii mei și a schițat un zâmbet.
M-am întors ca să-i urmăresc privirea, și am văzut-o pe Caroline care venea spre noi cu prietenele sale.
Nu puteam să cred.
Dylan nu reușea să-și desprindă ochii de la ea și lucrul acesta m-a rănit foarte tare.
— Mă duc să văd pe unde s-a pierdut Beth, i-am zis lui Dylan și el a încuviințat, concentrat încă asupra fetei cu părul întunecat.
Voiam să mă îndepărtez cât mai mult posibil de acea situație care mi-a lăsat în gură un gust și mai neplăcut decât cocktailul pe care îl încercasem cu câteva minute mai devreme.