Eu încă te iubesc - Cristina Chiperi

18. Îmi plac buzele tale...

Nu aveam nicio așteptare în privința acelei seri, speram doar să mă întorc acasă cât mai repede posibil. Dorința mea de a mă distra era egală cu zero și în plus, ca situația să fie și mai rea, mai era și Ricky care părea foarte entuziasmat de ideea de a participa la petrecerea lui Clarisse. Eram sigură că îmi voi petrece toată seara supraveghindu-l ca nu cumva să bea cine știe ce scârboșenie alcoolică.

Maică-mea s-ar fi înfuriat foarte tare dacă Ricky s-ar fi întors acasă beat, și cu siguranță ar fi dat vina pe mine.

— Simt că va fi o seară pefectă pentru mine și Tyler. Știi, cred că el s-a schimbat, e mai atent, mai gentil... mi-a spus Beth în timp ce mergem spre casa lui Clarisse.

Nu reușeam să cred că Beth încă își punea speranțe în Tyler. El profita de ea, însă ea nu voia să accepte asta. Am prevenit-o de multe ori, rugând-o să stea cât mai departe de el, dar insista cu dorința de a continua povestea nebună și inexistentă cu el.

— Beth...

Am încercat să repet a mia oară că pentru Tyler acea relație era un fel de joacă, nimic mai mult, dar m-a blocat înainte ca să încep a vorbi.

— Știu, Lucy, el e un prost, mă ia peste picior și... bla bla bla, mi-a îngânat, și în acel moment am înțeles că trebuie să mă retrag și s-o las pe ea să-și dea seama singură că de fapt comitea o mare greșeală.

— Bine, dar să nu zici că nu te-am prevenit!

— Sper să fie Daniel pentru tine. Nu pot să cred pierdut sărutul vostru, a spus schimbând subiectul.

Ricky s-a oprit brusc și m-a privit confuz.

— L-ai sărutat pe cel nou?

— Cel nou? E un băiat foarte frumos! Ai văzut ce ochi are? a răspuns Beth.

— Da, colegele mele spun într-una: „Vai, Doamne! E atât de frumos! Vreau să mă mărit cu el." sau „Zici că dacă folosesc trucul cu căderea cărților, îmi va cere numărul de telefon, ca în filme?" a imitat Ricky vocile colegelor sale, iar eu nu mă puteam opri din râs.

Nu-mi închipuiam că poate atât de bine să imite pe cineva.

Nu am dat mare atenție fetelor care roiau în jurul lui Daniel, și nici nu mi-am închipuit că aveau așa fantezii cu el! Din contra, știam foarte bine care din fete ar fi fost dispuse să facă orice ca să-l cucerească pe Daniel. El însuși mi-a spus că multe dintre ele i-au lăsat bilețele cu fraze ambigue sub bancă, în dulăpior sau chiar în buzunarul de la geacă. Erau foarte hotărâte!

— Uite, sora ta a avut onoarea să atingă acele frumoase și, cu siguranță, gingașe buze! a comentat Beth, cu o privire visătoare.

Nu greșea. Erau într-adevăr așa cum le-a descris Beth... Pentru o clipă mi s-a părut că le simt iar, că respir aroma lui de mentă, că percep atingerea mâinii lui pe fața mea. Eram atât de pierdută în acea amintire, încât mi s-a părut că eram iarăși pe acel hol, cu o sută de ochi ațintiți asupra mea. Numai că, în momentul când îmi imaginam cum mă îndepărtam de Daniel și-i revedeam ochii limpezi, creierul meu o modificat imaginea și în locul lor au apărut ochii adânci și întunecați ai lui Dylan...

A fost destul ca să mă întorc cu picioarele pe pământ!

— Uite că am ajuns! Sunteți gata de distracție? a întrebat Beth emoționată.

Am hotărât să tac din gură ca să nu-i stric dispoziția și am schițat un zâmbet.

Ea s-a strecurat repede în casa plină ochi de persoane deja amețite, în timp ce eu m-am reținut câteva secunde afară cu Ricky.