Eu încă te iubesc - Cristina Chiperi

4. Îl aștepți pe Făt-Frumos?

Săptămâna a trecut repede și a venit seara de sâmbătă când, mulțumită prietenei mele Beth, trebuia să merg la vestita petrecere a lui Clarisse.

Nu am înțeles niciodată de ce petrecerile ei erau atât de intrigante, am presupus mereu că toți țineau să meargă la ele deoarece Clarisse era cea mai importantă la cheerleading. În seara respectivă, în sfârșit, aș fi apreciat dacă lucrurile erau pe bună dreptate așa.

În zilele dinaintea petrecerii am vorbit doar o singură dată cu Caroline, un simplu „ciao", nimic mai mult. Am vorbit despre proiectul de la franceză și fiecare dintre noi s-a ocupat de propria viață fără a-și pune prea multe întrebări.

Nu mi-aș fi putut imagina că din acea sâmbătă totul se va schimba și că ea va ajunge să facă parte din viața mea de toate zilele. Dacă numai aș fi știut, aș fi inventat o scuză oarecare ca să nu merg la petrecerea prostească, dar din nefericire încă nu s-a inventat un mecanism în stare să ne arate viitorul.

Am încercat să mă pregătesc în cel mai tare fel și după câteva mici ajustări, m-am postat în fața oglinzii din camera mea ca să verific dacă totul este în ordine.

Ce faci? Ai fi putut sta acasă cu Dylan să privești un film! îmi spune vocea interioară și chiar ar fi trebuit să-i dau ascultare.

M-am îmbrăcat în Vans și am coborât la parter.

Aș fi ajuns la Clarisse în puțin timp pentru că locuia nu departe de mine.

— Wow, unde îți închipui că mergi? m-a întrebat fratele meu.

— Ricky, nu începe iar, i-am zis îmbufnată.

Cu doi ani mai mic decât mine, în acea perioadă era în al doilea an de high school.

— Nu-i corect așa! Acolo vor fi toți colegii mei, inclusiv Sarah, se lamentă el.

Ricky era total diferit de mine. Îi plăcea să iasă, să meargă la petreceri și să facă lucruri tipice pentru băieții de vârsta lui. Numai că mama nu era de acord cu poziția sa și deseori îi interzicea să iasă.

— Crede-mă, dacă aș putea, m-aș schimba cu tine cu cea mai mare plăcere, i-am destăinuit.

El a pufnit indignat și s-a dus să se plângă mamei pentru a nu știu câta oară, sperând să-i obțină permisiunea. Cunoscând-o pe mama, știam foarte bine că Ricky își va petrece restul serii jucându-se la X-box.

Am ieșit din casă și m-am pornit pe jos spre casa lui Clarisse. Pe drum am observat multe mașini și motociclete care se îndreptau în aceeași direcție ca și mine.

Oare câte persoane a invitat? m-am gândit în sinea mea.

Ajunsă la casa ei, mi-am scos celularul și am sunat-o pe Beth. Știam foarte bine că nu putea fi înăuntru, era o întârziată cronică, iar petrecerea începuse de nici cinci minute.

— Vin! mi-a zis de-abia răspunzând la telefon.

— Mișcă-te! Sunt singură în fața porții lui Clarisse și nu sunt defel încântată. Umblă tipi ciudați pe-aici, i-am zis observând un băiat, probabil deja beat, măsurându-mă din cap până-n picioare.

Dar ce mi-a venit?

— Ți-am spus mereu că nu trebuie să vii la petreceri la timp! îmi reproșă Beth.

— Mișcă-te!

Și am închis.

Să fiu singură nu era deloc plăcut, speram din tot sufletul ca Beth să nu fie departe de casa lui Clarisse, dar peste zece minute după ce-am vorbit la telefon, nu era nici umbra ei pe-aproape. Pe unde dracu' s-o fi pierdut?