Auzeam pe cineva plangand langa mine asa ca m-am ridicat din pat. Acele plansete inca se puteau auzi, asa ca am inceput sa caut peste tot.
In camera mea nu era, asta e clar.
Am cautat cat de repede am putut la parter, dar nimic. Dupa am cautat in camerele baietilor, dar a fost acelasi rezultat.
Mai era doar camera pui Blythe. Cum sa fiu atat de prost si sa nu imi dau seama ca de acolo se aude plansetul?
Usa era incuiata, tipic Blythe...
M-am izbit cat de tare am putut de aceasta pana a cazut intr-un final.
Camera era goala, asta inseamna ca ea trebuie sa fie in baie.
N-am mai stat nici o secunda si m-am izbit in usa din baie, neverificand daca e incuiata sau nu.
Se pare ca nu era incuiata, deoarece s-a deschis mai usor decat cea de la camera.
Cand am vazut ce era in baie am inghetat.
Blythe era pe jos intr-o balta de sange, plangand. Din incheieturile ei iesea incontinuu sange.
Eu: Blythe!
Si-a ridicat privirea cand am strigat-o.
Blythe: ce vrei?
Eu: hai sus, trebuie sa te ducem la spital! Nu poti sa stai asa!
Eram din ce in ce mai panicat. Numai gandul ca o sa o pierd ma terifia.
Blythe: n-am nevoie de nici un spital. Sunt bine.
Eu: nu! Nu esti. Pierzi foarte mult sange! Poti sa mori!
Blythe: asa si?
Nu i-am mai ascultat revoltele si mi-am scos telefonul pentru a suna la ambulata.
Cand am dat sa formez numarul, Blythe mi-a luat telefonul din mana si l-a bagat in cosul de gunoi.
Eu: de ce ai facut asta?!
Blythe: n-am nevoie de ajutorul tau. Lasa-ma sa mor odata!
Eu: nu! Nu te pot lasa sa mori.
Blythe: ah, deci acum iti pasa?!
Eu: mereu mi-a pasat!
Blythe: minti! Mereu minti!
Eu: nu te-am mintit niciodata!
Blythe: ba da!
Eu: cand?
Blythe: ai spus ca vei fi mereu aici pentru mine. Dar in primul moment in care se intampla ceva, te indepartezi de mine. Pleci!
Eu: nu-i adevarat! Sunt aici. Nu plec nicaieri!
Blythe: esti acum. Dar atunci cand am cea mai mare nevoie de tine? Unde esti atunci?!
Eu: despre ce vorbesti?
Blythe: spui ca ma iubesti, ca nu sti ce te-ai face fara mine. Ca n-o sa pleci niciodata din viata mea. Dar apoi, cand vezi ca am cea mai mare nevoie de tine. Pleci! Pur si simplu pleci!
Eu: nu plec nicaieri! Ce nu intelegi?!
Blythe: cat de orb sa fi sa nu iti dai seama cat de mult te iubesc?! Cat de mult sunt indragostita de tine, si cat de tare doare indiferenta ta. Ma ranesti, ce nu intelegi?!
Am vrut sa ii raspund, dar nu am mai apucat. A lesinat in fata mea.
M-am trezit destul de confuz deoarece nu stiam unde ma aflu, dar mi-am dat repede o palma mintala realizand ca sunt in camera lui Blythe. Adormisem aici deoarece am vrut sa fiu sigur ca e bine, da! De asta sunt aici.
Imediat segvente din vis mi-au aparut in fata. Doamne, Bltyhe! Sper ca e bine!
M-am ridicat de pe canapea pentru a ma duce langa pat.
Dormea linistita spre fericirea mea. Pentru o secunda chiar credeam ca defapt nu visasem, ci aia era realitatea.
Oare ce voia sa spuna Blythe prin "atunci cand am cea mai mare nevoie de tine, pleci. Pur si simplu pleci."? Nu as putea sa plec de langa ea. Niciodata!
Am invelit-o mai bine cu patura, dupa care i-am plasat un mic pupic pe frunte.
Adoram cand era linistita si nu avea nici o grija. Pentru putin timp putea sa fie si ea relaxata, fara sa se gandeasca la cele intamplate, sau la cele ce urmeaza sa se intample.
I-am parasit camera nu inainte de a-i mai arunca o mica privire.
M-am indreptat spre camera mea, pentru a ma putea schimba de haine, si pentru a-mi face rutina zilnica de dimineata.
Dupa ce am terminat, si asigurat ca arat bine, am putut sa ies din camera.
Astazi trebuie sa plecam in America pentru un interviu la emisiunea lui Ellen, pentru un concert, si pentru decernarea unor premii.
Avem toata saptamana ocupata, dar nu asta e problema cea mai mare. Ci cum o facem pe Blythe sa vina si ea? La emisiunea lui Ellen, a fost invitata si ea, si noi am fost de acord.
Trebuie sa stie fanii despre ea, sa stie ce persoana minunata este. Altfel, vor continua sa se ia de ea pe internet.
Chiar sper sa vrea sa vina.
Si daca e problema cu camerele de hotel, dorm eu cu ea. Numai sa stiu ca vine.
Louis: neata.
Eu: neata.
Ca de obicei, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc in bucatarie sa vad ce este de mancare deoarece imi este chiar foame.
Louis: pregatit de plecare? M-a intrebat dupa ce m-am asezat la masa cu un bol cu lapte si cereale.
Eu: sa zicem. Tu?
Louis: la fel.
S-a asezat si el la masa langa mine.
Eu: tu nu mananci?
Louis: nu. Nu prea imi e foame sa fiu sincer.
Eu: aha.
Louis: ma tot gandesc cum sa ii spun lui Blythe ca plecam, si ca ea trebuie sa vina cu noi.
Eu: vrei sa ii spun eu?
Louis: nu, nu. E ok. Cred ca ma descurc.
Eu: daca ai nevoie de ajutor sti unde ma gasesti, i-am spus razand usor.
Louis: da stiu. In bucatarie! A zis si dupa care a inceput sa rada.
Bucataria este al doilea loc, din casa, in care imi petrec majoritatea timpului.
Primul este livingul.
Louis: oare s-a trezit?
Cand am plecat eu inca dormea linistita.
Eu: habar n-am. Du-te si verifica.
Louis: o sa ma duc. Tine-mi pumnii, s-a ridicat de la masa destul de emotionat.
Eu: bafta!
L-am urmarit cum a iesit din bucatarie dupa care mi-am vazut de laptele meu cu cereale.
Trebuie sa imi verific bagajul sa ma asigur ca am luat toate lucrurile de care o sa am nevoie.
Cand am terminat si al doilea bol de lapte cu cereale, l-am spalat dupa care am pornit spre camera mea.
Pe scari imi trecuse gandul de a-i duce si lui Blythe un bol cu lapte si cereale, dar dupa mi-am dat seama ca asta ar face lucrurile sa para si mai ciudat.
E ca o sora pentru mine.
Mai e si Louis care e acum la ea, si chiar nu vreau sa interpreteze totul gresit, cum face mereu.
In camera am verificat bagajul, apoi m-am pus in pat incepand sa intru pe retelele de socializare pentru a mai trece timpul.
*Blythe's pov*
Louis: deci vei veni?
Chiar nu stiam ce sa ii raspund. Stiam ca acest interviu conta mult pentru ei, si mai stiam ca nu o sa pot spune "nu" la infinit. Asa ca am aprobat usor din cap.
Louis: perfect! A zis entuziasmat, la 12 este plecarea. Ai nevoie de ajutor la impachetat?
Am dat din cap in semn de "nu". Aveam putine haine, asa ca nu imi era greu sa le impachetez.
Louis: ok, s-a ridicat sa plece, dupa care s-a oprit. Vezi ca unde mergem noi acum este vara, asa ca i-ati haine mai subtiri.
Am aprobat dupa l-am vazut cum inchide usa de la camera.
Haine subtiri deci. Si daca nu am prea multe?
Cand mi le puneam in bagaj mi-am dat seama de o chestie. Eu saptamana urmatoare am scoala. Ce voi face? Trebuie sa il intreb pe Louis imediat cum il vad. Din cate am inteles, suntem plecati toata saptamana, asa ca o sa am de recuperat... O sa o rog pe Beverly, sunt sigura ca o sa ma ajute. Sau cel putin, asa credsi sper.
In scurt timp am terminat de impachetat toate hainele subtiri pe care le aveam, plus perechea de converse pe care urma sa o port imediat cum ajungem acolo.
Asta ar fi a doua oara cand zbor. Prima a fost cand eram mult mai mica, cred ca aveam 4 sau 5 ani, si am zburat din Australia pana aici in Londra. Acum vom zbura in Ameria, si sincera sa fiu, am foarte mari emotii.
Pasaportul meu era la Louis, asa ca eu nu mai aveam nimic de pus in bagaj.
Mai trebuia sa imi pun laptop-ul si incarcatorul pentru telefon in ghiozdan, si eram gata.
Am aruncat o scurta privire la ceas observand ca este aproape 11. Aveam timp sa fac un scurt dus, dupa care sa ma imbrac cu hainele alese, si sa astept sa plecam.
Cand am intrat in baie am stat putin si m-am privit in oglinda. Eram la fel de palida ca de obicei, nimic schimbat la mine.
In jumatate de ora eram aproape gata. Tot ce imi mai trebuia era perechea de ochelari de soare daruita de Niall.
Ochii mei inca erau putini rosii de la ziua de ieri, si nu voiam sa se observe atat de tare cand vom ajunge la aeroport.
Ceva ma face sa cred ca vor fi destui fani acolo.
Oh, ziua de ieri. Mi-a scapat ceva ce nu trebuia sa stie nimeni, absolut nimeni.
I-am marturisit lui Niall ca el va veni dupa mine. Nu trebuia sa ii zic asta.
Pun pariu ca le-a zis baietilor.
Rahat.
Sper doar ca astazi sa nu ma intrebe ceva. Eu nu o sa aduc in discutie ce s-a intamplat ieri, si sper ca nici el nu o sa zica nimic.
Cand in sfarsit am gasit perechea de ochelari care era sub pat, habar n-am cum au ajuns acolo, am putut sa ies si eu din camera.
Mi-am tras bagajul pe scari dupa care l-am lasat langa usa.
Se pare ca eram prima care a fost gata.
Gandindu-ma ca o sa mai dureze ceva pana o sa vina si restul, m-am facut comoda pe canapea si am intrat pe Twitter, ca sa treaca timpul.
O postare de-a lui Niall de acum o ora mi-a atras atentia.
"@NiallOfficial: maybe is the way she is."
M-am gandit la Barbara imediat cum am citit.
El chiar o place pe ea. Sper doar ca ea sa nu il raneasca.
Am dat like la postare dupa care am trecut mai departe.
De cand cu Twitter-ul, sunt si eu la curent cu toate vedetele, cat de cat.
Nu mai sunt atat de praf, cum eram prima data cand am venit aici.
Atunci cand am auzit galagie pe scari mi-am ridicat privirea din telefon observandu-i pe baieti.
Liam: oh, hey Blythe!
Eu: hei!
Louis: esti gata?
Eu: eu asa zic.
Louis: okey atunci, putem sa si mergem spre masini.
L-am aprobat, si am mers sa ma incalt cu ghetele. Aici in Londra este inca iarna. Desi nu mai este zapada de ceva timp, ploua des si este destul de frig.
Dupa ce m-am incaltat m-am indreptat spre bagajul meu care astepta langa usa de la intrare. Cand sa il apuc, observ ca este ridicat de o alta mana. Zayn a fost mai rapid. I-am zambit in semn de "multumesc" si l-am urmat.
Liam: este toata lumea gata de plecare?
Noi: da.
Liam: sunteti siguri?
Harry: soptind, da tata, putem sa plecam acum?.
Am chicotit la micul comentariu facut, si m-am urcat in masina alaturi de cret.
Niall ma evitase in tot acest timp si nu stiam de ce. Poate o sa pot sa vorbesc cu el in avion, si o sa putem lamuri tot ce s-a intamplat ieri.
Chiar nu voiam sa il fac sa se ingrijoreze, sau mai rau, sa se simta prost pentru tot ce mi se intampla mie. Nu are de ce sa se simta asa. Eu mi-am acceptat cat de cat soarta, e randul lui.
Doar nu putem toti trai vesnic. Trebuie sa mai si murim la un moment dat.
Nu conteaza daca randul meu vine mai repede sau nu.
Nici nu am fost atenta la ce se intampla in jurul meu, ca rezultat, nu am realizat cand am oprit.
Unul cate unul, baietii au coborat din masini, acum era randul meu.
Puteam auzi paparazzi cum faceau nenumarate poze.
Acum e acum.
Am tras aer adanc in piept si am pasit afara din masina. In secunda urmatoare am simtit toti ochii pe mine, ceea ce nu este prea confortabil.
Parca simtindu-mi emotiile, Niall a venit si a blocat partial vederea paparazzilor asupra mea.
Tot el m-a luat strans de mana si m-a ajutat sa merg pana inauntrul aeroportului.
Eu: multumesc.
Niall: n-ai pentru ce, mi-a raspuns uitandu-se in ochii mei, pentru prima data pe ziua de azi.
Eu: sti ca o sa apara iar zvonuri despre noi, nu?
Niall: a oftat, da stiu. Dar mai stiu si ca tie nu iti place atentia execiva. Asa ca mai bine prefer niste simple zvonuri, decat pe tine cu un atac de panica.
Am rosit la cele spuse de el, plecand privirea. Atunci am realizat ca el continua sa ma tina de mana.
Niall: ma duc sa ii ajut pe restul cu bagajele. Sa nu pleci de aici, da?
Eu: bine.
In aeroport era destul de liber, spre multumirea mea.
M-am indreptat inspre un geam privind ce este in afara aeroportului. Parca numarul de fanii se dublase. Noroc cu bodyguarzi care ii mai tineau la distanta.
Baietii observ ca s-au oprit sa faca poze.
Atentia mi-a fost indreptata asupra unor fani din laterala mea care imi faceau cu mana si ma priveau zambind.
Le-am raspuns cu un zambet iar apoi le-am facut si eu cu mana.
???: poti sa ne dai un autograf?
Am ramas socata. Voiau un autograf de la mine?
Eu: e-eu?
???: da. Daca se poate.
Eu: um, s-sigur.
La naiba cu incapacitatea mea de a putea lega un cuvant atunci cand sunt emotionata!
Cele 3 fete care erau in fata mea mi-au intins cate un carnetel insotit de un pix.
Nu stiam ce sa scriu mai exact asa ca am zis sa le intreb cum le cheama. Parea mai usor sa scriu numele lor alaturi de o mazgalitura cu numele meu.
Eu: am tusit pentru a-mi regla vocea, pentru cine?
???: Samantha, dar poti sa scri Sam.
"Pentru Sam, cu drag Bltyhe! xoxo"
Invatasem de la Zayn ca aceste "xoxo" inseaman imbratisari si pupici, sau ceva de genul.
Oricum, stiu ca si ei le folosesc, asa ca m-am "inspirat" de la ei.
???: Rox.
"Pentru Rox, cu drag Blythe! xoxo"
Eu: iar tu? Am intrebat privind-o pe ultima fata ramasa. Nu a scos nici un cuvant de cand ne-am intalnit.
???: A-Anastasia, mi-a raspuns emotionata.
Eu: aww, nu trebuie sa ai emotii.
Am facut primul lucru care mi-a trecut prin minte, si am luat-o in brate. A fost socata de gestul meu, dar n-a stat mult asa si mi-a raspuns la imbratisare.
Cand am rupt imbratisarea i-a scris si in carnetelul ei.
"Pentru Anastasia, cu drag Blythe! xoxo"
Rox: multumim mult, a spus zambind.
Eu: nu aveti pentru ce. Chiar nu aveti!
Sam: crezi ca poti face niste poze cu noi?
Eu: um, sigur!
Am zambit la camera asteptand sa faca pozele.
Cand au terminat am aruncat o scurta privire baietilor. Se pare ca au terminat cu autografele si se indreptau spre intrarea aeroportului.
Niall se uita in interior dupa mine. Iar cand m-a vazut a zambit usor. Eu fara sa vreau am rosit.
Chiar speram ca cele 3 fete de mai devreme sa nu fi observat asta, desi nu prea avusesem noroc. Sau cel putin asa cred. Se uitau la mine si continuau sa zambeasca.
Le-am facut cu mana si m-am dus spre baieti. Acestia se indreptau spre sala de asteptare, din cate se pare.
Cand am ajuns aproape de ei Louis m-a luat in brate.
Louis: sa nu ai emotii, da?
Eu: incerc, am raspuns stangaci.
Louis: trebuie sa asteptam putin pana vine avionul privat.
Eu: ok.
Cand Louis a rupt imbratisarea am putut sa ii privesc si pe restul.
Liam si Harry erau pe scaune cu telefoanele in mana, Zayn privea pe geam. Iar pe Niall l-am vazut la aparatul cu mancare. Cand m-a vazut ca ma uit la el mi-a facut semn sa ma duc la el. Si asa am facut.
Niall: pofitm, imi intinde un corn. Nu ai mancat azi.
Eu: multumesc.
Niall: n-ai pentru ce, mi-a raspuns muscand din propriul lui corn.
Eu: voiam sa te intreb ceva.
Niall: spune.
Eu: esti cumva suparat pe mine? L-am intrebat privind intr-o alta parte deoarece nu voiam sa ii vad reactia.
Niall: Doamne fereste, nu! Normal ca nu. De ce ai crede asta?
Eu: cand eram acasa parca ma evitai, si voiam sa stiu de ce.
Niall: scuze, nu voiam sa para ca te evit. Poate eram prea ingandurat cu plecarea si toate astea.
Eu: esti sigur? Daca are legatura cu ce s-a intamplat ieri, n-am apucat sa termin pentru ca m-a intrerupt.
Niall: sa nu indraznesti sa spui ca tot ce ai zis ieri nu a fost adevarat. Am vorbit cu directoarea de la orfelinatul in care ai fost. Ea ne-a povestit care este treaba cu acest Jake.
Cacat.
Eu: da dar, am fost iar intrerupta.
Niall: nici un dar. Vreau sa sti ca nimic nu o sa ti se intample atata timp cat esti cu noi.
Am aprobat usor. Stiam ca n-o sa scap asa usor.
Niall: si cel mai important, n-o sa mai lasam pe nimeni sa iti faca rau.
Eu: bine. Multumesc! Am zis intr-un final.
Niall: acum hai. Lasam drama deoparte. Trebuie sa ne bucuram. Maine avem un interviu la care o sa participi si tu, a spus entuziasmat.
Nu ma sinteam in stare sa ii raspund asa ca doat am aprobat. Numai gandul ca voi fi la tv cu atata atentie care va fi indreptata asupra mea, ma ingrozea.
Niall: ce ai patit? Ce te macina?
Eu: daca o sa o dau in bara? Daca o sa va fac de ras?
Niall: asa ceva nu o sa se intample. Doar fi tu insuti, si totul o sa fie bine.
Eu: o sa incerc.
Niall: arata-le tutor acea Blythe de care ne place tuturor, a zis privindu-ma adanc in ochi si zambind cu toti dintii.
Eu: asa am sa fac, am spus tura aceasta cu mai mult curaj.
Niall: acum, hai sa mergem. Louis imi face semn ca a ajuns avionul.
Eu: bine.
Sper sa iasa totul bine!
Hei dragilor! Nu am mai postat de la Craciun. Stiu, chiar stiu. Am vrut sa postez, chiar am vrut! Dar au avut loc niste evenimente care mi-au incarcat tot timpul, si care m-au facut sa nu ma simt in stare sa scriu ceva.
Dar acum e mai bine. Si eu sunt mai bine.
In orice caz, sper ca ati avut un Craciun frumos (macar voi). Si mai sper si ca ati avut un an minunat.
Sper sa ne auzim cu bine si in urmatorul an. Si mai sper sa fiti exact asa cum doriti, si toate dorintele sa devina realitate.
Bucurati-va la maxim de tot timpul petrecut alaturi de prieteni sau de familia voastra. Nu se stie cand n-o sa-i mai aveti alaturi.
Dar cel mai important dintre toate, aveti grija de voi!
Haideti ca in anul care urmeaza sa fim toti mai buni, sau macar sa incercati. Cand stiti ca puteti sa ajutati pe cineva, ajutati-l fara sa asteptati ceva in schimb. Nu stiti niciodata cand o fapta buna se poate intoarce la voi, mai ales atunci cand nu te astepti.
Deja m-am lungit, si am sarit de la esential.
Aveti grija de voi!
An nou fericit dragilor! Va iubesc pe toti. Pe fiecare in parte! Si va multumesc pentru tot. Pentru absolut tot 💚🐼.