Eu: dar chiar nu ma simt bine, ma milogesc pentru a nu stiu cata oara.
Louis: ai luat vreo pastila?
Nu, pentru ca, de fapt mie nu imi e rau, doar incerc sa gasesc o scuza ca sa nu ma duc cu ei azi, la piscina.
Eu: da, l-am mintit.
Louis: atunci o sa iti treaca, trebuie sa ai rabdare, ca sa isi faca efectul.
Rahat! In ce m-am bagat?
Harry: deci asta inseamna ca poti veni cu noi.
Perrie: dar nu inainte de a merge cu noi ca sa iti luam costum de baie.
Sunt moarta.
Eu: dar ce magazine gasesti deschise in a doua zi din an?
Elenour: ai fi surprinsa sa vezi cate magazine sunt deschise.
N-am nici o sansa...
Firar, nu mai gasesc nici o scuza...
Dau sa plec, dar Louis ma prinde de mana, astfel oprindu-ma.
Louis: nu vrei sa vi cu noi? Sau de ce tot cauti scuze?
Rahat, s-a prins.
Eu: ba nu! Vreau da vin. Doar ca... Ma opresc imediat dandu-mi seama de prostia pe care era sa o scot pe gura.
Louis: doar ca? Asteapta sa continui.
Eu: nu mai conteaza.
Dau pentru a doua oara sa plec, dar Louis ma trage iar de mana, doar ca, mana mea aluneca din stransoarea lui. El ramanand in mana cu bratara mea.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma asigur ca maneca hanoracului pe care il purtam, imi acopera incheietura.
Speram ca am facut acest lucru cat mai subtil. Nu voiam ca ei sa isi dea seama ca ascund ceva de ei.
Eu: imi dai inapoi bratara? Il intreb dupa ce vad ca nu are vreo initiativa de a mi-o returna.
Liam: dar de ce o porti?
Eu: are valoare sentimentala, le reamintesc.
Zayn: iti putem lua altele, astea sunt deja decolorate, si vai de capul lor.
Nu erau chiar asa de rele, erau inca in stare buna. Dar cel mai important, isi faceau treaba foarte bine.
Eu: poate altadata.
Intind cealalta mana in asteptarea bratarii, dar il observ pe Louis ganditor.
Niall: nu vrei ca astazi sa nu le porti? Daca tot mergem la piscina?
Oh, nu nu nu nu nu nu.
Eu: mai vad. Dar pana atunci, imi vreau bratara inapoi, spun pe un ton mai autoritar, decat as fi vrut.
Louis: ce ascunzi Blythe?
Am tras aer in piept incercand sa raman cat se poate de calma, desi imi simteam inima cum batea din ce in ce mai tare.
Eu: nimic, ii raspund simplu.
Louis: Blythe, ma priveste in ochii, stiu ca ascunzi ceva.
Eu: nu ascund nimic, doar imi vreau bratara inapoi, atat.
Harry: tot nu te credem.
Zayn: orice ar fi, poti avea incredere in noi.
Mana mea stanga, care era cea expusa, era bagata and in buzunarul blugilor. Tineam materialul bluzei cu degetele de parca viata mea depindea de asta.
Niall: ce ne ascunzi Blythe?
Louis: spune-ne adevarul, te rugam.
Pentru cateva momente chiar nu stiam ce puteam sa fac. Incepusem sa tremur si sa ma sufoc.
Niall: repede, inhalatorul! Spune in data ce isi da seama ca am o criza.
Liam a fugit pana la niste sertare din living si s-a intors in cateva secunde cu inhalatorul meu.
I l-am luat din mana si l-am folosit, incepand sa simt cum respiratia mea revine la normal.
Niall: Blythe, incheietura ta, zice usor.
Imi dau o palma mintala pentru ca am fost atat de neatenta, si imi ascund imediat mana in buzunarul pantalonilor.
Louis: ce a fost aia?
Eu: nimic, ii raspund foarte repede.
Harry: cum sa nu fie nimic? Aveai incheitura rosie.
Niall: sper ca nu era ce cred eu ca e.
Nu ii raspund, doar aleg sa ma uit in alta parte a canerei.
Niall: spune-mi te rog ca alea nu-s taieturi.
Iar nu i-am raspuns.
Niall: raspunde-mi te rog, se putea auzi foarte usor implorarea din glasul lui.
Deja si-au dat seama. Nu mai am ce sa ascund...
Mi-am scos mana din buzunar si mi-a dat bratara de la cealalta mana jos. Acum ambele incheieturi erau expuse.
Mi-am suflecat imediat manecile, astfel taieturile fiind mai usor de vazut.
In urmatoarele momente i-am simtit in jurul meu uitandu-se la mainile mele.
Nu eram mandra de ele, dar asta era singura modalitate de a ma calma, si de a ma face sa ma simt mai bine.
Incheieturile mele aratau groaznic, si nu exageram deloc.
Taieturile era adanci si multe, nici macar nu le lasam sa se vindece, pentru ca adaugam altele si altele.
Louis: Blythe... Ii aud vocea slaba.
Eu: nu trebuie sa ziceti nimic.
Liam: de ce te tai? Intreaba dupa un moment de liniste.
Eu: e singurul mod in care ma pot elibera.
Harry: cand... Cand a fost ultima data cand te-ai taiat? Isi face curaj sa intrebe.
Eu: cu cateva zile inaintea Revelionului.
Zayn: de ce?
Eu: avusesem un cosmar urat, iar asta era singura modalitate de a ma linisti.
Nimeni nu a mai zis nimic. In scurt timp simt o pereche de brate care ma trag inspre acea persoana. Nu apuc sa imi dau seama cine a fist pentru ca simt imediat alte perechi de brate.
Apreciam ca voiau sa ma simt bine, si ca le pasa.
In scurt timp imbratisarea s-a rupt, dar am putut sa ii vad pe toti cu lacrimi in ochi.
Elenour: cand mai vrei sa te tai incearca sa iti desenezi o fata zambitoare pe mana. Poate o sa te ajute.
Eu: o sa incerc.
Louis: si cand te mai simti asa, vino si vorbeste cu unul din noi. O sa te ajutam noi, nu trebuie sa apelezi la lama.
Eu: o sa ma straduiesc sa incetez cu acest obicei.
Niall: asa te vrem.
Soph: esti mai bine? Ma intreaba.
Eu: cred ca da.
Louis: hai, fugi si schimba-te, ca sa mergem la magazin.
Dau sa plec dar imi amintesc ca nu pot iesi asa cu incheieturile pe strada, stiind ca baietii sunt urmariti non stop de paparazzi.
Eu: bratara mea?
Louis: de ce o mai vrei?
Eu: nu pot iesi asa pe strada, arat inspre incheietura mea, ce o sa zica restul?
Louis: nu m-am gandit la asta.
Harry: Blythe, ce o sa zica restul e treaba lor, nu trebuie sa iti pese de ce cred ei.
Eu: stiu, dar tot imi vreau bratara inapoi. Ma simt mai ok cu ea pe incheietura.
Louis: ok, spune in timp ce imi intinde bratara.
O iau repede si mi-o si pun la mana. Acum taieturile mele nu se mai vedeau.
Liam: Blythe...
Eu: da?
Liam: mai ai si alte secrete? Daca da, spuneni-le, asa te putem ajuta.
Am tacut. Aveam multe lucruri de marturisit, dar nu aveam curajul necesar pentru a spune tot ce am pe suflet.
Eu: nu... Nu pot, am zis in cele din urma.
Harry: bine, nu te fortam. Zici cand esti pregatita. Ok?
Am aprobat cu o miscare a capului.
Louis: sa nu uiti ca suntem alaturi de tine. Da?
Eu: n-o sa uit.
Dau sa plec dar imi amintesc de iesirea aia nesuferita la piscina. Chiar nu voiam sa imivada ranile si vanataile.
Eu: pot sa nu port costum de baie la piscina?
Nu mi-au raspuns, doar m-au privit confuzi.
Eu: eu si apa nu suntem prietene.
Louis: macar niste pantaloni scurti? Sau un tricou.
Eu: nu am pantaloni scurti.
Elenour: am eu o pereche pe care i-am cumparat acum ceva timp, dar nu i-am purtat niciodata. Poate iti vin.
Macar nu mai sunt nevoita sa port un costum de baie minuscul.
Eu: ok.
Elenour: hai cu mine, zice in timp ce ma ia de mana si ma trage dupa ea.
Am urcat impreuna la etaj, dupa care ne-am indreptat inspre camera lui Louis.
Banuiesc ca are cateva haine la el.
Elenour: scuza dezordinea, spune imediat dupa ce intram, doar ca Louis e cam dezordonat, rade.
Era prima data cand intram in camera unuia dintre baieti.
Intr-adevar, era putin cam dezordonata, erau haine pe podea, majoritatea erau haine de baieti. Patul era si el nefacut. Vazusem si o cutie de pizza pe noptiera.
Ma asteptam sa fie dezordine, dar nic chiar asa.
Elenour: pe aici le-am pus, zice in timp ce cauta prin dulap.
Eu: Louis ar trebui sa invete sa fie mai ordonat.
Elenour: mie imi zici? Incerc sa il conving sa isi faca curat in camera si sa fie mai ordonat de nu stiu cat timp. Dar tot cum vrea el face
Am ales sa ma asez pe pat, cat timp astept.
Elenour: o sa iti dau si un costum de baie. In cazul in care vrei sa intri in apa.
Am aprobat, desi eram mai mult ca sigura ca acest lucru nu o sa se intample.
Elenour: l-am primit de la sora mea parca, doar ca imi e putin cam mic. Poate tie iti vine.
Spre sa nu imi vina! Sper sa nu imi vina!
Elenour: poftim, spune in timp ce imi i tinde niste haine.
Eu: ma duc la mine sa ma schimb.
Elenour: ok, te astept pe hol. Ca sa imi spui daca iti vin sau nu.
Eu: hai in camera mai bine. Ma schimb in baie.
Elenour: ok.
Am intrat in camera cu hainele aduse de ea, si am inceput sa ma uit la ele. Primul lucru pe care l-am probat a fost costumul de baie, care din bacate pentru mine, imi venea destul de bine. Era unul alb cu buline negre.
Urmatorii au fost pantalonii scurti, care imi veneau putin mai sus de genunghi, cea ce ma bucura.
Observasem ca mi-a dat si un tricou alb cu dungi orizontale galbene.
L-am probat si pe acesta, si imi venea perfect.
Nu cred ca am mai fost imbracata atat de colorat niciodata.
Am deschis usa de la baie, iar in camera am observat-o pe Elenour care statea pe telefon. De cum a auzit usa la baie si-a ridicat privirea, si m-a privit zambind.
Elenour: iti sta foarte bine.
Eu: mersi.
Elenour: cum iti vine costumul de baie?
Eu: e marimea mea.
Elenour: ma bucur!
M-a imbratisat imediat. Puteam sa vad ca e entuziasmata, si asta ma bucura si pe mine.
Elenour: sa iti iei o pereche de blugi lungi, si o bluza pe deasupra, ca o sa ingheti daca iesi asa afara.
Eu: asta si faceam, chicotesc.
Elenour: ma duc sa ii anunt si pe restul ca eati aproape gata.
Eu: dar tu nu te schimbi?
Elenour: imi iau hainele la mine, ma schimb acolo, in vestiar.
Eu: ok.
Elenour: vezi ca doar Niall mai trebuie sa se schimbe, dupa ce termina sa coborati amandoi.
Eu: ok.
M-am mai privit o simgura data in oglinda. Nu imi statea rau cu haine deschise la culoare. Hainele astea nu ma faceau sa par asa de depresiva.
Dupa ce m-am imbracat corespunzator pentru vremea de afara, mi-am pus hainele pe care urma sa le port la piscina intr-o punga, si am iesit din camera.
Parca Elenour imi spusese sa cobor cu Niall.
M-am dus la usa lui si am batut usor in aceasta.
Te rog sa fi imbracat! Te rog sa fi imbracat!
Niall: hey Blythe, spune dupa ce imi deschide usa.
Eu: esti gata?
Niall: imediat, trebuie sa mai caut ceva. Asteapta inauntru.
Mi-a deschis usa si pot spune ca am fost surprinsa de ce am vazut inauntru.
Ma asteptam ca el sa aiba cea mai dezordonata camera. Dar m-am inselat.
Camera lui spre deosebire de cea a lui Louis era foarte curata. Fiecare lucru era pus la locul lui. Nu vedeai nicaieri firmituri sau mancare ascunsa pe ici-colo.
Niall: ce? Rade, nu te asteptai sa fie asa curat?
Eu: sincer, nu.
Niall: asa a durut, termina propozitia si isi pune mana la inima, parand ranit.
Eu: credeam ca o sa gasesc cutii de pizza peste tot, si haine aruncate aiurea. Ca la Louis.
Niall: hei, stiu ca mananc mult. Dar am grija de ce e al meu, rade.
Eu: observ.
Niall: ce pot spune, mama m-a educat sa fiu asa ordonat, zice mandru
Eu: ce modest esti tu.
Niall: stiu nu?
Eu: ai gasit ce aveai de gasit?
Niall: da, mi-am gasit ochelarii cu care ma pot baga la fundul apei, spune entuziasmat.
Parca ar fi copil mic.
Eu: ok, hai sa mergem la restul.
Jos am putut-o observa pe Barbara vorbind cu restul. Se pare ca o sa fie si ea.
Nu zic asta pentru ca ma deranjeaza sau ceva de genul, nu, din contra. Barbara pare chiar de treaba.
Niall cand a vazut-o s-a luminat la fata. Se vede ca o place mult pe Brabara.
Barbara: heei! Zice bucuroasa.
M-a luat in brate entuziasmata, dupa care l-a imbratisat si pe blondul de langa mine.
L-am putut observa cum s-a inrosit, dar a incercat sa ascunda asta.
Louis: mergem?
Liam: da.
Ne-am strans ce aveam de strans dupa care am pornit inspre masini. Eu m-am urcat in masina pe care urma sa o conduca Louis, pe locul din stanga.
Pe bancheta din spate s-au asezat Elenour, Harry, Vanessa, Sophia.
In cealalta masina urmand sa intre, Zayn care conducea, Perrie, Niall, Barbara, Cara si Liam.
Stateau cam inghesuti, dar nu parea ca ii deranjeaza. Pana la urma nu drumul pana la distratie conteaza, ci distractia in sine.
La piscina a fost chiar amuzant. Desi stateam pe sezlong si ii priveam, ma simteam de parca eram acolo cu ei.
De obicei nu eram singura care era pe margine. Mereu era cineva cu mine. Ori una din fete, ori unul din baieti.
Au facut in asa fel incat sa nu ma simt chiar deloc singura. Si ma bucuram.
Restul saptamanii am petrecut-o impartindu-ma intre meditatii si sedinte cu psihologul Tom.
Scoala incepea curand, si aveam extrem de multe emotii.
Speram ca totul sa fie bine. Si mai speram ca restul sa nu se comporte ciudat cu mine doar pentru ca am fost adoptata de Louis. Voiam sa se comporte normal cu mine. Dar eram perect sigura ca asta nu se va intampla
Heei dragilor, stiu ca n-am mai postat de ceva timp. Stiu.
Vreau sa va anunt un lucru, dupa cum stiti scoala a inceput, din pacate, iar capitolele la aceasta carte vor fi postate mai rar deoarece: scoala...
Dar in timpul liber o sa incerc sa scriu, si tot odata sa nu mai las sa treaca 2 saptamani pana la un noi capitol.
O sa ma straduiesc sa apara macar unul pe saptamana. Dar asta nu depinde numai de mine. Depinde si de programul de la scoala...
Oricum, astea sunt detalii. Sper ca v-a placut capitolul!💚🐼