Stefan se intorsese pe plaja din Acapulco...nisipul fin se intindea cat vedeai cu ochii..era sfarsitul capitolului ...Amnesya disparuse, din nou.Dragostea existase insa doar dintr o parte. Drumul catrea ea fusese de fapt si un drum spre el insusi, spre fiinta lui interioara , in drum al vietii si initierii alaturi de oameni caBlandu , psihologul Jung Johansen,Calugarul Mahasi Sayaday,Generalul De Gaulle cu multe lupte si campanii in Est, in Rusia, in Africa si Europa de vest.
Mahasi ii spuse: Iubirea nu e niciodata pierduta..cel mai mult ai castigat ca ai iubit, cum zice Osho; indragostitul nu se intreaba "ce castig?" ci iubirea in sine e castigul.
Iubirea pentru cel indragostit cu adevarat e fericire si atat, fara asteptari.
Trebuie sa o lasi sa plece spusese Johansen. Am lasat o, raspunsese atunci, de mult .Dar in vise? continuase el.
Mda inca cativa ani o visam uneori si plangeam in vis.,deci nu aveai o "closure"? o inchidere a capitolului Amnesya.Adevarat aparent apa era calma, insa sub suprafata eram inca tulburat si revoltat.
A fost asa de brusc Johansen stii?
Stiu prietene..