Cu toate că trecuseră câteva zile de când a spus ce a spus, cuvintele lui încă se mai învârteau in capul Nadiei de parcă ar fi fost rostite de doar câteva minute.
Nadia se afla in birou, când, Matias intră ca o furtună și se așeză pe canapeaua din fața ei.
— Eu, tu și Clarissa, Mergem la munte weekend-ul acesta, ce spui? Aruncă bărbatul bomba înainte ca Nadia să îl poată da afară, conștient că ea nu vrea să vorbească cu el.
— Eu, tu și Clarissa, nu există, i-o întoarse Nadia arogantă și reveni la hârțoagele din fața ei, acum te rog să mă lași că am ceva de rezolvat, adăugă ea fără să-l privească în ochi.
— Uite, șopti bărbatul ridicându-se din scaun și trecându-si mâna prin păr, se apropie de birou, știu că nu a fost ok ce a zis Cristina și, cred că dacă o cer pe Clarissa din nou pentru un weekend numai noi doi, nu ai mai lăsa-o, așa că te invit și pe tine. Lasă toate nebunia asta deoparte pentru două zile. Te rog. Încheie el privind adânc în ochii femeii din fața lui, care, îl privea pieziș. Nu primesc un refuz, adăugă el după un timp îndelungat, cu un zâmbet șmecherește pe chip.
— Știi ce, într-o privință ai dreptate, rosti ea hotărâtă și, aruncând pixul din mână, îl țintui cu privirea, am nevoie să scap de toată nebunia asta, dar, am o condiție.
— Orice, adaugă el imediat.
— Să nu îndrăznești să spui că mergem la una din cabanele tale de vacanță. Mergem la una publică, de acord? Vru Nadia să se asigure că nu ajungea să stea pe banii lui Dragomir și vorbi apăsat, ridicând degetul arătător spre el.
— Oh, Iubito. Încerc să scap de Dragomir, nu sa ii ofer o lesă. Nici nu aveam de gând să merg la vreuna din casele lui, rosti bărbatul îngâmfat și se aplecă în față, doar pentru a o incomoda și mai mult pe femeia ce tremura ușor, ne vedem mâine după masă, adaugă el înainte de a-i face din ochi și a dispărea din birou, lăsând-o pe Nadia uluită.
Tânăra privi în gol timp de câteva secunde și se minună de întorsătura pe care o luaseră lucrurile.
Avea să meargă la munte cu bărbatul pe care se presupunea că trebuie să se răzbune, dar, în privința căruia nu mai știa ce simte, ce să facă sau cum să se comporte.
Oftând din adâncul sufletului, Nadia renunța la lucrul de birou și decise să meargă la atelier, acolo unde se putea gândi la orice altceva în timp ce crea rochii.
Cele 24 de ore pe care le mai avu până la minivacanța propusă de Matias, trecură mai repede decât se așteptase ea, și aflându-se în fața micului bagaj, inima îi bubuia în piept.
Nadia se simțea entuziasmată și speriată în același timp de ceea ce urma, însă cât de rău putea fi. Trecea ea și peste asta, însă, mai rău era că nu știa ce să pună în afurisitul de
bagaj, și, Matias probabil era deja pe drum.
Tânăra aruncă câteva din cămășile sale scumpe și elegante in geantă, când, soneria ajunse până la urechile sale, așa că porni să răspundă, și, aproape că țipă când îl găsi pe Matias cu un buchet de flori în brațe.
— Ce sunt astea? mormăi bâlbâită și făcu un pas în spate, de parcă minunății crini erau un cuib cu șerpi.
Matias nu se putu abține să nu râdă de reacția ei și nici să nu-și ducă mâna liberă la burtă.
— Nu știam că în Londra nu există așa ceva. Iartă-mă, să știi că sunt pașnici, adaugă el amuzat la culme și îi puse femeii florile în brațe, chiar înainte ca micuța Clarissa să îi sară în brațe.
— Nu fi dobitoc, știu și eu ce sunt astea, doar că... Adică de ce mi-ai adus flori? I-o întoarse Nadia enervată de amuzamentul lui Matias, și chiar dacă instinctul îi spunea să arunce florile, tânăra le puse într-o vază și le așeza în sufragerie.
— Mhm, nu știu. Ia-o ca o ofertă de pace. Promit să nu ne certăm weekend-ul ăsta, rosti Matias simplu și ridică din umeri, înainte să își îndrepte atenția spre Clarissa, sunteți gata?
— Eu sunt dar se pare că mami e cam nehotărâtă în privința garderobei, o dădu ea în gât pe Nadia, și, chicotind își ascunse fața în gâtul tatălui.
— Hmm, Să înțeleg că ai probleme să îți alegi garderoba pentru că vrei să mă impresionezi? Hai că te ajut eu.
Imediat ce rosti ultimul cuvânt, Matias porni pe scări spre camera Nadiei, chiar dacă aceasta nu-i dăduse permisiunea și îl urmă spunând că se descurcă.
— Cu astea ai tu de gând să mergi la munte pentru a te relaxa? Întrebă Matias mirat, când, deschise bagajul și dădu de cele câteva cămăși ale Nadiei.
— Amm, oricum nu prea am altceva, șopti tânăra descumpănită și își mușcă buza inferioară.
Matias nu stătu pe gânduri și după ce o lăsă pe Clary pe pat, se îndreptă spre micul dressing din care două minute mai târziu ieși cu câteva tricouri largi și două trening-uri, plus, o pereche de pijamale scurte, vechi, dar pe care de abia aștepta să le vadă pe Nadia.
— Ce? Nu pot purta așa ceva. Nu am mai purtat asemenea haine de ani buni, protesta femeia vehement și își puse mâinile în sân, pentru a arăta clar că nu are de gând să poarte acele zdrențe.
— Sunt cele mai comode haine pe care le ai, iubito și nu am de gând să te las sa umbli în cămăși și pantaloni de stofă, și, nu incerca să te împotrivești pentru că de data asta nu câștigi, i-o întoarse el la fel de hotărât și apucă valiza într-o mână și pe Clary în cealaltă, Oh, si cred că ar fi indicat să pui pe tine blugii aia albaștri ce-ți scoate fundul in evidență și să iei o geacă mașină groasă, va fi destul de răcoare acolo, adăugă el înainte să zâmbească victorios și să părăsească camera.
Ajunși în Poiana Brașov, Matias o anunță pe Nadia că nu reuși să găsească decât o cabană cu o cameră, acolo unde voia el, așa că trebuiau să se descurce, și, chiar dacă ea nu fusese prea fericită, nu mai avea ce face.
Fiind luna iunie, Nadia știuse că nu va găsi zăpadă, însă i-ar fi plăcut să fie, având în vedere că nu mai văzuse zăpadă de 7 ani, dar tot era mirifică vederea.
Clarissa fu și ea imediat cucerită de verdeața din jurul ei și când auzi că e posibil să fie putina zăpadă sus pe munte, extazul micuței fu și mai mare.
— E superb. Frig, dar superb, adăugă Nadia când Clarissa termină de turuit mulțumirile pentru tatăl ei și fugi spre parcul din apropiere.
— Mă bucur că îți place, dar ți-e frig, nu-i așa?
— Foarte, răspunse Nadia cu dinții clănțănind și se făcu mai mica sub eșarfa cu care se înfășurase.
— Uite, adăugă imediat Matias, dându-și Jos paltonul de primăvară, ia-l pe ăsta.
— Nu, nu e nevoie. Oricum nu stăm mult, merg să-mi iau un ceai cât stai tu cu Clarissa, il refuză Nadia politicos și se ridică pentru a plecă, însă Matias nu o ascultă și îi îndesa paltonașul pe umeri.
— Ia-mi și mie unul, te rog, i-o întoarse el și după ce îi făcu din ochi, plecă spre Clary care îl aștepta nerăbdătoare.
Nadia zâmbi în urma lui și când realiză cât de fericită o făcea bărbatul, cât de multă putere avea asupra ei, își mușcă buza cu putere și porni spre standul cu băuturi calde.
Seara se așternu mai repede decât micuța Clary se așteptase, iar Moș Ene o răpi destul de repede dintre cei doi.
După ce o puse pe Clarissa in pat, Nadia se întoarse în living și se așeză în fața șemineului, sprijinită de canapea și cu o cană de ceai aburind în mână.
— Sunt frânt, șopti Matias când se așeză pe covorul pufos de lângă tânără.
— Mă bucur că ți-a venit și ție rândul, i-o întoarse ea jucăuș și zâmbi înainte să își ascundă fața în imensa cană cu ceai.
Cu toate astea, Matias Îi surprinse zâmbetul și zâmbi și el la randul lui, extrem de fericit.
Era fericit. Era ce își dorea și în acel moment își promise că avea să lupte pentru cele două ființe pe care în atât de puțin timp, ajunse să le iubească atât de mult.
Când își reveni din reverie, amintindu-și că femeia de lângă el îl ura, Matias decise că era timpul să discute despre ceea ce se întâmpla între ei, pentru că era convins că nu era singurul dat peste cap.
— Nu o să mă ierți niciodată, nu-i așa? Șopti el privind țintă focul ce ii încălziseră obrajii. Femeia asta îi sucise din nou mințile și nu putea suporta ideea că ea îl urăște și mai rău, că vrea să îl distrugă.
— E... Complicat, șopti ea și își feri privirea, simțindu-l pe Matias privind-o insistent.
Era relaxată sau mai bine zis, de când a intrat pe ușa cabanei, trecea prin diferite stări, ceea ce nu-i ședea în caracter.
— Nadia... Am greșit. Am vrut doar să îmi ajut tatăl. Eram un puști și Crede-mă, iubito, dacă aș fi știut urmările și consecințele nu aș mai fi făcut-o, rosti bărbatul cu greutate și își duse doua degete sub bărbia Nadiei, pentru a o forță să îl privească în ochi.
Durerea de pe chipul lui Matias era vizibilă, însă asta nu însemna că putea avea încredere în el. A făcut-o odată și s-a ars. Nadia era conștientă că a doua oară va fi de zece ori mai rău, iar asta o speria cel mai tare.
— Un teren, Matias. Pentru asta mi-ai distrus viitorul. Pentru un teren, șopti ea simțind cum lacrimile I se adună in colturile ochilor, unul care acum e în paragină, adăugă cu greutate și înghiți în sec, sperând să scape de nodul ce i se așezase în gât.
— Mie nu mi se pare să-ți fi distrus nimic. Ești o doamna bine și pe picioarele ei. Ce vrei mai mult de atât? Încercă bărbatul să se apere, însă asta nu făcu decât să o înfurie pe blondă.
— Serios, Matias? Atunci spune-mi tu mie cum ți-ar fi să te trimită cineva departe de familia ta și să nu vorbești cu ei timp de 7 ani. Cum ți-ar fi să fii un părinte singur, într-o țară care nu dă doi bani pe tine.
— Nu eu te-am trimis departe de ei, Nadia, ei au făcut-o, șopti Matias descumpănit, sperând să nu o înfurie și mai mult.
— Din cauza ta și a tatălui tău. Dumnezeule, Matias. Tu te auzi? Strigă ea exasperată și se ridică, pregătită să plece de acolo, conștientă că discuția nu avea să se termine bine deloc.
— Nu vrei să vezi asta, Nadia, însă doar egoismul tatălui tău este de vină aici. Putea la fel de bine să te ierte, să accepte copilul și să treacă peste, I-o întoarse el la fel de furios și aproape că îi venea să izbească ceva de pereți.
— Știi ceva, gata. Mi-a ajuns. Dacă tu crezi că după tot ce ai făcut încă meriți să mai fi iertat, ești nebun.
Femeia porni spre scări, însă nu apucă să facă doi pași când, Matias o prinse de mână și o izbi de pieptul lui.
Acesta nu zăbovi pentru că știa că nu dura mult până vijelia dispărea din nou și își lipi buzele de ale ei într-un sărut ce-l făcu să-și piardă mințile pentru câteva secunde.
Nadia aproape că se pierdu și chiar își simți picioarele dezechilibrându-se, însă, era susținută de brațele lui puternice care, cu unul îi înconjurase talia și cu celălalt îi ținea strâns ceafa, pentru a fi sigur că nu scapă.
Buzele Nadiei se întredeschiseră ușor de mirare, însă asta îi dădu lui Matias oportunitatea perfectă pentru a-și introduce limba în gura ei și pentru a explora fiecare colțișor.
Total căzută în vraja sărutului, Nadia se lăsă și ea luată de val și participă cu aceeași ardoare.
La naiba, îi fusese dor de pasiunea lui și de dulceața buzelor sale.
După câteva minute bune, în care cei doi rămaseră fara suflare, Nadia fu cea care se dezlipi prima din sărut și își lipi fruntea de a lui.
— De ce faci asta, Matias? De ce mă chinui? Șopti sacadat și își mușcă buza inferioară.
— Te iubesc, Nadia. Nu mai este o glumă, te iubesc și al naibii să fiu dacă te mai las să pleci.
Vorbele lui Matias o lăsară pe tânără fără suflare, iar asta se putea observa clar pe chipul ei împietrit.
Nu asta își dorea oare? Nu ăsta era de fapt motivul întoarcerii ei? Nadia nu se putu concentra pe răspunsul pe care trebuia să îl de-a, pentru că gândurile ei erau vraiște, așa că, fără vreo idee despre ce ar trebui să facă, făcu doi pași în spate și fugi în camera ei, știind că Matias nu ar fi urmat-o din pricina Clarissei, care dormea că un îngeraș.
De aici vă avertizez, pregătiți-vă batistele pentru că apropierea de final va fi lacrimogenă 😎😎😎
Lectură plăcută dragilor 😘😘😘