Nadia se trezi duminică la prânz, mai obosita ca niciodată. Ce-i drept, stătu cu Sebi la taclale până spre dimineață și ar mai fi stat dacă ea nu ar fi început să prindă doar frânturi din vorbele blondului, până când acesta se hotărî să nu o mai pedepsească și să plece.
Tânăra se dădu jos din pat și porni direct spre baie, sperând ca Matias să vină mai după-masă, nu atât de devreme.
Intrată sub jetul de apă fierbinte, Nadia își aminti cuvânt cu cuvânt, discuția din seara precedentă.
Tânăra nu avea chef să petreacă prea mult timp în cabina de duș, așa că imediat ce se simți destul de revigorată, ieși și după ce trase pe ea lenjeria intimă și halatul subțire de catifea, primi spre bucătărie.
Își pregăti cafetiera și se gândi serios să bucure de singurătatea pe care Matias i-o oferi și să își aprindă o țigară, însă dorința îi trecu imediat și se mulțumi doar cu o cană mare, plină ochi de cafea tare.
Nadia porni cu pași leneși spre canapeaua confortabilă din living, însă nu apucă să se așeze că se auzi soneria și trebui să se prezinte la ușă.
Imediat ce deschise, micuța Clary îi sări entuziasmată în brațe și o umplu de sărutări.
— Heii, și mie mi-a fost dor de tine.
Matias aproape că icni surprins când ochii i se opriră pe trupul mângâiat de micul capot final Nadiei, acesta lăsând la vedere o parte impresionantă de piele, care îl făcu pe bărbat să înghită în sec.
Nadia zâmbi larg și luând cu geu fetița în brațe, porni spre canapea, unde o așeză pe cea mică și începu să o gâdile.
Matias alese să stea deoparte și să le lase pe cele două să se dezlănțuie, însă strigătul amuzat, de ajutor al lui Clary, îl băgă și pe el în joaca lor.
După câteva minute în care cei trei se pierduseră în atmosferă amuzantă care se crease din pricina lui Clary, Nadia fu cea care se retrase, simțindu-și pulsul agitat, când, Matias ajunse mult prea aproape de ea.
Clary dispăru imediat dintre ei, cu pretextul că are nevoie la baie.
— Cum a fost la mare? Rosti femeia jenată și își împreună brațele la piept.
— Minunat. Clary este într-adevăr plină de viață, însă spre surprinderea mea, m-am descurcat.
— Aham. E bine, atunci. Sperasem să îmi spui că te-a stors de putere și că nu vei mai rezista unei asemenea provocări. Îi răspunse femeia jucăuș și zâmbi timid.
— Nu ai tu norocul ăsta. Eu plec acum, însă i-am promis Clarissei că mâine o voi duce la grădiniță, e ok?
— Sigur. Rosti tânăra ușor bâlbâită și îl conduse pe Matias.
— Îți mulțumesc, Nadia. A fost un weekend minunat. Șopti tânărul înainte de a se întoarce și a părăsi verandă casei.
Nadia rămase minute în șir, privind în urma lui, mai apoi în urma mașinii lui, încercând să înțeleagă la ce se referea.
Să fi fost Matias atât de fericit să fie tată?
După dispariția lui Matias, Nadia găti cu spor timp de câteva ore, un prânz delicios pe care spera să îl devoreze cu Sarah și Clarissa, însă fu surprinsă când Sarah anunță că are ceva treabă în oraș, iar Clary că vrea să meargă la bunici pentru restul zilei, așa că îi îndeplini dorința micuței și o sună pe mama ei pentru a veni să o ia.
Tânăra își savura singură, legumele și puiul pe care le preparase cu drag și spor, când, soneria sună din nou.
Se ridică nervoasă de la masă și își promise în gând că va scăpa de soneria aia enervantă.
Când deschise larg ușa, lucru pe care îl făcuse destul de des în ultimul timp, fu extrem de surprinsă de chipul pe care îl întâlni.
— Ce cauți aici?
Tânăra fu surprinsă de vizita neașteptată pe care o primi, însă își invită musafira înăuntru. Cristina nu-i era necunoscută Nadiei, cele două întâlnidu-se cu ceva timp în urmă, la restaurantul unde obișnuia să meargă cu Matias și Sebi, cu șapte ani în urmă.
— Voiam să întâlnesc și eu motivul pentru care Matias divorțează de mine.
Cristina o măsură pe Nadia din cap până în picioare și nu se opri din mers nici o secundă. Nadia rămase și ea surprinsă de cele auzite, însă își păstră expresia neutră și îi răspunse fără interes.
— Te asigur că nu eu sunt acela.
— Ce vrei mai exact de la noi? I-o întoarse bruneta încruntată, ignorând total răspunsul Nadiei.
— Nimic de la tine, cu siguranță. Răfuiala este între mine și Filimoni, iar asta nu te include și pe tine.
— Ba mă include. De când ai apărut tu în viața noastră, Matias nu mai dă pe acasă, nu-i mai pasă de mine și mai nou, vrea să divorțăm. Toate astea nu existau înainte să apari tu.
— Uite care-i treaba, Cristina. Îți spun și ție ce i-am spus și lui. Avem un copil împreună, însă asta nu mă face să îl iert. Nu, va plăti pentru tot ceea ce am pătimit eu, poate chiar mai mult.
— Sper să fii sinceră când spui asta și gândește-te la Clary în orice pas pe care îl faci. Ar fi păcat să tragă ea ponoasele tale.
De data asta Nadia fu cu adevărat stupefiată de cele auzite și nu-și mai ascunse nici o secundă furia. Totul până la Clary.
— Tu cumva mă ameninți?
— Nu știu, o fac? Nu te mai vreau în preajma lui Matias, înțelegi? Ia-ți odrasla și întorceți-vă de unde ați venit.
Nadia rămase șocată și privi cum femeia din fața ei se îndrepta spre ușă cu pași mândri. Ia amenințat copilul și habar nu avea ea ce însemna asta pentru Nadia. Avea să regrete amarnic că a îndrăznit să o aducă pe Clary în discuție.
Tânăra nu stătu pe gânduri și își înșfacă geanta din cuier, după care porni în fugă spre mașină. Pentru asta avea să-i ceară socoteală și lui. Până la urmă, toate erau din vina lui.
După jumătate de oră de condus, Nadia ajunse acasă la Matias și nici că îi pasă dacă și scorpia ajunsese, de data asta avea să iasă urât.
Ciocăni cu putere în ușa de lemn și imediat fu întâmpinată de o tânăra cam de vârsta ei, care fu băgată în sperieți de Nadia, când intră ca un uragan pe lângă ea.
— Matias! Matias unde ești?
Bărbatul auzi imediat țipetele și nu-i luă mult să le și recunoască. Se ridică cu viteză de pe canapea și porni spre cea care le producea.
— Nadia? Ce naiba ai? S-a întâmplat ceva?
Nadia se apropie fulgerător de acesta și îl plesni cu putere, asta pentru că își dorea să își bage ghearele în părul brunetei, și nu putea.
— Ți-am spus, Matias. Orice până la Clary. Fă-mi orice, mie, dar las-o pe Clary. Țipă blonda nervoasă, inducându-l și mai mult în eroare pe bărbat.
— Iubito, dar nu înțeleg ce am făcut.
— Uite asta ai făcut, idiotule. Îmi spui iubito, nu mai stai pe acasă și vrei să divorțezi. Lucrurile astea mi se sparg mie în cap fără să fiu eu cu adevărat vinovată. Fi atent la mine, Matias, că o voi spune o singură dată. Dacă îți mai prind plasticata la cel puțin 10 metri distanță de mine sau Clary, jur, că o omor cu mâna mea.
— Tot nu înțeleg nimic, Nadia. Liniștește-te și explică mai clar.
— Cristina a trecut adineauri pe la mine și m-a amenințat cu Clary. Clary, Matias. Fiica noastră. Nenorocita mi-a amenințat copilul.
Putea citi clar confuzia și furia de pe chipul lui Matias însă nu voia să le ia în seamă.
— Ce? Cristina?
— Da, Cristina. Se maimuțări Nadia, încă plină de nervi.
Privirea lui Matias se încețoșase pentru o secundă și Nadia îi putea vedea maxilarul încleștandu-se.
— O omor.
Nadia se mai calmă și furia I se transformase în teamă. Seriozitatea lui Matias o speria și nu știa cum să îl liniștească așa că își așeză o mână pe pieptul său, pentru a-l opri.
— Matias. Trebuie să încetați. Ce e între voi, e între voi. Nu ne băgați pe mine și Clary în asta. Răfuială noastră e a noastră, iar eu nu o bag pe ea în asta. Rosti femeia ceva mai calmă și își trecu frustrată mâna prin păr.
— Nadia, căsătoria noastră oricum a fost doar pentru ochii lumii, iar acum, tu încă te ții de răzbunarea ta, chiar nu mai are rost să mă mai prefac. Oricum voi pierde tot și probabil mă va părăsi în secunda doi.
— De ce încerci să îmi explici mie, Matias? De ce nu renunți?
— Ți-am promis că nu voi mai face asta, Nadia. Nu renunț până nu recunoști că încă mă iubești dar ești prea încăpățânată să renunți la răzbunarea ta. I-o întoarse bărbatul privind-o tandru și îi mângâi cu o mână obrazul.
— Și dacă recunosc, Matias, Unde crezi că ajungem? Ce crezi tu că o să se întâmple cu noi? Șopti Nadia vrăjită de atingerea bărbatului din fața ei.
— Vom lăsa totul baltă și vom pleca, Nadia. Vom pleca departe și vom fi fericiți. Împreună, că o familie, așa cum ar fi trebuit să fim de la început.
— Frumos vis, însă doar atât e, un vis. I-o întoarse ea cu glas tremurând și se întoarse pe călcâie pentru a pleca, cât nu era prea târziu.
— Un vis pe care îl am de când te-ai întors. Strigă Matias după ea și imediat ce femeia trânti ușa în urma ei și fugi spre mașină cu lacrimi în ochi, acesta apucă furios lampa ce era așezată pe măsuța din dreapta lui și o trânti cu putere de pământ.
Hei dragilor, am reușit să termin câteva capitole în avans, așa că uitați aici capitolul 11 și promisiunea că mâine îl voi posta pe următorul.
Lectură plăcută și aștept părerile voastre cu drag. 😍😍😍