M-am ridicat ca arsa in fund, inca privindu-l socata pe Niall care dormea in dreapta mea, fara nici un stres.
Ok, incearca sa iti aduci aminte ce ai facut aseara.
Parca totul e in ceara, ma jur...
Deci, imi amintesc ca am coborat la restul, dupa ce Niall mi-a facut cadou chitara reparata, dupa asta parca am baut un pahar, sau 2, de sampanie. Nu mai stiu exact. Dar parca era buna. Ma abat de la subiect, si a asta nu e bine. Revenim, dupa ce am baut sampanie, m-am intors pe ringul de dans impreuna cu restul.
Dar de aici e totul in ceata.
Trebuie sa il trezesc pe Niall, sa aflu ce s-a intamplat!
Am inceput sa il scutur usor, pana cand am vazut ca se trezeste.
Niall: neata, spune intinzandu-si oasele.
Eu: ce faci aici? Si de ce esti fara tricou?
Niall: chicotind, frumos mod de a-mi spune neata.
Eu: nu schimba subicetul.
Niall: ok. Pai dupa ce tu te-ai dus in camera pentru ca iti era somn, petrecerea s-a cam spart si ea, deja multi plecasera in camere sa doarma. Asa ca si eu am decis ca este mai bine sa ma pun sa dorm, era totusi 6 dimineata. Face o mica pauza in vorbire. M-am dus in camera mea, dar era ocupata de un cuplu care se distra. Asa ca am decis sa ma duc intr-o camera de oaspeti, dar si acelea erau ocupate. Canapelele din living la fel, saltelele de rezerva, si ele. Asa ca am venit la tine in camera cu speranta de a dormi pe canapea, dar si aceasta era ocupata de Cara, si inca 2 fete, care dormeau prea adanc ca sa poata sa fie trezite. Asa ca nu mi-a ramas de ales, decat sa dorm cu tine.
Eu: dar asta nu explica de ce esti tu fara tricou.
Niall: pai sunt obisnuit sa dorm fara tricou, si de aceasta.
Eu: aha deci.
Niall: sper ca nu esti suparata sau ceva, doar ca nu aveam unde sa dorm.
Eu: a nu, stai linistit. Doar ca ma speriasem. Am crezut ca am facut ceva, spun stangaci.
Niall: a, nu nu nu. Nu s-a intamplat nimic intre noi, stai linistita. Tu ai dormit pe partea ta de pat, iar eu pe a mea, chicoteste.
Eu: ok, m-am linistit atunci, chicotesc si eu usor.
Niall nu mi-a raspuns, dar in schimb m-a privit zambind.
Eu: ce, ce e?
Niall: nimic, doar ca imi place cum razi, zice iar zambind.
Am incercat sa ii zic ceca, dar am rosit , asa ca am decis sa imi intorc privirea. Cu ocazia asta m-am uitat la ceasul de pe perete. Era aproape 2.
Tinand cont ca ne-am pus sa dormim la o ora tarzie, era cam evident ca urma sa ne trezim la o ora tarzie.
Niall: cred ca restul s-au trezit deja.
Am aruncat o mica privire la canapeaua din camera, si am vazut-o goala.
Eu: cred ca ar trebui sa ne ridicam si noi din pat.
Niall: ai dreptate.
S-a ridicat din pat luandu-si si tricoul pe el.
Niall: ma duc la mine in camera sa ma schimb. Sper ca a iesit cuplul de acolo, chicoteste.
Eu: ai grija, cine stie de ce dai pe acolo.
Cand am zis asta Niall s-a uitat la mine cu o fata ingrizita, dupa care a inceput sa isi scuture capul, parca scapand de acest gand
Niall: trebuie sa dezinfectez camera, spune in cele din urma.
Nu ma pot abtine si incep sa rad, fiind insotita la scurt timp de raspul blondului de langa mine.
Niall: acum chiar plec, rade usor.
Eu: ok, ne vedem jos atunci.
Niall: ok.
Nu mai spune nimic si iese din camera. Gandul mi-a zburat repede in alta parte. Nu imi vine sa cred ca pot zambi in sfarsit!
Cred ca incep sa devin si eu normala.
Alaturi de baieti am facut pentru prima data, o gramada de lucruri, si asta chiar ma bucura.
Se pare ca pana la urma am un motiv pentru care sa stiu ca trebuie sa traiesc, si ca trebuie sa ma bucur de totul din jurul meu.
M-am dat jos din pat cu un mic zambet pe buze si m-am indreptat inspre sifonier, pentru a ma schimba de hainele de aseara. Observam o mica pata de tort pe bluza, iar asta ma enerva.
Habar n-am cum am reusit sa ma patez.
Mi-am luat un hanorac negru, niste blugi negri, si un tricou albastru inchis, dupa care m-an imbracat repede cu ele, si am coborat in living, la restul.
Pe canapea i-am gasit pe toti stand si razand.
Louis: uite-o si pe Blythe, spune imediat dupa ce pasesc pe ultima treapta.
Zayn: neataaa, zice razand.
Eu: neata, casc usor.
Cara: cineva e obosit, rade.
Nu am bagatde seama ce a zis, si m-am asezat si eu pe canapea langa Louis.
Louis: vezi ca de saptamana asta o sa incepi meditatiile.
Eu: aoleu, nu imi aminti.
Louis: ba iti amintesc, pentru ca sunt destul de importante.
Eu: stiu asta. Putem sa vorbim despre altceva acum?
Louis: ok.
Niall: neataa, spune in timp ce coboara scarile.
Harry: neata si tie.
Niall a intrat in bucatarie, si a iesit in scurt timp cu o punga de chips-uri, dupa care s-a asezat pe un fotoliu.
Tipic Niall.
Niall: restul unde sunt?
Harry: au plecat si ei la casele lor. Am ramas numai noi.
Chiar ma intrebam unde sunt restul invitatilor, acum am aflat.
Niall: si astazi ce facem?
Liam: stam. E prima zi din an, doar nu ai vrea sa ne ducem la studio, chicoteste.
Niall: a, ok atunci.
A urmat un moment de liniste asa ca am profitat de el si m-am ridcat de pe canapea ducandu-ma in bucatarie sa beau niste apa.
Doctorul a zis ca trebuie sa ma hidratez bine, asa ca, asta fac.
Cara: intrand in bucatarie insotita de restul fetelor, heeei.
Eu: salut din nou, spun oarecum confuza.
Cara: cum ai dormit?
Eu: bine, cred, la fel de nedumerita.
Elenour: te-ai distrat aseara?
Eu: da
Cara: sii, nu s-a intamplat nimic aseara?
A stai, Niall a zis ca ea a dormit la mine in camera, pe canapea, si cres ca m-a vazut dormind cu Niall.
Acum stiu ce-i cu ele.
Eu: doar am dormit. Nu s-a intamplat nimic intre mine si Niall, daca asta vreti sa aflati.
Vanessa: poza asta spune altceva, imi spun in timp ce imi intinde un telefon.
Ma uit rapid la imagine si ce sa vezi? Se pare ca imi facusera poza cand dormeam cu Niall.
El avea un brat pe talia mea, iar eu dormeam cu capul pe pieptul lui.
Grozav...
Eu: a dormit cu mine pentru ca nu mai avea unde sa doarma. Toate camerele erau ocupate, le spun in timp ce ii inapoiez telefonul Vanessei.
Elenour: asta nu explica de ce amandoi aveti un zambet imens pe fata.
El' ia in urmatoarea secunda telefonul din mana Vanessei si apropie imaginea, astfel observandu-se foatte clar zambetele noastre.
Eu: habar n-am, poate amandoi visam ceva dragut.
Chiar nu stiu de ce zambeam.
Sophia: siiiigur.
Eram sigura ca nu o sa ma creada.
Eu: va spun adevarul.
Perrie: am zis noi ceva? Te credem, spune si le priveste pe celelalte fete cu subinteles.
Eu: nu se poate cu voi.
Nu mai astept sa imi zica ceva pentru ca ies din bucatarie, reluandu-mi locul pe canapea.
Asta e culmea. Eu cu Niall nu formam un cuplu! Nici nu ne placem in felul ala.
Louis: uitandu-se in telefon, se pare ca mai avem doar saptamana asta de relaxat. De luni incep concertele si interviurile.
Baietii au aprobat usor, probabil gandindu-se la cele spuse de el.
Au urmat cateva momente de liniste in care toti ne uitam la televizor. Singurele sunete care se auzeau acum in camera erau de la acesta, si poate de la chips-urile lui Niall.
Am zambit inconstient realizand ca sunt inconjurata de atatea persoane care ma iubesc, si care nu imi vor raul.
Dar asta nu inseamna ca nu ma pot gandi la viitor. Ce se va intampla cand el va scapa din inchisoare? Sunt sigura ca va veni dupa mine. Mi-a promis! Iar el isi tine promisiunile...
Nu! Nu te mai gandi la asta! Bucura-te de prezent. Nimeni nu poate prezice viitorul. Ce se va intampla, se va intampla...
Mai bine asa. Pentru un moment, las trecutul deoparte, si ma bucur alaturi de acesti adolescenti, de viata care mi-a fost oferita.
Mi-am scos telefonul si am intrat pe Twitter, intr-un fel eram curioasa sa vad ce mai zic restul de mine.
Cand am intrat am ramas socata, aveam extrem de multi follow-eri. Nu stiam ce sa fac in acest moment, asa ca am scris repede o postare.
"Multumesc de follow! Apreciez."
A fost primul lucru care mi-a trecut prin cap, asa ca asta am scris.
Mi-am lasat telefonul deoparte si am continuat sa ma uit la film, deoarece mi se parea un gest de nesimtire, ceea ce faceam eu.
Harry: am chef de piscina, spune dintr-o data.
Cara: si eu.
Louis: dar unde gasesti tu o piscina deschisa in prima zi din an?
Harry: ai dreptate...
Zayn: ce bine era daca aveam piscina de la subsol terminata...
E piscina la subsol?! Eu cum de n-am vazut-o?
Perrie: era perfecta pentru situatia de fata.
Chiar sunt multe lucruri in aceasta casa pe care nu le-am vazut.
Harry: atunci, fac rezervare pentru una?
Liam: pentru maine, da.
Piscina, nu suna bine deloc. Absolut deloc!
Louis: tu Blythe, ce zici?
Eu: mie imi e indiferent.
Elenour: atunci maine mergem si iti luam un costum de baie.
Eu: a nu, nu-i nevoie.
Soph: cum nu? Doar nu vrei sa intri imbracata in piscina, rade aceasta.
Eu: nu stiu daca intru in piscina, zic fara sa gandesc.
Perrie: de ce?
Eu: nu stiu sa inot.
Harry: inveti.
Eu: nu stiu ce sa zic, nu sunt prea mare prietena cu apa.
Imediat imi vin amintiri cu mine incercand sa ies din apa si sa nu ma innec. Cu siguranta, nu suntem prietene.
Zayn: poate iti schimbi decizia.
Eu: poate.
Desi nu e posibil, am continuat in minte.
Ideea de a merge la piscina era una chiar foarte proasta pentru mine. Pe langa incidentele mele cu apa, mai e si faptul ca voi purta un costum de baie. Iar vanataile mele inca nu s-au retras de tot, si nu vreau ca ei sa ma vada asa.
Poate pot sa iti rog sa ma lase acasa. Hmmm, ar fi o idee.
Dar la cum ii cunosc pe ei, cu siguranta ca nu ma fost lasa sa stau singura acasa.
Trebuie sa gasesc o scuza ca maine sa pot sta in haine normale.
–––––——————————
Restul zilei a trecut pe nesimtite. Nici nu am realizat cand s-a facut seara.
Tarziu de tot ne-am dus si noi la culcare, su inca gandindu-ma la o scuza care sa fie cat de cat plauzibila.
Ma rog din tot sufletul sa nu aiba costume de baie la magazin, ceea ce e cam imposibil, dar eu continui sa sper.
Am adormit si eu intr-un final, continuand sa ma ingrijorez de ziua care urma.
"M-am trezit in camera mea, era inca seara. M-am uita rapid la ceasul de la telefon. Era 3 dimineata, si ciudat, nu simteam sa imi mai fie somn. Aveam energie, surprinzator.
M-am dat jos din pat si m-am indreptat inspre bucatarie. Voiam sa beau niste apa.
Ar trebui sa invat sa imi iau un bidon cu mine seara, ca sa nu mai fac ture de nebuna pana in bucatarie.
Holul era intunecat, de abia distingeam ceva. De cateva ori am intrat in perete, crezand ca pe acolo e drumul, dupa care am intrat intr-o masuta din hol. Care habar n-am cum a ajuns acolo.
Dupa ce m-am asigurat si la trepte, am pasit in living.
Era foarte liniste.
Cred si eu, toti dorm la ora asta. Numai eu ma trezesc sa beau apa.
In bucatarie becul era aprins, devi se pare ca nu sunt singura nebuna care sa viziteze bucataria la ora asta.
Am pasit sfioasa inauntru si l-am gasit pe Niall stand la masa cu o cana de ceai.
Eu: hei.
Nu mi-a raspuns, privea concentrat un punct in masa.
Eu: heeei, spun fluturand mana prin fata lui.
Niall: oh, hei Blythe, imi raspunde abatut.
Eu: ce ai patit?
Niall: stateam si ma gandeam.
Eu: la?
Niall: la situatia asta.
Eu: detaliaza.
Niall: ma gandeam la noi.
Am chicoti usor.
Eu: nu exista un "noi", Niall.
Niall: si daca exista?
Eu: suntem doar prieteni, chiar si tu ai spus-o.
Niall: am spus-o? Intreaba confuz.
Eu: da. Zici asta de fiecare data.
Niall: aha, zice pe un ton scazut.
Eu: ce ai patit? De ce esti asa? Si de ce zici ca te gandeai la noi?
Niall: nu mai conteaza.
Se ridica de la masa si da sa plece, dar il prind de mana, astfel oprindu-l.
Eu: nu pleci de aici pana nu imi spui ce ai patit.
Niall: nu am nimic, serios.
Eu: minte pe altcineva Niall, nu pe mine.
Niall: de ce iti pasa?
Eu: esti prietenul meu Niall, normal ca imi pasa.
Blodul din fata mea da sa spuna ceva, dar este intrerupt de o voce feminina.
???: unde esti?"
M-am trezit confuza. Visul asta chiar m-a bagat in ceata rau de tot.
Alt vis ciudat...
Pana la urma e un vis, si majoritatea sunt asa, deci, nu o sa incep sa ii caut explicatii. Trebuie in schimb sa ma gandesc la scuza aia pentru a nu sta in costum de baie la piscina...
Heei, a trecut ceva vreme de la ultimul capitol. Stiu, si imi pare rau. O sa incerc sa ma revansez, dar nu promit nimic.
Sper ca v-a placut capitolul 💚🐼.