Hey:)
Vreau sa va spun ca imi pare foarte rau ca postez atat de rar, doar ca am niste probleme si nu pot scrie. Pur si simplu nu pot. Si nici nu vreau pentur ca altfel m-as 'razbubuna' pe poveste si as schimba-o foarte mult....in rau.
Sunt foarte nesigura daca sa mai continui cu scrisul, asa ca, chiar imi este greu sa scriu.
The Weeknd---Montreal<3 (Cantaretul meu preferat, dar probabil ca v-ati dat seama dupa cate melodi am pus cu el:))
Dedicat lui 'Ioniix' deoarece a decis sa dea acestei povesti o sansa, chiar daca la inceput i-a displacut.---->"OMG,am dat din greseala peste poveste si sincer nu mi-a placut la inceput,vroiam sa ma opresc din citit dar mintea imi spunea " atinge partea dreapta ptr urmatoarea pagina " si asa am facut,am continuat sa citesc si pana la urma mi-am schimbat parerea. Pare ciudat ca sa ma indragostesc de o poveste doar din primele capitole. Imi place de Raisa si de Cooper si cred ca ar face un cuplu perfect. Ma enerveaza Evan si imi vine sa-l castrez dar nu o fac. Ori incepe sa se indragosteasca de ea si de aceea face toate chestiile astea ori vrea sa se razbune pe ceva sau pe cineva ea fiind piesa ceea importanta. Ador si cainele pentru ca asa facea si cainele meu..in fine nu ma mai lungesc. Povestea asta pare a fi un drog pentru cei care o citesc.incepi sa o citesti si cand ajungi la ultimul capitol iti vine sa te dai cu capu' de pereti. Succes la scris <3"
Capitolul 16
Mi-am închis ochii, mii de gânduri invadându-mă mintea. Nu şi-ar da fratele afară pentru mine, aşa că de ce minte? De ce ar spune asta când ştiu sigur că nu ar face-o?
Am văzut că între ei nu este o relaţie chiar atât de bună, dar nici nu cred că este atât de rea încât să îl dea afară doar că eu să pot rămâne. Adică cine sunt eu?
- Sunt chiar atât de importantă? Am întrebat din nou.
Nu a răspuns, doar şi-a continuat tortură pe picioarele mele, făcându-mă să rezist cu greu să îmi curbez tălpile de plăcere.
- Sunt? Am spus aproape ţipând. Mi-am ridicat capul de pe şezlong şi l-am văzut uitându-se la mine surprins.
Mă privea fix în ochii, făcându-mă să mă pierd, dar senzaţia a dispărut atunci când a şoptit:
- Nu.
- Atunci de ce dracu’ nu mă laşi să plec? Am întrebat lăsându-mi capul să îmi cadă din nou, şi mi-am acoperit ochii cu braţele.
Mâinile lui erau acum dedesubtul genunchilor mei, atingând pielea sensibilă ce mi-a făcut picioarele să tremure puţin.
- Pentru că am nevoie de tine aici.
- Mi-ai spus asta şi ultima dată când te-am întrebat.
- Mi-ai pus aceeaşi întrebare şi ultima dată.
- Am nevoie de un răspuns adevărat, am oftat.
- Asta e răspunsul.
Cooper vorbea cal şi asta mă exaspera şi mai tare.
- De ce naiba eşti aşa calm? Nu poţi să îmi spui odată ce este în actele alea? Oricum mă ţii închisă aici, aşa că nu voi putea să folosesc informaţia împotriva ta.
- Nu pot să te las să afli ce este acolo.
- De ce?!
- Pentru că vei fi distrusă.
- Pe bune acum, ce naiba scrie acolo?! Nu pot fii și mai distrusă decât sunt, am spus murmurând ultima parte.
Linişte.
Mi-am depărtat uşor braţul şi l-am văzut pus pe gânduri ca şi cum delibera dacă să îmi spună sau nu. Aşa că am tăcut. Vroiam să îl fac să îmi spună.
Chiar dacă ar face-o, nu ar face nicio diferenţă pentru că nu îi mai pot spune lui Ethan şi nici dacă ar putea, nu aş face-o.
Cum scap de aici, fug departe de el. Fug departe de această lumea a infracţiunilor. Nu mai vreau să îmi trăiesc viaţa furând de la oameni.
- Nu pot, a spus într-un final şi s-a ridicat, lăsând briza să îmi mângâie pielea fierbinte unde fuseseră degetele lui.
M-am ridicat pe coate şi l-am văzut aşezându-se pe celălalt şezlong.
- Pot să te întreb altceva?
A dat din cap.
- De ce tu şi Ethan sunteţi duşmani?
Maxilarul i s-a încordat instantaneu şi ochii lui au zburat în altă parte. Se vedea clar că îmi evita privirea ceea ce m-a făcut şi mai curioasă.
- E clar-
- Asta e în acte. Adică are legătură, ceea ce înseamnă că nu îţi pot zice nici asta.
- Atunci spune-mi orice poţi, numai lămureşte-mă şi pe mine. De ce dracu sunt aici?
- Pentru că ei intrat prin efracţie. Cum aş putea să îţi dau drumul ca şi cum nu s-a întâmplat nimic?
Glumeşte?
- Nu am obţinut ceea ce vroiam, aşa că nu mai contează dacă stau aici sau afară. La Ethan nu mă întorc, aşa că nu trebuie să îţi faci griji în privinţa asta.
- Nu asta sunt eu îngrijorat, a spus cu un zâmbet scurt.
- Atunci de ce?
Şi-a întors privirea spre a mea şi am observat că nasul lui era rozaliu. A... a plâns?! Mi-am ridicat ochii şi i-am văzut pe ai lui, goii. Nu puteam citii nimic în ei. De ce obicei...
- Ţi-am spus că am nevoie de tine aici?
- De ce? Trebuie să fur ceva şi pentru tine?
Şi-a mutat din nou privirea, uitându-se acum în zarea peisajului.
- Chiar crezi că de asta te ţin?
- De ce nu ai face-o? Ethan a făcut-o.
- Eu nu sunt Ethan, a ţipat dintr-o dată făcându-mă să tresar. Eu nu te-aş pune niciodată să faci aşa ceva şi mai ales să îmi faci mie treaba murdară!
**FlashBack**
Am auzit uşă trântindu-se şi am ştiut imediat că Ethan venise. M-am dat jos din pat şi am coborât scările, văzându-l pe canapea.
Am mers pe vârfuri până în spatele canapelei şi m-am aplecat, plasându-i un sărut pe gât. Ethan a sărit, speriindu-se, iar eu am izbucnit în râs.
- Ethan, am ţipat atunci când şi m-a apucat de talie, trăgându-mă peste canapea, fix în poalele lui.
Şi-a lipit buzele de ale mele, făcându-mă să gem instantaneu, atunci când palmele lui mi-au apucat fundul.
L-am împins, încercând să mă dau jos, dar nu mă lăsat. Palmele lui au urcat de pe fundul meu, pe spate, captându-mă în braţele lui.
- Bună dimineaţa iubito, a şoptit el peste buzele mele.
Mi-am lipit din nou buzele de ale lui, lăsându-mi limba să plonjeze în gura lui. Mi-am mişcat buzele pasional peste ale lui, încercând să îl înching puţin, apoi m-am depărtat uşor, muşcându-i buza.
- Acum e şi mai bună, am spus zâmbind.
- Este, a spus el apoi m-a sărutat sapid, luându-şi braţele din jurul meu. Cafea?
- Sigur, am spus coborând din poală lui.
Am început să merg spre bucătărie când i-am simţit palma pe fundul meu.
- Fir-ar, încerci să mă omori?
- Nu, am răspuns făcându-i cu ochiul.
Am intrat în bucătărie şi am scos cafeaua şi pus-o în aparat şi i-am dat drumul. M-am întors cu faţa spre Ethan şi l-am văzut stând în tocul uşii. Când a observat că mă uit a venit lângă mine, lipindu-mă de dulapul din spate.
- Şi atunci de ce nu porţi pantaloni?
Mi-am lăsat capul în jos din cauza rozului se îmi apăruse în obraji şi mi-am concentrat privirea pe ţinuta mea. Deabia mă trezisem, aşa că încă mai purtăm perechea neagră de boxeri şi maieul alb minuscul.
Atunci când am fost sigură că temperatura corpului meu a revenit la normal mi-am ridicat privirea şi l-am văzut pe Ethan privindu-mă cu plăcere.
- Eşti atât de sexy, a şoptit el, sărutându-mi gâtul.
- Ştiu, am răspuns zâmbind.
- Ştiu că ştii.
L-am auzit râzând, în acelaşi timp în care aparatul de cafea a biruit. M-am întors şi am oprit aparatul în timp ce Ethan şi-a lipit pieptul de spatele meu.
Mi-am împins fundul în partea lui intimă, încercând să îl fac să se de-a mai în spate pentru că nu aveam loc, dar el a gemut.
- La naiba Ethan, dă-te mai în spate, am spus râzând.
- Te aştept în living, a spus el încercând să se abţină din a râde.
L-am auzit păşind afară şi am turnat cafeaua în două ceşti, am pus zahăr şi am păşit după el.
I-am dat o cană şi m-am aşezat lângă el pe canapea, încrucișându-mi picioarele.
- De ce nu vrei să te muţi cu mine?
Am oftat.
- Ţi-am mai spus. Nu vreau să abandonez casa asta.
- Nu trebuie să o abandonezi. O poţi păstra sau o poţi vinde. Orice vrei, dar vreau să locuieşti cu mine, a spus el, mângâindu-mi piciorul.
- Atunci de ce nu te muţi tu cu mine aici?
- Ştii deja că nu pot face asta iubito, oricât de mult mi-aş dori, am tot ce îmi trebuie acolo şi tu stai prea departe de depozit.
- Dar vreau să mă trezesc în fiecare zi lângă tine. Nu vreau să merg o oră cu maşina ca să ajung la tine, am spus supărată.
Ethan mi-a strâns piciorul delicat, încercând să mă resemneze.
Mi-am pus braţele în jurul gâtului lui şi l-am tras mai înspre mine. Atunci el s-a aplecat peste mine până când am ajuns culcată pe canapea. M-a sărutat încet, aliindu-ne limbile, făcându-mă să gem.
- Te iubesc atât de mult. Să nu mă laşi niciodată, a şoptit el.
Nu i-am răspuns deoarece deja ştia cât de mult îl iubesc, dar în schimb, l-am tras de păr, grăbindu-mi mâinile ce îi explorau corpul bine făcut.
- Am nevoie de ajutorul tău, a spus el, sărutând calea dintre sânii mei.
- Orice, am răsuflat, simţindu-mi corpul arcuindu-se de plăcere.
- Chiar ai face orice? a întrebat el, ridicându-şi capul şi privindu-mă.
- Normal Ethan, am răspuns sărutându-l scurt.
- Am nevoie de un stick.
- Şi nu poţi cumpăra unul?
Eram confuză.
- Am nevoie de un stick cu informaţii.
- Despre ce vorbeşti? Nu înţeleg.
- Am nevoie să mă ajuţi să îl i-au de la cineva.
- Nu poţi să îl ceri? De ce ai nevoie de ajutorul meu?
Mi-am strâns braţele şi mai tare în jurul gâtului lui, sărutându-i gâtul, rugându-mă să termine odată de vorbit.
- Trebuie să îl fur, Raisa, a spus el pe un ton iritant.
- Ce? am rostit depărtându-mi faţa de gâtul lui pentru a mă asigura că am auzit bine. Vrei să ce?
- Nu vreau, trebuie să îl fur.
- Despre ce vorbeşti, Ethan? Nu poţi fura lucrurile altcuiva.
- Chiar am nevoie de tine pentru asta...
**End of FlashBack**
Atunci a fost prima oară când Ethan mă pus să fac asta. Şi chiar dacă la început am fost şocată să aflu cu ce se ocupă, până la urmă am acceptat pentru că îmi spusese că va fi prima şi ultima dată când vă trebuii să fac asta.
Şi pentru că îl iubeam orbeşte.
Dar atunci şi-a dat seama cât de bine mă pricepeam la asta, aşa că a continuat. La început era foarte rar, dar pe măsură ce timpul trecea, furturile erau chiar şi de trei ori pe săptămână.
Acum că mă gândesc la asta nu ştiu cum m-am putut lăsa manipulată de Ethan în felul ăsta. Mă iubea, ştiu că mă iubea şi poate încă o face, dar deabia acum realizez cât de greşit este ceea ce făcea.
Cu timpul, m-am obişnuit şi treceam cu uşurinţă de fiecare furt.
- Raisa?
Mi-am deschis ochii şi l-am văzut pe Cooper stând deasupra mea. Am clipit şi mi-am întors capul dintr-o parte în alta şi am observat că e întuneric.
- Am dormit?
- Da, a răspuns el, dându-se doi paşi în spate.
- Cat e ceasul?
- E trecut de 12.
M-am ridicat de pe şezlong conştientă că Cooper mă privea şi am fugit spre piscină aruncându-mă în apa rece. Nu vroiam decât să scap de acest sentiment de vină pentru tot ce am făcut. Pentru tot răul pe care l-am făcut şi pentru tot răul care mi-a fost făcut.
Amintiri cu familia mea, ceţuri cu Ethan, toate au năvălit peste mine, aducându-mi lacrimi în ochii. Dar din fericire apa mi le spăla.
Prima zi la şcoală, prima notă proastă, toate aniversările mele, primă excursie, accidentul, vestea, depresia toate petrecute în compania familiei mele şi din vina familiei mele, unele care m-au bucurat şi altele care mi-au distrus viaţa. Au plecat şi m-am lăsat singură în această lume crudă şi pe acest pământ unde nu sunt sigură că vreau să mai trăiesc.
Întâlnirea cu Ethan, fiecare moment petrecut împreună, fiecare oră petrecută uitându-ne la filme, fiecare mângâiere, sărut sau geamăt, fiecare ‘te iubesc’, primul ‘te urăsc, fiecare palmă, vânătaie sau bătaie, toate aceste lucruri s-au dovedit în final distrugătoare. Ele m-au făcut să mă simt iubită, dorită, dar în acelaşi timp m-au făcut să mă simt ca o cârpă.
Deabia acum am realizat ce viaţă am. Nu am părinţi, sunt singură în această lume mare. Sunt ‘iubita’ de un mafiot. Mi-am petrecut ultimii doi ani din viaţa mea, crezând că merit să fiu aici, dar se pare că nu e aşa. Am furat şi rănit o mulţime de oameni din cauza omului ce trebuia să mă iubească. Şi acum sunt prinsă într-o casă cu un necunoscut. Deci sunt aici de două luni, simt că nu îl cunosc deloc.
Mi-e frică de necunoscut şi de întuneric, dar în acelaşi timp l-aş alege mai repede decât aş face-o cu lumina. Doar să mă afund în întuneric.
*******
PASTE FERICIT!
Cum vi s-a parut?
Stiu ca e mai scurt ca de obicei.
Chiar am nevoie de parerile voastre...sincere, nu doar pentru castigarea dedicatiei.