Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 9

Heyy! Nu pot sa cred ca am ajuns pe Locul 1 in lista ‘Fictiune adulti’. Va multumesc ENORM!

De asemenea, vreau sa va multumesc si celor care s-au intos si au votat pentru fiecare capitol. Cu fiecare vot sunt mai aproape de a publica cartea, desi mai am mult pana acolo.

INCA O DATA VA ROG, DACA VA PLACE, SA VA INTOARCETI SI SA DA-TI VOT LA FIECARE CAPITOL, PENTRU A MA AJUTA SA PUBLIC CARTEA. VA MULTUMESC!

Dedicat lui MadaLina1229- à“Heii!! :*...Nici macar nu stiu cu ce sa incep ..am atatea sa iti spun si nu imi gasesc cuvintele; dar incerc sa iti zic macar o mica parte din tot ceea ce cred.

Deci...povestea ta este GENIALA, incepand de la personaje pana la actiune totul reuseste sa ma surprinda. Imi place foarte mult pentru ca este o carte diferita de tot ce am citit pana acum.. de obicei el se indragosteste repede de ea si ajung sa fie impreuna,dar tu ai reusit sa impresionezi cu o idee noua si surprinzatoare. Felicitari!!! Si ce e cel mai important ...inca nu au ajuns la 'urmatorul nivel' si cartea este asa de interesanta...dde abea astept sa vad ce o sa se mai intample cu ei doi.Mult succes si inspiratie in contiunuare! p.s.: sper ca ai inteles ce am vrut sa spun;spre deosebire de tine eu nu ma pricep la romana....si scuze daca te-a plictisit comm-ul meu. Inca ceva si cu asta inchei...Te rog foarte,foarte mult SA MA ANUNTI CAND PUI NEXT!! pupici :***”

Capitolul 9

A trecut o săptămâna de când Sparky a venit în Las Vegas. Relaţia mea cu câinele lui Cooper se pare că se îmbunătățea. Nu ne înțelegeam noi foarte bine, dar măcar nu m-a mai mușcat.

Cooper și Evan au fost plecați mai tot timpul. Plecau dimineața și se întorceau noaptea, în timp ce eu dormeam.

Cu Tom mă înțelegeam cel mai bine. Devenisem prieteni și deși știu că nu e bine, continuam să mă comport natural în preajma lui. Cred că și el știa că odată ce Cooper afla de prietenia noastră, îl va înlocui pentru că a încercat să se îndepărteze și să revină la persoana pe care am cunoscut-o în Arizona, dar nu l-am lăsat. În afară de televizor, el este singurul care îmi mai ține companie.

Devenisem și mai familiarizată cu Gabby, din moment ce era aici 3 ore pe zi pentru a pregăti mesele.

-          De cât timp lucrezi pentru Cooper?

Încercam să fac conversație.

-          Îl cunosc de când avea 5 ani. Deci, de foarte mulți ani.

În ochii ei vedeam o sclipire pe care nu reușeam să o cataloghez.

-          Și îți place să lucrezi pentru el?

-          Da, mereu l-am considerat...ca pe fiul meu.

Și atunci mi-am dat seama ce însemna sclipirea aceea. Iubire.Îl iubea ca pe propriul copil.O întrebare mi s-a ivit în minte. Ce s-a întâmplat cu părinții lui Cooper? Nu am auzit nimic de ei.

Dar, hei, nici despre al lui Ethan nu știu nimic.

-          Dar nu ți-e fri…

-          Nu am de ce, a spus ea, nelăsându-mă să îmi termin propoziția. Masa e gata, a continuat ea ieșind din bucătărie.

M-am uitat pe masă și am văzut orezul cu creveți așezați frumos pe farfurie. Nu înțeleg de ce îmi dă mâncare sofisticată. Nu ar trebui să primesc un colț de pâine pe zi?

M-am așezat singură la masă, știind că Tom este în living. Când l-am chemat, mi-a spus că a mâncat deja.

După o jumătate de oră, stăteam pe canapea vorbind cu Tom când ușa s-a deschis și Evan a intrat în casă, cu Sparky în spatele lui. Coada câinelui se plimba de la stânga la dreapta până când Cooper a intrat și el. Câinele a urcat scările, probabil ducându-se în camera lui Cooper, acolo unde stă de obicei.