Nadia își trase nasul și își șterse lacrimile cu dosul palmei. Era furioasă. Era rănită.
— Merg să vorbesc cu el. Rosti ea hotărâtă și își înșfăcă geanta din cuier.
— Eu nu vreau să-l văd. Du-te. Eu rămân cu Clarissa.
Nadia nu insistă asupra mamei sale și porni spre mașină sa. Știa că ce aflase nu era tocmai simplu pentru ea. Înțelegea asta.
Mergând cu o viteză nebună, Nadia parcă în fața casei părintești în mai puțin de un sfert de oră.
Ieși vijelios din Passat-ul pe care îl deținea și izbi portiera cu putere, simțind deja lacrimile adunându-i-se în ochi.
Ajunsă în fața ușii, bătu de două ori cu putere pentru a fi sigură că se face auzită.
Ușa nu ezită a se deschide, iar Nadia nu ezita în a intră că o tornadă.
Andrei oftă zgomotos și închise ușor ușa, încercând să tragă de timp sau poate chiar sa scape de ceea ce avea să urmeze, pentru că, știa extrem de bine că pentru prima dată, avea să întâlnească cu adevărat furia fiicei sale.
— Să înțeleg că ai aflat. Rosti bătrânul oprindu-se in loc, nu foarte departe de ușă, în caz că trebuia să fugă. Gândi el.
— Să înțeleg că ai fi sperat să nu o fac... Tată... De ce? Termină Nadia fraza cu glas stins.
— Trebuia să fiu pedepsit într-un fel sau altul, scumpo. Rosti bărbatul epuizat și se așeză pe canapea, luându-și fața în mâini.
— Am fost amândoi pedepsiți destul pentru greșelile noastre, nu crezi? I-o întoarse Nadia așezându-se lângă el și luându-i mâinile într-ale sale.
— Ce mai contează acum ce cred eu? Faptul e consumat. Greșeala e făcută. Mama ta mă urăște, probabil și tu o faci... Am dat-o în bară rău de tot.
— Of, tăticule. Nu te urăsc și nici nu am făcut-o vreodată. O să trecem noi și peste asta. O să vezi.
— De unde ai atâta încredere după tot ce s-a întâmplat? O întrebă bătrânul, zâmbind trist.
— Tu m-ai învățat să nu mă dau bătută, ai uitat? I-o întoarse tânăra mamă, privindu-l drăgăstos.
— Crezi că mama ta o să mă ierte?
— Nu o să o facă dacă stăm aici și o lăsăm acolo singură. Uite, dacă îmi promiți că duci lupta asta alături de noi, eu îți promit că ea te va ierta.
— Îți promit.
— Atunci hai să mergem. Rosti tânăra și imediat o zbughi de lângă tatăl ei, gata să își împace părinții.
Nadia știa că avea să fie o lupta grea, aproape imposibilă, însă oricum nu renunță fără luptă. Pe deasupra, nu-și putea lăsa părinții să stea supărați.
Zilele trecură peste București. Afundată în muncă, Nadia nici nu-și dădu seama când zburase timpul. Era deja vineri și mai că voia să ia telefonul în mână să verifice, fiind confuză. Dar până la urmă, era conștientă că realizase câte ceva. În primul rand, angajase un detectiv pentru a afla secretul lui Dragomir, secret de care știa că se va folosi curând.
În al doilea rând, își împăcase părinții, convingându-i că trebuie să lupte împreună nu separat.
În al treilea rând, reușise să își domolească teama și să îl lase pe Matias să se apropie puțin mai mult de Clarissa, poate chiar și de ea.
După ce acesta îi înapoiase jurnalul, cu promisiunea că nu va mai fi niciodată singură, Nadia tremura de fiecare dată când era aproape de el.
Totuși era extrem de îngrijorată din cauza lui Sebi, care de câteva zile nu dăduse nici un semn și nici nu răspunse la telefon, ori de câte ori ar fi încercat Nadia să-l sune.
Faptul că Matias o voia pe Clary cu el la mare, nu era ceva ieșit din comun. Se așteptase la asta, însă nu știa dacă să accepte sau nu.
— E doar un weekend, Nadia. Poți veni și tu dacă vrei. I-o întoarse tânărul exasperat și se așeză în scaunul ei, în timp ce tânăra se plimba dintr-un colț în altul.
— Nu o vreau în preajma brunetei, Matias... Știu că femeia aia nu o place, nu are cum să o facă.
— Ăsta e singurul motiv? O Întrebă Matias privind-o cu o sprânceană ridicată, sperând ca răspunsul să fie în favoarea lui.
— Da! I-o întoarse Nadia dintr-o răsuflare, sărind ca arsă când bărbatul sări din scaun și îi flutură un deget acuzator prin față.
— Ha! Nu aveam de gând să o iau și pe Cristina. Vreau doar un weekend cu fiica mea, deci e stabilit. Mâine la prima oră vin să o iau.
Nadia vru să proteste din nou, însă nu-i ieși decât un mârâit printre dinții încleștați. Afurisitul a câștigat, dar până la urmă beneficia și ea de un weekend doar pentru ea, de care avea să se bucure din plin.
În celălalt birou din capătul holului, al lui Dragomir, era pe cale să se întâmple lucruri interesante.
Sarah își luă geanta din cuier și porni cu pași hotărâți spre biroul bătrânului. Avea să fie ziua în care lumea îi va cunoaște talentul sau cel puțin, ce-a în care avea să facă primul pas.
Tânăra ciocani de două ori în ușa masiva de lemn Și apoi intră, fără a aștepta un răspuns.
Ajunsă pe partea cealaltă a ușii, răsuci cheia în broască și porni spre el.
Dragomir o privi confuz câteva secunde, încercând să își amintească dacă o cunoaște, însă nu reuși. Cu toate astea îi făcu semn să ia loc și se relaxă în scaunul de birou.
— Nu cred că ne-am cunoscut oficial. Numele meu este Sarah Tanner și sunt asistenta Nadiei. Rosti tânăra seducător in timp ce se apropie de birou, într-o engleză impecabilă, uimindu-l pe Dragomir și se sprijini în mâini.
— Încântat, îi răspunse el zâmbind șarmant, cu ce te pot ajuta?
— Am o propunere pentru tine.
— Interesant. Te ascult.
— Am aici, rosti ea lin, bătând ușor cu palma geanta ce o avea pe umăr, dovezi care te pot ajuta să o iei pe Clary de lângă Nadia pentru totdeauna.
Poziția lui Dragomir se schimba imediat și Sarah îi putu observa seriozitatea și curiozitatea ce I se instalaseră în privire.
— Un singur lucru vreau în schimb. Asigurarea că mă scoți din umbra Nadiei, că mă introduci în lumea modei și că mă ajuți să ajung acolo unde trebuie.
— Asta-i tot?
— Hmm, poate și un mic bonus pentru amândoi, ce spui? Rosti lasciv tânăra, în timp ce se apropia ușor de Dragomir și prinzându-i cravata între degete, îl trase spre ea.
— S-a făcut! Respiră Dragomir cuvintele și în următoarea secundă tânăra fu întinsă pe birou.
După ceva timp în care cei doi își terminară treaba, Dragomir fu extrem de nerăbdător să vadă dovezile despre care vorbea focoasa blondă.
Bărbatul își încheie dibace cureaua și își aranjă lejer cravata, privind spre fata ce își aranjă rochia pe coapse.
— Crezi că acum îmi poți arăt și mie ce ai?
Fără a-i răspunde, Sarah scoase din geantă plicul cu poze și i-l plasa lui Dragomir în față.
Acesta îl deschise cu mâinile tremurânde și imediat ce prima fotografie se ivi, ochii îi străluciră puternic și nici că mai putu să-și suprime zâmbetul.
— Nici că se putea mai bine. Mormăi el înainte de a închide plicul și a-l baga în seiful din spatele lui. Pentru pozele astea, o să te fac cea mai fericită, așa cum m-ai făcut și tu pe mine. Rosti bărbatul zâmbind cu gura până la urechi și se apropie de tânăra ce îl privea la fel de zâmbitoare. Acesta o îmbrățișă pe la spate și îi sărută pasional gâtul.
— Facem o echipă perfectă, nu-i așa? Mormăi blondina înainte de a se întoarce și a acapara buzele bărbatului într-un sărut ucigător.
Matias plecase acasă mai devreme pentru a-și face bagajul fără a fi văzut de soția lui, însă din nefericire pentru el, aceasta se afla deja acasă.
Imediat ce intră in cameră, bună dispoziție a tânărului fi distrusa de scumpă sa soție.
— Vai, dar uite cine s-ar decis să mai treacă și pe acasă. Rosti tânăra sarcastică și își puse sfidătoare mâinile în sân.
— Nu acum, Cristina. Mă grăbesc.
— Pe bune, Matias. Nu poți să vii aici doar pentru a-ți schimba țoalele. Strigă Cristina exasperată și își aruncă furioasă mâinile în aer.
De când a aflat că are un copil, Matias a stat doar pe capul Nadiei și femeii îi era teamă de o posibilă apropiere între cei doi. Până la urmă, știa clar că Matias nu o iubește.
— Mă grăbesc Cristina. Minți bărbatul doar pentru a scăpa de cicăleala soției.
— Oh, serios? Iartă-mă că îți stau în drum, rosti sarcastică și la final râse isteric, totuși, îmi spui și mie unde te duci de îți iei bagaj? Te muți?
— O duc pe Clarissa la mare weekend-ul ăsta. Îi replică bărbatul enervat, rostind apăsat fiecare cuvânt.
— Oh, perfect. Merg și eu. I-o întoarse bruneta și imediat porni spre dulapul ei pentru a-și face bagajul.
Aceasta era ferm convinsă că Nadia nu l-ar fi lăsat pe Matias să meargă singur cu Clary, așa că nu avea de gând să le de-a cale liberă pentru a fi împreună.
Din doi pași Matias fu lângă ea și o apucă brutal de brațe, constrângând-o pe femeie să de-a drumul la valiză.
— Nu mergi nicăieri, Cristina. Vreau și eu un weekend departe, cu fiica mea, rosti bărbatul apăsat, printre dinții încleștați de furie. Pur și simplu nu mai putea suporta comportamentul Cristinei din ultimul timp.
— Ce dracu', Matias? Crezi că sunt idioată? Nadia nu ar lipsi nici moartă. E ocazia perfectă să pună ghearele pe tine. Strigă bruneta, simțind lacrimi de furie împânzindu-i ochii.
— Tu uiți un lucru, Cristina. Nimic nu mă leagă de tine. Dacă Nadia nu m-ar urî, am fi fost împreună de când s-au întors.
Cristina își privi uluită soțul și nu-i venea să creadă cu câtă lipsă de respect îi vorbea.
— Ești un nenorocit, Matias și nu scapi așa ușor de mine.
— Știi ceva? Rosti acesta calm. Divorțez.
— Ce?
— Divorțez. M-am saturat de accesele tale de isterie. Te comporți ca o nebună deși ești conștientă că nu există nimic între mine și Nadia. Mi-a ajuns.
Ochii Cristinei se umplură imediat de lacrimi și își simțea inima pompandu-i în gât.
— Ți-am oferit șapte ani din viața mea, ți-am oferit tinerețea mea, pentru asta?
Șopti tânăra cu vocea gâtuită de emoții și făcu un pas împleticit în spate.
— Nu ți-am cerut eu asta, Cristina. Mă iubeai și ai acceptat căsătoria asta de-a fațadă într-o clipită.
— Ești un nenorocit fără scrupule. Strigă bruneta furioasă și părăsi în viteză camera.
Nu știa unde să meargă. Nu mai avea pe nimeni și întotdeauna știuse că acea zi va veni, însă sperase din tot sufletul, să vină cât mai târziu.
Matias părăsi și el casa, de data asta simțindu-se mult mai ușurat, mai fericit și realiză, că de fapt, căsătoria nu fusese decât o piatră extrem de grea pe sufletul și umerii săi.
Heii dragilor, am reușit să pun cap la cap și ideile pentru capitolul 9. Sper să vă placă.
Lectură plăcută 😍😍