Stiu ca am postat aceat capitol de 2 ori, din greseala. Dar nu era terminat. Dar cum se spune, a 3-a oara e cu noroc, asa ca, uitati aici capitolul complet.
Enjoy.
Harry: am uitat sa luam artificii.
Eu: asa se pare.
Niall: am luat eu, stati linistiti, ne face cu ochiul.
Harry: cand ai luat?
Niall: cu cateva zile in urma. Presimteam ca o sa uitam sa le luam in ultima zi, asa ca am zis ca mai bine le iau atunci.
Harry: bine ai facut.
Louis: intrand in bucatarie, ati terminat aici?
Noi: da.
Louis: ok atunci, duceti-va schimbati-va. Trebuie sa apara imediat invitatii.
Mi-am aruncat privirea in fuga, spre ceasul din bucatarie. Era deja aproape 7. Deci au mai ramas in jur de 5 ore, pana intram in noul an.
Harry: si tu sa te schimbi, esti imbracat in pantaloni de trening, rade acesta de colegul lui.
Louis: a da, stiam eu ca am uitat sa fac ceva, spune in timp ce isi scarpina ceafa, destul de stangaci.
Deja ma simteam putin in plus, asa ca am ales sa ma indrept inspre camera mea, si sa fac o baie, dupa care sa ma pregatesc.
Niall: sii, esti pregatita pentru diseara?
Nici nu observasem ca era langa mine. Ba chiar am tresarit usor, atunci cand l-am auzit.
Eu: eu cred ca da.
Niall: o sa vezi ca va fi frumos.
Eu: imi inchipui. Urmeaza un mic moment de liniste, dar il sparg eu imediat. Barbara ce face? Vine si ea?
Niall: din pacate nu. Sarbatoreste si ea cu prietenii ei, spune cu oarecare dezamagire in glas.
Eu: a, pacat...
Niall: ar fi fost dragut sa facem revelionul impreuna, dar vad ca are alte planuri mai importante.
Eu: poate o sa o vezi dupa.
Niall: mda, poate...
Eu: hai nu fi trist, doar nu vrei sa intri in noul an suparat.
Niall: a nu, Doamne fereste. Gata nu ma mai gandesc la asta, spune chicotind.
Eu: asa te vreau.
Niall: ai mai sarbatorit pana acum revelionul?
Eu: nu. Asta e prima data.
Pana acum, de revelion ori eram la orfelinat, si priveam artificiile din camera mea, ori lucram pentru oamenii care ma adoptasera. Ei se bucurau de noul an, eu in schimb, spalam parchete, deoarece varsau bauturi pe jos. Sau cine stie ce mai faceam de Revelion. Dar cert e ca nu l-am sarbatorit niciodata.
Niall: o sa vezi ca o sa iti placa. Partea cu artificiile e preferata mea, imi spune zambind.
Eu: imi inchipui. Si mie imi placea sa le vad de la orfelinat.
Niall: acum o sa le vezi mult mai de-aproape, si poate aprinzi si tu cateva, cu noi. Termina ce are de zis si ma trage intr-o scurta imbratisare.
Lui chiar ii plac imbratisarile, nu gluma.
Eu: mai vedem.
Nici nu imi dadusem seama ca noi ne oprisem pe hol, sa vorbim.
Eu: cred ca trebuie sa ne pregatim si noi, nu de alta, dar dupa vine Louis si face ca trenul.
Niall nu imi raspunde, dar in schimb incepe sa rada.
Niall: inca razand, mare dreptate ai. Hai sa mergem.
Primul lucru pe care l-am facut atunci cand am ajuns in camera, a fost sa privesc putin pe geam.
Afara deja se intunecase, dar nu nigea. Ar fi frumos sa ninga in seara asta.
Dupa ce am am crezut ca am stat destul privimd pe geam, m-am dus inspre sifonierul meu sa imi aleg hainele cu care voi fi imbracata in seara asta.
Aceam o pereche de blugi albastrii inchisi, un tricou negru, si in locul hanoracului meu mult iubit, am ales sa port o bluza gri-inchis, cu diferite modele pe ea.
Toate hainele astea le aveam de la fete. Aparent, lor le place sa imi cumpere mie haine.
Ma mai trezesc uneori cu cate o punga plina cu haine, in sifonier.
Cand sa ies din sifonier, ceva mi-a atras atentia.
O pereche de converse negre, era asezata pe o mica masuta, alaturi de un biletel.
Am luat biletul repede, si am inceput sa il citesc.
"Acestia sunt pentru tine.
Sper ca ti-am nimerit masura.
Perrie."
O sa vedem daca mi-ai nimerit sau nu masura, dar dupa ce fac baie.
Nota mintala: Nu uita sa ii multumesti lui Perrie pentru converse.
In baie, inainte sa intru in dus, am inceput sa ma uit la vanataile mele.
Majoritatea deja nu ma mai dureau.
Chiar nu mai aveam atatea rani, cum obisnuiam sa am cu cateva luni in urma.
Asta e de bine, nu?
Rana de pe pulpa mea era tot acolo, din pacate. Cred ca o sa dureze mult timp ca sa se vindece acea zona.
Mi-am dat si micile bratari de la maini. Taieturile inca se vedeau. Unele mai tare ca altele.
Dupa ce am considerat ca m-am examinat destul, am intrat in dus, luand si bratarile cu mine, ca sa le spal si pe ele. Desi nu pot spune ca sunt cine stie ce murdare.
De obicei obisnuiesc sa le mai spal la dus, dupa care sa mi le pun iar asteptand sa se usuce de la sine.
Dupa vreo jumatate de ora terminasem si eu de facut dus.
M-am sters cu grija, cu prosopul, dupa care mi-am uscat parul folosind feonul.
Tura aceasta iesise mult mai bine. Nu mai parea ca duc o batalie cu el.
Decisesem sa imi las parul desprins, doar pentru ca nu aveam chef sa il prind in vreun fel.
Cand am terminat cu aranjatul, mi-am facut curaj, si m-am privit in oglinda.
Aratam diferit.
Aratam chiar bine.
Era prima data cand ma uitam in oglinda, si imi placea ce vad.
Doar ca mai lipsea un lucru. Un lucru esential. Un lucru care imi completa perfect tinuta.
Zambetul.
Harry imi zisese ca trebuie sa vina natural, nu sa il fortez.
Poate ar trebui intr-adevar, sa fiu mai relaxata. Dar in acelasi timp, stiu ca atunci cand las garda jos, ceva rau se va intampla.
Poate ar trebui sa fiu mai draguta cu restil baietilor, pana la urma ei m-au adoptat, si mi-au oferit viata asta minunata, pot spune.
Nu mi-au facut nici un rau, in tot acest timp. Mi-au aratat mereu iubire, si suport.
Poate intr-adevar, n-ar mai trebui sa fiu asa de rece cu ei.
Am iesit si eu din camera, in cele din urma. Nu inainte de a ma asigura ca totul e ok, si ca aveam inhalatorul la mine, in caz de orice.
Cred ca eram gata sa fac contact cu restul persoanelor.
Am pasit cu oarecare emotie, pe trepte. Dar nu era tipul de emotie negativa, in care sa imi fie frica. Nu, era tipul de emotie constructiva, daca o pot numi asa. Voiam ca tura aceasta sa fie totul bine. Chiar voiam asta.
La parter era inca liniste.
Am pasit cu incredere pe ultima treapta, iar in acel moment toate privirile s-au intors asupra mea.
Am putut observa ca au ajuns si fetele, ceea ce ma bucura.
Louis: arati foarte bine, Blythe, imi spune in timp ce imi zambeste sincer.
Eu: multumesc.
Vanessa: cine esti si ce ai facut cu Blythe a noastra? Intreaba in gluma.
Eu: am facut schimb in camera, ea e acolo si doarme, ii raspund, tot in gluma.
Sophie: ne place aceasta Blythe.
Cred ca o sa o intalniti mai des.
Niall: chiar arati bine Blythe, zice privindu-ma in ochi.
Eu: multumesc.
Am mai primit si de la restul cateva complimente, ceea ce ma mira. Se pare ca pana la urma nu o sa fac o impresie asa de proasta, invitatilor.
Eu: doar noi?
Louis: invitatii trebuie sa apara.
Eu: a, ok.
Zayn: eu zic sa dam drumul la muzica, mai destingem si noi atmosfera.
Liam: mie imi convine.
Harry: si mie.
Zayn: atunci DJ Malik trece la actiune, spune razand.
Niall: asa te vrem, rade si el.
M-am sustras usor din conversatia lor, si m-am asezat pe canapea.
Nu stiam ce sa fac, cum sa ma comport. Era prima data cand eram pusa intr-o situatie de genul, si chiar nu stiam ce sa fac.
Harry: sa nu imi spui ca ai emotii, ma ia peste picior.
Eu: poate putine.
Harry: o sa fie bine, o sa vezi. Doar, fi tu insuti.
Eu: o sa incerc.
Harry: vrei ceva de baut?
Eu: nu, sunt bine. Multumesc.
Harry: bine atunci, eu in schimb, o sa vreau ceva, rade.
Muzica deja incepuse sa se auda destul de tare.
Ma uit in fuga la ceasul de pe perete, si constat ca este aproape 8. Deci mai e inca putin.
Niall: doar n-o sa stai pe canapea toata seara, spune chicotind.
Eu: in mare parte da.
Niall: hai sus, sa dansam.
Eu: nu mersi, sunt ok.
Adevarul e ca nu sunt prea buna la dans. De fapt, nu imi amintesc sa fi dansat vreodata, dar e ok.
Niall: nu accept un refuz.
Eu: dar, ma intrerupe.
Niall: hai ca nu te mananc.
Eu: dar nu stiu sa dansez.
Niall: inveti. Nici eu nu sunt un dansator exceptional, asa ca, hai sus.
Eu: nu o sa renunti prea curand, nu?
Niall: n-o sa renunt deloc, imi zambeste cu toti dintii.
Eu: fie.
Ma ridic de pe canapea si ma indrept impreuna cu el spre micul ring de dans, improvizat. Prin asta ma refer la faptul ca baietii au pus masuta de cafea in alta parte, si au mutat canapelele. Astfel, in living a ramas un spatiu destul de mare, care va fi folosit drept ring de dans.
Niall: misca-te lejer, pe ritmul muzicii. Uite asa.
Ma uit la el cum danseaza usor pe ritmul medodiei actuale. Pare destul de lejer, nu arata ca se chinuie sau ceva de genul. Miscarile parca ii vin natural.
Niall: acum tu.
Eu: dar nu ma pricep.
Niall: ti-am zis ca inveti. Hai, misca-te usor pe muzica.
Am facut intr-un final ce a zis, si m-am lasat purtata de val.
Niall: uite asa, vezi ca te pricepi? Imi spune zambind.
Eu: eh, nici chiar asa.
Niall: te pot intreba ceva?
Eu: cred ca da.
Niall: de ce nu iti dai niciodata aceste bratari jos? Imi zice in timp ce le priveste. Observ ca le porti tot timpul.
Acum e acum.
Sa il mint sau sa ii spun adevarul?
Eu: habar n-am, au ajuns sa fie o parte din mine. Nici nu imi mai dau seama ca le port.
Directoarea mi-a zis de atatea ori ca nu e bine sa minti. Ca "minciuna are picioare scurte", si o sa se afle imediat adevarul. Asa ca, trebuie sa spui mereu adevarul. Dar iata-ma pe mine acum, mintindu-l pe Niall, doar pentru a ma proteja, intr-un fel.
Dar teoretic, i-am spus si o chestie adevarata, deci nu pot sa spun ca am mintit. Mai de graba, ca am ascuns un lucru, fata de el.
Niall: si nu ti se face cald niciodata? Nu iti transpira mainile?
Eu: eu nu prea transpir.
Niall: am inteles. Imi place melodia asta, spune schimband subiectul.
Ma bucuram in sinea mea ca decisese sa nu imi mai puna atatea intrebari. Adica, inteleg ca ii pasa, si ca vrea sa imi arate acest lucru. Si ca eu ar trebui sa nu mai tin atata in mine, si sa las adevarul la iveala. Doar ca ma simt mai bine acolo in cochilia mea, unde stiu ca sunt doar eu.
Obaervasem ca noi doi eram cam singurii imbracati mai casual, deocamdata. Restul baietilor purtau camasi, in-afara de Zayn, care purta un tricou negru. Pe langa camasi purtau blugi, unii ii aveau negrii, altii albastrii, si niste pantofi in picioare, sau chiar bascheti, aici ma refer la Liam, care purta niste bascheti negri, cu talpa alba.
In schimb, la fete, aproape toate, purtau rochii. Dar nu erau genul de rochii foarte elegante. Doar Vanessa purta o camasa din matase, cred, bagata in spatele cataramei blugilor. Blugii pe care ii purta erau unii negrii mulati, care apropo ii veneau de minune. Pe langa astea, mai purta si niste tocuri negre. De fapt, toate fetele purtau tocuri.
Deci, doar eu si Niall eram exceptii, ca sa zicem asa. Eu am zis cu ce eram imbracata, in schimb, de Niall nu am zis nimic.
Acesta poarta un tricou alb simplu, o jacheta de blug, fara maneci, peste. Mai purta niste blugi negri, parca croiti special pentru el, deoarece ii veneau perfect. Nu erau nici prea stramti, nici prea largi. Revenind, erau blugi pe care si lasase el putin mai jos, astfel avand putin tur, iar in picioare avea o pereche de converse albe.
Niall: iti place cantecul? Ma intreaba dintr-o data.
Eu: desi nu il stiu, e ok.
Niall: fi sigura ca o sa inveti multe melodii, doar stai in casa cu noi, face el o mica gluma.
Eu: imi inchipui. Eu ma duc sa beau niste apa.
Niall: stai ca vin cu tine, vreau sa imi iau si eu un pahar de bautura.
Eu: sa nu te imbeti, fac o mica gluma.
Niall: sunt irlandez, rezist la bautura, rade acesta.
In drum spre bucatarie am putut observa cum invitatii deja sosisera, sau cel putin o parte din ei.
Niall: esti sigura ca nu vrei nimic de baut?
Nu am baut in viata mea, si nu stiu cum reactionez la alcool. Deci nu.
Eu: deocamdata nu, poate alta data.
Niall: bine atunci, spune in timp ce ia o gura din bautura lui.
Mi-am baut si eu paharul de apa in liniste, dupa care am vrut sa ma asez iar pe canapea.
Niall: ce crezi ca faci? Chicoteste.
Eu: vreau sa stau jos.
Niall: bine, dar doar pentru putin. Spune in timp ce se uita prin multime. Revin imediat.
Eu: ok.
Ma mai uit odata la ceas si observ ca este aproape 10.
Asa repede au trecut 2 ore?! Cand naiba, nici nu le-am simtit.
Noroc cu Niall, ca altfel cred ca ma plictiseam de moarte.
Harry: de ce stai jos? Apare brusc in spatele meu.
Voi v-ati decis toti sa nu ma lasati sa stau pe canapea in aceasta seara?
Eu: pentru ca am vrut sa stau putin jos.
Harry: iar eu am venit ca sa te invit la dans, ca sa nu stai degeaba.
Eu: cat am dansat, voiam o pauza.
Harry: pauza tocmai a trecut, hai sus, spune sughitand usor.
Eu: tu sigur nu esti beat?
Harry: nu mai, rade usor, e inca devreme.
Eu: cam cat ai baut?
Nu imi raspunde, dar in schimb ridica usor din umeri.
Clar e putin ametit.
Harry: dar stai linistita, nu sunt beat. Rezist la bautura, zice mandru.
Eu: daca spui tu.
Harry: hai ma, nu ma crezi?
Eu: nu prea.
Harry: vrei sa stau in maini ca sa vezi ca sunt perfect treaz?
Eu: nu nu, te cred.
Harry: asa te vreau, rade.
Louis: haideti! De ce stati degeaba? Mai sunt 2 ore pana intram in noul an. Doar nu vreti sa stati degeaba tot timpul?
Harry: eu venisem sa o fac sa nu stea pe canapea.
Louis: hai sus, se uita la mine.
Eu: sunteti 2 impotriva mea, renunt, spun si ma ridic.
Harry: asa te vrem.
Louis si-a pus mana in jurul umarului meu, si m-a condus pana la ringul de dans.
Sincer, ma simteam destul de bine, in aceasta seara.
Niall: venind si el, aici erati.
Noi nu i-am mai raspuns, dar in schimb am inceput sa dansam.
In cateva secunde, langa noi, si-au facut aparitia si iubitele baietilor, si inca cateva persoane pe care nu le cunosteam.
Dar in seara asta nu voiam sa ma ingrijorez de ei. Voiam sa las totate fricile si toate traumele, deoparte. Voiam ca pentru o seara, sa ma simt si eu bine.
Macar pentru o seara...
Niall: te distrezi? Ma intreaba dupa ceva timp.
Eu: da.
Niall: e bine atunci, imi spune in timp ce ma priveste zambind.
Am mai dansat putin, pana in boxe a inceput sa rasune o melodie lenta.
M-am uitat in jur si se pare ca toti isi luasera o pereche.
Si prin "purul noroc", doar eu si Niall ramasesem singuri.
Cine se joaca cu mine acolo sus?!
Niall: chicotind, se pare ca am ramas doar noi doi.
Eu: asa de pare.
Niall: imi acorzi acest dans? Spune facand o mica plecaciune.
Eu: sigur.
Imi ia mana stanga intr-a lui, si ma trage, usor, inspre el, punandu-si delicat mainile pe talia mea. Eu la randul meu, imi pun mainile in jurul gatului lui.
Eram emotionata, era printre putinrle dati cand eram atat de aproape de vreun baiat.
Si culmea culmilor, cu el au fost si primele dati in care am fost apropiata de vreun baiat, sau de vreo persoana in general.
Niciunul din noi nu spunea nimic, doar ne priveam in ochi.
Ii adoram ochii aceia albastrii, pur si simplu ii adoram culoarea ochilor. Acea nuanta de albastru, perfecta, pur si simplu perfecta. Ma simteam de parca priveam cerul.
Stai, de ce ma gandesc eu la asta?! Ar trebui sa ma trezesc la realitate. Nu trebuie sa mai fiu asa naiva, si visatoare.
M-am trezit la realiatate, si mi-am mutat privirea in alta parte, timp in care am putut vedea cum si el parca se trezise din transa.
Priveam in jur si observam ca eram inconjurati de cupluri, care mai de care mai indragostite.
De ce zic asta? Pentru ca majoritatea stau bot in bot, in aceste momente.
Niall: mai sunt vreo 30 de minute, spune spargand linistea care s-a lasat asupra noastra.
Eu: deja?
Niall: da. Trece repede timpul cand te distrezi.
Asa se pare.
Eu: ma duc sa beau niste apa.
Niall: ok. Dar sa sti ca daca iar te vad ca stai degeaba, o sa vin la tine, chicoteste.
Eu: ok.
Exact cand am plecat, s-a decis si Zayn sa schimbe melodia.
Pe bune Zayn?!
Mi-am facut loc printre persoane, si m-am dus in bucatarie sa imi beau apa mult meritata.
Intr-un fel ma simteam bine ca in sfarsit nu mai sunt invizibila, si ca in sfarsit contez si eu. Dar in acelasi timp, nu vreau atat de multa atentie.
Liam: hei
Eu: o, hei Liam.
Liam: ce ai patit?
Eu: imi era sete, tu?
Liam: idem.
In secunda urmatoare se intinde dupa un pahar, din dulapurile de sus.
Liam: poftim.
Eu: multumesc, si asa ma chinuiam sa ajung la dulapurile alea.
Liam: stiu, te-am vazut de cateva ori uricandu-te pe scaune ca sa ajungi, spune razand usor.
Eu: nu e vina mea ca sunt puse atat de sus, incerc eu sa ma scot.
Liam nu zice nimic, doar incepe sa rada. Eu profit de moment, si imi pun niste apa in pahar.
Liam: esti gata de noul an?
De ce toti ma intreaba asta?
Eu: cred ca da.
Liam: sa nu uiti sa iti pui o dorinta, exact cum intri in noul an, imi face cu ochiul.
Eu: nu stiam de asta pana acum.
Liam: ai aflat acum.
Eu: o sa imi pun o dorinta, asta daca nu uit.
Liam: iti amintesc eu daca e nevoie, spune chicotind.
Eu: ma pot baza pe tine atunci, incerc sa fac si eu o mica gluma.
Liam: razand, ok.
Urmatoarele minute m-au gasit dansand alaturi de restul baietilor, si alaturi de fete.
Ar fi fost si mai dragut daca stiam si eu versurile melodiilor, dar mi-am spus ca o sa incep sa ascult si eu mai multa muzica de acum in colo.
Louis: tipand, 5 minute oameni buni!
Deja? Parca mai era jumate de ora?!
Louis: vi afara sa ne ajuti cu artificiile? Ma intreaba.
Eu: poate doar sa ma uit.
Louis: atunci haide. Trebuie sa pregatim totul.
Eu: ok.
In urmatoarea secunda m-a luat de mana si m-a tras afara din casa, unde i-am vazut pe Harry si pe Liam cum pregateau artificiile, si pe Niall care se uita la ei amuzat.
Zayn e inca in casa, dar cred ca o sa iasa sa vada si el artificiile.
Louis: uitandu-se la ceas, inca 2 minute.
Harry: noi suntem gata.
Liam: cred ca in curand o sa iasa si restul din casa, asta daca vor sa vada artificiile.
Louis: venind langa mine, ai emotii?
De ce toata lumea ma intreaba asta?
Eu: putine.
Louis: o sa stau langa tine tot timpul, deci sa nu iti fie frica de ceva.
Eu: ok.
Ma rusinasem putin, dar speram ca el sa nu observe.
Niall: un minuut.
Deja vedeam cum usor usor incepeau sa ieasa persoane din casa.
Louis: incepe numaratoarea inversa. E timpul sa te gandesti la ce ai facut anul asta, si la ce iti doresti de la urmatorul an.
Eu: ok.
Vocile tuturor ma trezisera la realitate.
Deja mai erau numai 40 de secunde. Cred ca ar trebui sa fac ce mi-a zis Louis, si sa ma gandesc la anul acesta.
Paii, nu sunt atat de multe de zis.
Anul acesta am trecut prin o groaza de adoptii. Si am sperat ca o intr-un sfarsit, cineva bun sa ma adopte. Am sperat, dar nu am vrut sa recunosc, pentru ca, intr-un fel, credeam ca asa ceva nu o sa se intample. Credeam ca o sa duc in continuare o viata mizerabila. Asta pana au venit acesti 5 baieti, si m-au adoptat. Si pot spune va mi-au schimbat viata.
Zayn: 20...19...18...
As vrea ca in anul urmator sa fie mai bun. Sa nu mai trec prin ce am trecut.
Liam: 12...11...10...
As vrea sa trec peste traumele care imi bantuie viata.
As vrea sa nu imi mai fie frica. Chiar as vrea acest lucru.
Harry: 9...8...7...
As vrea sa pot sa zambesc in sfarsit, si sa ma bucur de restul momentelor, precum restul.
Louis: 5...4....3...
As vrea sa fiu eu insumi.
Niall: 2...1...
As vrea ca anul care vine sa fie mai bun.
Toti: La multi aaaaaani!
In urmatoarele secunde sunt trasa intr-o imbratisare de grup.
Louis: va iubesc mai.
Noi: si noi pe tinee.
In scurt timp la imbratisare ni s-au alaturat si fetele.
Dupa o serie de imbratisari, am intrat in casa unde ne asteptau 3 torturi.
Ok, inteleg ca sunt nulti invitati, dar chiar era nevoie de 3?
In urmatoarea secunda toata lumea incepe sa cante "la multi ani", si sa se uite la mine.
Toti: Blythe sa traiascaaa, cantand.
Nu imi vine sa cred ca ei chiar stiu cand e ziua mea.
Louis: sufla in lumanari, si puteti o dorinta.
2 dorinte intr-o noapte sa fie.
Imi doresc sa imi revin, sa fiu bine.
Am suflat in lumanarile care imi formau varsta, iar acestea s-au stins.
17 ani.
Liam: ai onoarea sa il tai.
Am luat primul cutit gasit, si am inceput sa tai prima felie, pe care am si pus-o pe o farfurie. In scurt timp, fiecare a inceput sa isi taie cate o felie de tort, si sa manance.
Niall: hai cu mine, am o surpriza pentru tine, spune in timp ce isi pune farfuria, goala, in chiuveta.
Deja a terminat?! Eu nici nu am apucat sa gust foarte bine.
Eu: pot sa termin felia macar? Nu de alta, dar daca il las aici, nu cred ca o mai gasesc.
Niall: ok atunci, mananc-o linistita. Mai imi iau si eu o felie, spune razand. Tu mai vrei una?
Eu: nu cred.
Niall: nici daca este de ciocolata? Ma intreaba uitandu-se la felia mea de tort, de vanilie, pe jumatate mancata.
Eu: iau de la tine eventual, ii fac cu ochiul.
Blondul din fata mea nu a raspuns, dar in schimb a inceput sa rada copios.
Sincer, era molipsitor rasul lui.
Mi-am pus farfuria, goala, in chiuveta si l-am asteptat pe Niall sa vina cu a lui, din care voi gusta si eu putin.
Niall: poftim, spune intinzandu-mi mie farfuria, ca sa gust eu prima.
Eu: o dar vai, ce gentalman, incerc eu sa fac o gluma.
Niall: intotdeauna, imi zice in timp ce imi face cu ochiul.
Am gustat putin din tortul de ciocolata, si intr-adevar, si acesta era delicios.
Niall: mai ia.
Eu: nu, deja sunt plina. Chiar nu mai pot.
Niall: sigur?
Eu: da.
Niall: ok atunci.
M-am intors pentru putin timp, pentru a bea niste apa.
Dupa ce termin, ma intorc la Niall si observ ca farfuria lui este deja goala.
Baiatul asta chiar zici ca e o gaura neagra. Cum vede mancare, cum o face imediat sa dispara...
Niall: acum poti veni sa iti arat? Ma intreaba devenind dintr-o data entuziasmat.
Eu: cred ca da.
Niall: hai.
Nu apuc sa procesez pentru ca imi si ia mana intr-a lui, si ma trage pana in camerele de sus, deschizand in scurt timp usa de la camera lui.
Niall: inchide ochii.
Eu: ok, cred...
I-am inchis, cum a dorit acesta.
Am auzit cum a cautat ceva prin camera, dupa care liniste.
Niall: poti sa ii deschizi.
Ce am vazut in urmatoarele clipe, nu mi-a venit a crede.
Imi reparase chitara!
Eu: nu pot sa cred, spun in timp ce imi pun mainile pe fata.
Sa ma ciupeasca cineva, vreau sa vad daca asta chiar era realitatea.
Niall: o vazusem la tine in camera, era distrusa, si mi-am dat seama ca nu o arunci pentru ca are valoare sentimentala, asa ca am zis sa o repar, spune rosind usor.
Eu: aww Niall.
Fara sa imi dau seama, zambesc.
Niall: Blythe, tu zambesti, zice luminandu-se la fata.
Eu: stiu, spun in timp ce simt cum lacrimi isi facusera aparitia in ochii mei.
Mi-a intins usor chitara, inca zambind si el.
Era chiar chitara mea. Imi puteam recunoaste chiar si mica semnatura pe care am facut-o cand am primit-o. Voiam sa stiu ca e a mea, si sa nu o confund vreodata, asa ca i-am facut o semnatura cu un market.
Eu: Niall... Spun cu lacrimi in ochi, iti multumesc din sufet.
Niall: ma bucur ca iti place.
Eu: chiar nu stiu ce sa mai zic.
Niall: zambetul tau e suficient. Nu mai e nevoie de cuvinte, spune privindu-ma intens in ochi.
Eu: iti multumesc din suflet Niall. Asta e cel mai frumos lucru pe care l-a facut cineva pentru mine.
Niall: hai aici, isi intinde bratele pentru a ma lua in brate.
Nu mai astept sa imi mai zica a doua oara, pentru ca si ma arunc in bratele lui.
Niall: aww micuto.
Fara sa imi dau seama, plangeam in bratele lui. Dar erau lacrimi de fericire.
Plangeam pentru ca ei chiar ma iubeau, si chiar le pasa de mine.
Ne-am desprins usor din imbratisare, si am inceput sa ne privim intens in ochi.
Eu: chiar iti multumesc. Ii spun zambind sincer.
Niall: nu ai de ce sa imi multumesti. A fost placerea mea.
In urmatoarea secunda impactul a avut loc.
Ne-am unit usor buzele, dar la fel ca tura trecuta, doar pentru o fractiune de secunda.
Niall: hai la restul.
Eu: stai. Inainte sa sa coboram, vreau sa te intreb ceva.
Niall: spune.
Eu: sti sa canti la chitara?
Niall: da. Daca vrei, iti pot canta, spune zambind.
Eu: poate mai incolo.
Niall: ok, o sa iti cant.
Eu: bine, spun inca cu zambetul pe buze.
Niall: imi place cum zambesti, zambeste si el.
Eu: mersi, deja simt cum obrajii mei sunt rosii.
Niall: hai la restul, chicoteste.
De acolo nu mai stiu exact ce s-a intamplat.
Imi aduc aminte ca am fost felicitata de baieti si de iubitele lor, pentru ca m-au vazut zambind. Si s-au bucurat pentru mine.
Dimineata vreau sa ma intorc pe cealalta parte a patului, dar ma izbesc de un corp.
Deschid ochii buimaca, si il observ pe Niall la bustul gol langa mine.
Ce naiba am facut aseara?!