Ai crede ca in ultima zi din an toata lumea e agitata, doar pentru a se asigura ca intra cu "bine" in noul an.
Dar asta nu si in casa celor din 1D. Acestia stau intinsi pe canapea ca intr-o zi obisnuita.
Aseara au ajuns tarziu acasa, dupa un alt concert obositor, si se pare ca astazi au de gand sa leneveasca. Asta pana sa vina invitatii si sa inceapa petrecerea.
Din cate am inteles, vor venii cativa prieteni de-ai baietilor, si si cateva vedete.
Liam: neata Blythe.
Eu: neata, cascand.
Zayn: esti pregatita pentru ziua de azi?
Eu: eh.
Inca ma gandesc cum sa ma strecor in camera mea in timpul petrecerii.
Louis: ai decis cu ce sa te imbraci?
Eu: un hanorac si niste blugi, ii raspund simplu.
Louis: trebuie sa te imbraci cu ceva nou, si poate si diferit.
Eu: nu, nu trebuie.
Louis: ii trimit mesaj lui Eleanor sa iti cumpere o rochie, sau ceva de genul.
Imediat, gandul ca vanataile mele ar putea fi observate in acea rochie, m-a izbit.
Eu: nu trebuie, tresar eu, chiar nu trebuie. Mai am un hanorac, si niste blugi tot de la ea, pe care nu le-am purtat. Deci poti considera ca sunt noi.
Louis: dar ce are o rochie?
Eu: nu imi plac.
Defapt, nu am purtat vreuna vreodata, dar nu o sa ii spun asta.
Louis: bine atunci. Dar macar un tricou, in loc de hanorac? Se va face totusi cald inauntru.
Asta inseamna sa imi vedeti vanataile de pe maini, nope.
Eu: tot nu. Raman la hanorac.
Louis: n-o sa iti schimbi parerea oricat as incerca, nu?
Eu: da.
Louis: bine, cedeaza acesta intr-un final.
Nu am mai stat sa zica ceva pentru ca m-am dus in bucatarie sa beau un pahar cu apa. Nu prea imi era foame, asa ca am ales sa nu mananc.
In casa era destul de cald, dar nu aveam de gand sa renunt la hanoracul meu.
Restul erau in tricouri si pantaloni scurti, numai eu eram in blugi si hanorac.
M-am intors inapoi in living si m-am asezat si eu, cu grija, pe canapea.
Pulpa mea inca nu isi revenise, si continua sa ma doara cand faceam miscari bruste, sau daca o atingeam. Dar am tot incercat sa o ignor, pe cat de mult e posibil.
Eu: la ce va uitati?
Harry: la Home Alone.
Liam: sunt mai multe filme, asta e primul.
Eu: si despre ce e vorba?
Niall: despre un copil care ramane singur acasa in perioada Craciunului, si reuseste sa faca fata unor hoti care vor sa ii fure din casa. E super amuzant filmul.
Eu: am inteles.
Niall: daca vrei, o sa ne uitam intr-o zi la toate filmele, de la cap la coada, ca sa intelegi mai bine.
Eu: ok.
Au urmat cateva momente de liniste, timp in care baietii radeau de niste faze din film.
Liam: filmul asta nu se invecheste niciodata.
Eu: si asta o sa faceti toata ziua? O sa va uitati la filme?
Harry: pana mai pe seara da.
Louis: totul este pregatit pentru noul an, asa ca acum ne putem si noi relaxa putin.
Eu: aha...
Alte momente de liniste, asa ca am ales sa ma concentrez si eu pe film, cu toate ca era trecut de jumatate. Poate ma prindeam si eu de actiune.
Cateva faze recunosc, mi se pareau putin amuzante, dar nu lasam asta sa se vada.
In stanga mea, baietii erau deja rosii de la atata ras.
Niall: mie imi e foame, voua?
Harry: putin.
Liam: comandam ceva?
Si in ultima zi din an au de gand sa comande mancare? Pe bune?
Eu: lasati ca gatesc eu ceva, ca sa nu mai tot comandati atata mancare nesanatoasa.
Harry: hai ca vin sa te ajut, ridicandu-se de pe canapea.
Eu: nu e nevoie.
Harry: insist. Imi place sa gatesc.
Eu: ok atunci.
In bucatarie am inceput sa cautam prin sertare in speranta de a gasi cateva alimente.
Harry: cred ca trebuie sa mergem la magazin.
Eu: si eu cred la fel.
Harry: atunci hai.
Eu: stai, ce magazine gasesti deschise in ultima zi din an?
Harry: ai fi surprinsa sa vezi cate magazine sunt deschise azi.
Eu: ok atunci.
Am iesit din bucatarie iar directia a fost catre cuierul de la intrare, pentru a ne lua gecile.
Louis: unde va duceti?
Harry: sa luam alimente. Dulapurile alea sunt goale.
Louis: sa aveti grija.
Harry: intotdeauna.
Cand ne-am urcat in masina am observat ca Harry va conduce, si nu va chema un bodyguard, sa ne insoteasca.
Eu: nu stiam ca sti sa conduci.
Harry: asta pentru ca l-am obtinut recent, si inca ma acomodez cu orasul.
Eu: am inteles.
Harry: vom ajunge repede, e un magazin prin apropiere.
Cred ca l-am vazut cand am plecat atunci la plimbare.
Harry: daca tot mergem acum la supermarket, vom lua si putina bautura. Cu toate ca mai avem si noi, si cel mai probabil, o sa mai aduca si invitatii. Dar mai bine sa fim siguri.
Eu: aha.
E treaba lor pana la urma cata bautura beau. Eu una nu stiu daca ma bag la acest capitol.
Harry a parcat masina, dupa care a plecat ca sa ia un carut, pe care i l-am luat imediat, deoarece imi place sa iming carucioarele astea, in magazine.
Harry: ok, te las pe tine, rade.
De cum am intrat in magazin, toate privirile au fost atintite asupra noastra.
Normaaal, doar esti langa faimosul Harry Styles. Daah.
Am zis-o, si o mai zic. Nu imi place atentia excesiva.
Dar banuiesc ca o sa trebuiasca sa ma acomodez cu ea, avand in vedere ca locuiesc cu o trupa cunoscuta la nivel international.
Harry: tu ce sti sa gatesti?
Eu: mai de toate.
Harry: foarte tare, zice bucuros, de unde ai invat?
Eu: am invatat din mai multe carti de gatit.
Harry: daca alfa Niall ca sti sa gatesti mai multe feluri de mancare, cu siguranta ca va incepe sa te iubeasca si mai mult, rade acesta.
M-am cam imbujorat la cele spuse de el, dar nu l-am lasat sa vada.
Harry: revenind la gatit, hai sa vedem ce luam, ca sa avem ce manca in perioada asta.
Am inceput sa punem diferite alimente in carut, si timpul a trecut usor usor.
Harry: cred ca ajung nu? Spune uitandu-se la carutul plin.
Eu: da, mai mult ca sigur ca ajung.
Harry: cand traiesti in casa cu Niall, trebuie sa ai multa mancare, rade acesta.
Am ras in sinea mea, si am continuat sa ma uit printre rafturi.
Harry: hai, de ce nu razi? N-a fost amuzant?
Eu: ba da, doar ca v-am mai zis ca nu stiu cum sa o fac.
Harry: lasa-ti fata moale, relaxeaza-te. Si lasa totul sa vina de la sine.
Eu: o sa incerc.
Cretul de langa mine priveste pentru cateva secunde cosul plin de alimente, dupa care incepe sa vorbeasca.
Harry: nu cred ca mai avem loc si de bautura. Ma duc sa mai iau un cos. Asteapta aici.
Nu am altundeva unde sa ma duc, nu cunosc orasul, si nici in magazin nu vreau sa ma pierd.
Eu: ok.
Harry: vin imediat. Daca vezi vreun produs care sa iti faca cu ochiul, doar pune-l in cos. Ok?
Eu: bine.
Nu a mai asteptat vreo secunda ca a si plecat dupa carut.
Am continuat sa ma uit pe la produse, recapituland in cap mica lista de cumparaturi, pe care am facut-o in masina. Speram ca nu am uitat nimic.
M-am mai uitat putin, si am observat o punga cu pufuleti. Stiu ca obisnuiam sa mananc d-astia cand eram la orfelinat, cand eram mai mica.
Directoarea ne mai aducea uneori dulciuri, ai din tot ce aducea, eu alegeam mereu pufuletii. Imi placeau la nebunie.
???: ai auzit?! Harry Styles este in acest magazin! Spune foarte entuziasmata.
Dau sa raspund crezand ca vorbeste cu mine, dar apoi mai aud o voce.
???: daaa, i-am vazut masina afara. Sigur e in acest magazin. Trebuie sa il cautam.
Ce bine ca am ales sa nu ridic privirea de la punga cu pufuleti.
Poate erau unele din fanele care comentasera de rau cand au aflat ca m-au adoptat baietii din trupa lor preferata.
Mult mai bine ca nu m-am uitat la ele.
Dar acum, orice speranta de a pleca aici fara paparazzi sau fara un grup mare de fani, s-a spulberat.
Sunt trezita la realitate cand ii aud vocea cretului.
Harry: gata, m-am intors.
Pun punga de pufuleti la loc, si ma intorc inspre el.
Eu: hai.
Harry: sigur nu voiai aia? Referindu-se la punga de pufuleti pe care am pus-o la locul ei.
Eu: nu.
Harry: sigur?
Eu: da.
Harry: tot nu te cred.
Nu apuc sa ripostez pentru ca ia cateva pungi si le pune in cos.
Harry: pufuletii astia sunt si preferatii lui Niall. Mi-a povestit ca mereu cand se duce acasa, in Irlanda, ia cateva pungi de pufuleti, si se duce si le mananca cu fratele lui mai mare, Greg.
Eu: eu obisnuiam sa mananc la orfelinat. Directoarea ne mai cumpara uneori dulciuri. Si lua mereu pufuleti, stiind ca imi plac.
Harry: alt lucru pe care il ai in comun cu Niall, chicoteste. Uneori zici ca sunteti facuti unul pentru celalalt, rade usor, iar.
Eu si Niall? Neee, nici o sansa.
Eu: mdaa, dar asa ceva nu va fi posibil niciodata.
Harry: niciodata nu sti ce iti rezerva viitorul.
Insinueaza cumva ceva?
Eu: trecusera niste fane pe aici, ti-au recunoscut masina, schimb eu subiectul.
Harry: de unde sti?
Eu: le-am auzit vorbind. Spuneau ca trebuie sa te caute, ca sigur esti prin magazin.
Harry: hai sa luam bauturile repede, si sa plecam. Pana nu se umple tot magazinul de directioneri.
Eu: hai.
In scurt timp Harry a inceput sa isi puna cateva sticle de bautura in carutul lui. "Nu prea multe, ca sunt fanii pe aici", asa a zis el.
Harry: putem sa mergem la casa acum, nu?
Eu: da.
Cand sa ajungem aproape de o casa, auzim mai din spate "acela este! El este! Harry Styles!".
Harry: ups, acum nu o sa scapam de ele.
Eu: adica tu nu o sa scapi de ele. Imi pare rau, dar esti singur in asta, mosule...
M-am uitat la prea multe desene cu Niall, acum am inceput sa vorbesc ca si personajele...
Harry: cum adi a sunt singur?! Tu nu ma sustii?
Eu: sa vedem. Sa aleg intre a fi fugarita de fani, sau de a ma duce in liniste la masina cu cumparaturile, si de a astepta pana cand te intorci. Dap, aleg a doua varianta.
Harry: esti rea.
Eu: te obisnuiesti tu cu asta.
In timp ce vorbeam cu el, puneam cumaraturile pe banda. Harry doar incerca sa stea cu spatele, sa nu mai fie observat de fane.
Harry: crezi ca au plecat?
Eu: cu siguranta nu au plecat.
Harry: ma ajuti, mersi.
Eu: ziceam ca nu te-au vazut parasind magazinul, asa ca nu au iesit nici ele.
Harry: dar daca s-au dus la masina?
Eu: atunci nu avem decat sa ne rugam sa iesim cu viata din toata chestia asta.
Harry: parca tu nu erai implicata.
Eu: asta pana sa vina treaba cu masina. Totusi, vreau sa ajung si eu acasa. Intreaga.
Harry: si eu vreau asta. Ramane inca de vazut...
Ajunsesem noi la casa. Vamzatiarea a inceput sa scaneze alimentele, dar fara sa se uite la mine sau la Harry.
Cand a ajuns inca la bautura, s-a oprit din scanat.
Vanzatoarea: aveti un buletin cu care sa cumparati aceasta bautura? Spune in timp ce isi ridica privirea din acel monitor.
Pot observa cum incremeneste imediat la vederea persoanei din fata ei.
Alta fana.
Harry: da, uitati, ii intinde buletinul.
Vanzatoarea se fastaceste putin, dupa care tasteaza ceva pe calculatorul ei, si incepe sa scaneze si bautura, nu inainte de a-i inapoia buletinul.
Eu doar priveam scena putin amuzata.
E surprinzator cum eu ma port asa normal cu ei. Iar restul persoanelor cand ii vad incep sa tipe de bucurie, sau incep sa se fastaceasca.
Bine, poate daca ne-am fi cunoscut in alte circumstante, poate era diferit.
Dar asta insemna ca eu sa fiu adoptata de o alta familie, sa duc o viata linistita, in primul rand, si sa fiu fana a baietilor. Dupa care, sa ajung la un concert de-a lor.
Poate atunci, da, ma purtam si eu asa cu ei.
Harry: multumim!
Ma trezesc la realitate si iau unul din carucioare, Harry urmand sa il ia pe celalalt.
Harry: sa ne rugam sa nu fi pus stapanire pe masina.
Eu: mda.
Am iesit din supermarket, si ne-am indreptat inspre masina, care surprinzator era goala. Nu era nici un fan pe aici.
Harry: hai ca poate avem noroc.
Ori sunt eu prea paranoica, ori am niste simturi foarte agile, dar mi se pare ca suntem urmariti.
Eu: grabeste-te, spund marind pasul.
Harry: e libera zona, de ce sa ne grabim?
Eu: doar grabeste-te.
Harry: ok, cred? Imi raspunde confuz.
Cat se poate de repede, am asezat cumparaturile in port-bagaj.
Harry: stai sa duc astea la loc, referindu-se la carucioare.
Eu: nu cred ca e o idee buna ca tu sa te duci cu ele.
Harry: dar nu le putem lasa nici aici.
Eu: ma duc eu cu ele.
Harry: esti prea paranoica.
Eu: mai bine asa, decat sa riscam.
Harry: cum zici tu.
Eu: porneste masina, daca e ceva, o sa ma vezi fugind inapoi.
Harry: ok.
Am bagat un carucior in celalalt, si am inceput sa merg cu ele pana la mica cabanuta, unde sunt si restul.
Puteam auzi galagie. Ceva clar se intampla.
Am marit pasul.
In fata magazinului erau stransi o gramada de fanii, si toti se uitau pe geamuri pentru a-l vedea pe Harry.
Avusesem dreptate! Nu avea cum sa fim atat de norocosi, si sa scapam neobservati.
Cat se poate de repede, am asezat carucioarele la loc. Dar spre ghinionul meu, facusem putina galagie.
Un fan se intorsese la mine, si a inceput sa ma examineze din cap pana in picioare.
Am lasat carucioarele la locul lor si am incercat sa ma intorc la masina.
Facusem cativa pasi, dar am auzit imediat.
Fan: e Blythe! Ea e!
Auch.
Cred ca trebuie sa incep sa fug, nu?
Dap, da-i si fugi.
Speram din tot sufletul ca Harry sa ma fi ascultat, si sa fi pornit masina.
Fan: Blythe!
Fana: Blythe!
Nu ma opresc nici daca s-ar da pufuleti gratis!
Daca ma opresc, ma pot considera ca si moarta.
E imposibil sa fac fata la toti fanii care sunt acolo.
Continuam sa alerg, mai aveam putin pana la masina.
Harry ma vazuse, si mai vazuse si gramada de fani din spatele meu.
Simteam cum usor ma lasa picioarele, dar nu ma puteam oprii. Nu cand eram atat de aproape.
A naibii ca Harry a decis sa parcheze masina tocmai in fundul parcarii.
Cretul pornise masina, venind usor inspre noi.
Deja simteam cum aerul pe care il respiram, nu mai era indeajuns.
Asta patesc daca am astm iar eu vreau sa fac pe atletica, alergand ca la concursuri.
Intr-un timp, mult prea lung, a ajuns si Harry.
Mi-a deschis portiera, iar eu am urcat imediat in masina.
Ma simteam ca in filmele de actiune.
Cretul a intors masina, vrand sa conduca pana la celalta iesire din aceasta parcare, iar astfel, scapand de fani.
Harry: trebuie sa imi cer scuze. Ai avut dreptate.
I-am facut semn ca e ok.
Nu ma simteam in stare sa vorbesc, de abia mai puteam respira.
Mi-am bagat mana in buzunarul gecii, si am dat de inhalatorul meu. Am tras cu incredere aer din acesta, si tot odata, am simtit cum incep sa imi revin.
Harry: esti bine?
Eu: acum da.
Harry: tura urmatoare lasa-ma sa ma duc eu.
Eu: daca te duceai tu, nici pana acum mu scapai de ei. Iti spun eu. Te recunosteau din prima. Macar eu am putut sa pum carucioarele la loc, si sa apuc sa plec putin, pana sa ma recuoasca.
Harry: si tu ai dreptate.
Eu: mergem acasa acum, nu?
Harry: defapt nu. Mergem pana la o cofetarie. Zilele trecute Louis a dat comanda de cateva torturi, pentru noul an. Iar noi mergem sa le luam.
Eu: nu Louis trebuie sa le ia? Daca el a facut comanda?
Harry: putem sa le luam si noi, atata timp cat avem asta, termina propozitia si arata inspre un bilet de pe bord.
Eu: a, am inteles atunci.
Harry: nu a stiut ce iti place, as aca a luat si tort de ciocolatq, dar si de vanilie.
Nu cred ca am gustat vreunul din ele, dar e ok.
Eu: nu pot alege intre ele.
Harry: surprinzator, nici Niall nu poate, rade acesta.
Ughh, prea multe asemanari cu Niall.
Au urmat cateva momente de liniste. Harry a profitat de acest lucru, si a dat volumul de la radio, mai tare.
Usor usor mi-am sprijinit capul de geam, si am adormit.
"???: ce zici, iti place?
M-am intors inspre el. Bluza ii venea de minune! Ii scotea ochii albastri in evidenta. Adoram asta.
Eu: iti sta perfect.
???: o si cumparam.
Am aprobat usor cu o miscare a capului.
???: tu nu iti iei nimic?
Eu: nu.
???: esti sigura?
Eu: da.
S-a apropiat si mai mult de mine si m-a privit cu ochii lui albastrii fernecatori.
???: ok atunci, ma duc sa ma schimb.
Eu: ok.
A urmat un moment de liniste.
Usor usor am observat cum in magazin se facuse mai intuneric.
???: sunt gata.
Mi-am intors privirea inspre el si atunci i-am observat si mai bine fata.
Cum de nu i-am vazut-o pana acum?!
El: s-a intamplat ceva?
Eu: a, nu. Mergem?
Nu trebuia sa ii arat ca imi era frica de el. Nu acum cand se purta frumos cu mine."
Harry: Blythe, hai! Trezeste-te!
Um, ce? Parca eram la magazin... A stai, era un vis.
Harry: neata, imi spune razand.
Eu: unde suntem?
Harry: acasa. Asa ca hai, avem niste pungi de carat.
M-am mai trezit putin la realitate, dupa care m-am dat jos din masina.
Harry era deja la portbagaj luand careva pungi.
Harry: ia-le pe alea, sunt mai usoare, termina propizitia si imi face semn inspre niste plase.
Am aprobat cu o miscare rapida a capului, dupa care m-am pus pe carat.
In casa i-am gasit pe baieti care faceau putina curatenie.
Ma bucur ca s-au decis si ei sa faca ceva, si sa nu stea toata ziua pe canapea. Sau ma rog, toata dupa-masa.
Louis: dar ati luat lucruri, nu gluma, rade acesta de noi.
Niall cand ne-a vazut a venit tinta inspre noi.
Niall: ce mi-ati luat bun?
Zici ca e un copil mic, ma jur.
Harry: daca ne ajuti la despachetat, o sa vezi.
Atat i-a trebuit mancaciosului sa auda, in secunda urmatoare a luat cateva pungi de la Harry, si a fugit cu ele in bucatarie.
Acum sunt sigura ca e defapt un copil mic. Cati ani zicea ca are? 5? 6?
Harry: hai si noi sa ducem astea, si sa ne asiguram ca Niall nu face prea mare dezordine, spune razand.
A plecat primul spre bucatarie, iar eu dupa el.
In bucatarie l-am gasit pe Niall asezand alimentelenprin dulapuri.
Harry: Niall, am aflat ca lui Blythe ii plac pufuletii.
Cand a zis asta, Niall s-a oprit din ce facea, si s-a uitat inapre mine zambind cu toti dintii.
Niall: atunci stiu cu cine impart urmatoarea punga, imi face cu ochiul.
Harry: hai sa te ajutam si noi.
Niall: va ajut la gatit?
Harry: da, de ce nu.
Niall: ok, ce gatim?
Harry: Blythe e bucatareasa. Ea stie o gramada de retete. Ea sa ne zica.
Niall: ok. Se intoqrce inspre mine, mica bucatareasa, ce gatim?
Eu: paste? Sau friptura?
Harry: ambele.
Niall: o sa avem invitati, deci da, ambele.
Eu: ok, hai la treaba.