Dimineata dulce dimineata.
Mdea, nici eu nu cred asta.
M-am trezit dupa alt cosmar. Evindent... Doar ca tura aceasta a fost diferit. La final nu ma omora el, ci m-a pus pe mine sa aleg cu ce sa ma omor.
Eu am ales sa ma arunc de la etaj. Mi se pare o varianta mai ok. E o moarte rapida, si letala.
Am urcat pana la etajul 10 al unui bloc, si mi-am dat drumul.
Dar cand sa fac contact cu pamantul, m-am trezit.
Initial am foat confuza, pentru ca ma simteam ca si cum chiar as fi trait acele momente.
Simteam cum corpul meu cade in gol.
Si legat de asta, acum chiar ma intreb cum se simte cand cand te arunci de la etaj. Sau mergu cu parasuta.
Sa simti ca nu ai pamantul sub picioare.
Cred ca mai de graba o sa experimentez aruncatul de la etaj, decat sa experimentez datul cu parasuta.
Dar hei, sunt niste ganduri pe care toti le avem. Cum se simte aia? Oare cum e cand faci aia. Oare cum ar fi sa faci aia.
M-am dus ca de fiecare data in baie. Iar cum curiozitatea imi este de multe ori cel mai mare dusman, mi-am dat hanoracul si tricoul jos, stand in sutien.
Vanataile inca se puteau vedea. In partea dreapta, deasupra sanului se putea vedea perfect o zona mov. Destul de marisoara.
Pe talia mea se puteau vedea si acum urme de pumni.
Burta nu ma durea, surprinzator. De obicei acolo primeam cei mai multi pumni si picioare.
Spatele si el era destul de vanat.
Mainile si ele. Cel putin pe ambii umeri era pericol.
Aratam de parca tocamai as fi fost batuta. Nu ziceai ca asta s-ar fi intamplat cu cateva saptamani in urma.
Vanataile de pe fata trecusera surprinzator.
Se mai putea vedea pe obrazul stang o mica urma de vanataie. Dar trebuia sa te uiti foarte atent.
Mi-am dat si pantalonii jos, sa vad cum imi mai erau picioarele.
Vanataie de pe pulpa era inca acolo. Nici nu ma mira.
Este de marimea unu pumn, ca sa zic asa. Dar doare infernal.
Acum ca ma uit mai atenta la acea vanataie, constat ca nu era doar o simpla arsura. Omul ala ma si taiase in forma furculitei.
Si ceva ma face sa cred ca a folosit sticla sparta ca sa ma taie.
Acum inteleg si eu de ce ma durea asa de tare.
Doctorul mi-a zis ca o sa se vindece in cateva luni. Dar eu nu stiu ce sa zic. Chiar nu stiu.
Picioarele erau si ele pline de vanatai.
Pe tot corpul meu unde ma uitam, vedeam doar vanatai.
Mi-am dat jos si micile bratari de la maini. Si au iesit la iveala toate taieturile mele.
Unele mai adanci decat altele.
Nu cred ca aveau sa imi treaca prea curand, pentru ca tot puneam unele noi.
Tentatia de a ma taia si mai sus de incheietura a fost foarte mare, de multe ori. Dar dupa realizam ca cele 2 bratari din material acopera doar incheietura. Iar cele de mai sus de incheietura urmau sa se vada.
Am dat drumul in dus la apa calda, si am scapat si de celalalte piese de lenjerie pe care le mai aveam pe mine.
Era o senzatie placuta, sa simt cum stropii de apa se zdrobesc usor de pielea mea.
Am luat o sticla pe care am citit sampon, si am inceput sa imi masez scalpul. Nu realizasem pana acum ce par lung am. Imi ajungea pana undeva mai sus de fund.
Dar tot nu o sa il tin desprins prea curand. Nu prea stiu cum sa il aranjez, sa stea cat mai placut. Asa ca mai bine il prind intr-o coada sau coc, si gata am terminat treaba.
Dupa ce m-am spalat am iesit din dus si am inceput sa ma sterg cu prosopul.
Era unul foarte pufos. Nu am mai vazut unul asa pana acum.
Cred ca mai mult il mangaiam de cat sa ma sterg cu el. Dar asta e partea a doua.
Dupa ce m-am sters si am avut grija la toate vanataile, mi-am dat seama ca am uitat sa imi iau alte haine din sifonier.
E ziua lui Louis, si na ma gandesc ca trebuie sa port si eu ceva curat. Cu tiate ca hainele pe care le-am purtat ieri, nu erau murdare.
Mi-am infasurat prosopul in jurul corpului, mi-am pus bratarile pe maini, am luat hainele de pe jos si am plecat.
Oricum incuiasem usa de la camera, deci nucred ca trebuia sa imi fac griji ca unul din baieti s-ar putea da dea buzna in camera.
Decisesem sa imi iau un hanorac cumparat se fete, zilele trecute. Era simplu. Exact asa cum voiam.
Partea din spate era putin mai mare decat cea din fata. Iar asta imi place si mai tare.
Daca nu v-ati dat seama pana acum, dar imi plac hainele mai mari. In care sa ma simt mai comod. Mai in largul meu.
Am luat si una din perechile de blugi negri pe care ii aveam. Si un tricou negru.
Sa nu uitam si de lenjerie intima, tot neagra.
Observasem ca hainele pe care le dadusem zilele trecute la spalat, au fost spalate. Si puse frumos la locul lor.
M-am mai uitat odata la mine, aratam ca de obicei.
Parul apucase sa mi se usuce putin. Dar nu suficient de mult.
M-am intors in baie, unde am vazut un feon.
Vazusem odata pe cineva cum il folosea. Sper ca ma descurc si eu.
L-am luat, l-am bagat in priza si am apasat pe butonul de pornire. Imediat am fost improscata in fata cu aer cald. Iar tot parul imi venise drept in fata.
Ok cred ca nu este un start prea bun cu feonul.
Am gasit butonul care regla puterea, si am slabit-o putin. Era mult mai bine acum.
Dupa vreo 5 minute in care m-am chinuit sa imi usuc parul, cred ca reusisem oarecum. Parea destul de uscat.
Dupa ce l-am pieptanat, am decis sa il las desprins.
Cred ca eram pregatita sa cobor la restul.
Apoi realizasem. Era ziua lui Louis, iar eu nu ii luasem nimic. Absolut nimic. Si totusi, el era cel care ma adoptase.
Daca imi aduc binr aminte, mai aveam cativa bani stransi. Cred ca as putea sa ii folosesc pentru cadoul lui.
Dar intervine alta problema. Eu nu stiu zona. Deci, trebuie sa merg cu cineva.
Am iesit din camera si m-am dus tinta spre usa pe care scria "Niall". Mdap, lui o sa ii cer ajutorul.
Am batut usor pana cand acesta a deschis usa.
Eu: hei
Niall: hei
Eu: pot sa te rog ceva?
Niall: um, orice.
Eu: ma poti duce la un mall? Vreau sa ii iau si eu ceva lui Louis. E totusi ziua lui...
Niall: bineinteles. Sa imi iau o pereche de blugi pe mine, si mergem.
Nici n-am mai apucat sa ii raspund pentru ca deja intrase inapoi in camera sa se schimbe.
Putea sa vina si in pantaloni de trening, pe mine nu ma supara.
Dupa nici 5 minute de asteptat, Niall isi face aparitia.
Niall: gata.
Eu: hai sa mergem atunci.
Niall: ok.
Am coborat la parter in liniste. Acolo am dat de Harry si Zayn care stateau pe canapea si se uitau la un film.
Cand am trecut pe langa ei s-au uitst ciudat la noi.
Harry: unde plecati?
Niall: uitandu-se in stanga si dreapta ca sa se asigure ca nu e Louis, Blythe vrea sa ii cumpere ceva lui Lou', iar eu merg cu ea pentru ca nu stie zona.
Zayn: ce dragut.
Niall: daca intreba Louis, sa ii spuneti ca suntem la plimbare. Sau ceva de genul.
Harry: ok.
In timp ce Niall vorbea cu baietii, eu ma incaltam.
Cand am fost gata am iesit.
Niall: o sa il luam si pe Ramon cu noi.
Eu: Ramon? Cine era Ramon?
Niall: bodyguard-ul nostru. E cel care te-a ajutat ieri sa iesi din cladire.
Eu: aa, cel care m-a ajutat sa ma strecor printre fani. Pentru ca voi ati iesit putin mai tarziu decat mine.
Niall: dap! El este.
L-am asteptat pana a vorbit cu Ramon. Iar in scurt timo acesta si-a facut simtita prezenta.
Ramon: haideti.
Ne-am urcat in masina, si dusi am fost.
Banuiam ca Niall ii spusese deja la ce mall sa ne duca.
Niall: sa nu uitam de ochelarii de soare chicoteste
A da! Ce bine ca i-am pus in geaca ieri cand am ajuns acasa.
Niall: mult mai bine si chicoteste din nou.
Mi i-am pus si eu pe ai mei.
Nu voiam ca paparazzi sa imi vada prea mult fata.
Ce noroc pe mine ca decisesem sa imi las parul desprins. Si sa imi iau fularul care imi acopera cam jumatate din fata.
Ramon: am ajuns.
Puteam observa cum unii oameni deja recunoscusera masina. Sau pe Niall care coborase.
Am deschis si eu portiera si m-am dus langa Ramon. Daca se intampla ceva, el ma proteja.
Niall: pe aici.
Il urmam in liniste.
Mi-am ridicat privirea din pamant, si atunci am observat cladirea imensa spre care ne indreptam.
Mai fusesem pana acum doar intr-un singur mall mai micut.
Dar acesta era enorm.
Sper sa nu ne pierdem prin el...
Niall: ce vrei mai exact sa ii cumperi?
Eu: nu stiu. De fapt, nici nu stiu ce ii place sau ce si-ar dori.
Niall: cred ca te pot ajuta. Stiu ca imi zicea mie acum ceva timp ca isi doreste neaparat o bluza de sarbatoare. Pentru ca cele pe care le avea pana acum, i-au ramas mici. Si nu are timp sa se duca sa isi cumpere una noua.
Eu: suna bine. Dar tu?
Niall: eu ce?
Eu: tu i-ai luat deja cadou?
Niall: a daa, de cateva saptamani.
Eu: aha.
Am intrat in mall, si imediat un val de caldura ne-a intampinat.
Eu: sigur e ok ca ai venit cu mine?
Niall: da! Adica, de ce n-ar fi?
Eu: pai, ce va zice Cara?
Niall: n-are ce sa zica chicoteste
Eu: pai voi 2 nu sunteti impreuna?
Niall: nu chicoteste, suntem doar prieteni foarte buni. Nu e nimic intre noi.
Eu: aa, am inteles atunci.
Niall: vrei sa iti spun care sunt cuplurile?
Eu: da, de ce nu...
Niall: Liam si Sophia
Eu: ok
Niall: Louis si Elenour.
Pe ei i-am observat deja.
Niall: Zayn si Perrie
Si pe ei i-am observat.
Niall: si Harry si Vanessa.
Eu: am inteles.
Niall: iar eu sunt singur.
Eu: si nu vrei pe nimeni?
Niall: ba defapt, da!
Eu: cine-i norocoasa?
Niall: Barbara Palvin.
Eu: n-am auzit de ea.
Niall: e model la Victoria Sectret's.
Eu: pai si, e ceva intre voi?
Niall: deocamdata nu. Adica vorbim si chestii de genul. Dar vreau sa o scot la o intalnire.
Eu: si de ce nu o faci?
Niall: pentru ca imi e frica ca ea o sa ma refuze.
Eu: daca nu risti, nu castigi. Si pana la urma de ce crezi tu ca te-ar refuza?
Acesta da din umeri.
Eu: pai vezi.
Nici nu stiu incotro mergeam. Eu doar ma tineam dupa Niall.
Dar se pare ca am primit raspunsul. Mergeam spre lift, ca sa ajungem la urmatorul etaj.
Nu din nou lift...
Am urcat intr-unul. Era de sticla, ca urmare puteam vedea tot in jurul nostru.
Am putut observa si o gasca de fete stranse in parcare. Aveau diferite agende in mana. Si asteptau.
Ceva ma facea sa cred ca pe noi ne asteptau.
Acest lucru mi-a fost confirmat cand una din fete a aratat cu degetul inspre noi, si au inceput sa tipe.
Dar atentia mi-a fost imediat schimbata. Ne pusesem in miscare. M-am intors, stand cu spatele la fetele din parcare si din instinct, m-am prins de niste bari. Si am asteptat ca acest cosmar sa se termine.
Cand am observat ca nu mergem doar un etaj cu liftul, am inceput sa ma panichez putin.
Niall: hei, hei. E ok puandu-mi mana pe spate si masandu-ma, in speranta de a ma linisti. Nu trebuie sa iti fie frica. Nu patesti nimic.
Eu: eu doar... Nu imi place sa merg cu liftul.
Niall: observ. Dar de ce?
Eu: am impresia ca poti sa mori in orice secunda.
Niall: asta nu o sa se intample. Aceste lifturi sunt verificate zilnic. Ca totul sa fie sigur pentru oamenii care o sa le foloseasca.
Nu i-am raspuns. Dar tor credeam ca suntem intra capcana miscatoare.
Niall: nu se intampla nimic micuto si ma pupa pe crestet.
Imediat o stare de bine m-a cuprins.
Brusc imi disparuse frica.
Cum era asta posibil?
Mi-am ridicat privirea din pamant, si l-am privit.
Desi avea ochelarii de soare pe ochi, ii puteam distinge ochii, care erau fixati pe maine.
Ma privea zambind.
Rusinata am intors privirea in alta parte.
M-am intors astfel stand cu spatele la usi.
M-am uitat inspre fanele din parcare. Se pare ca imi faceau poze. Mai mult ca sigur au observat momentele de mai devreme, si o sa inceapa sa speculeze cum ca eu si Niall am forma un cuplu.
Dar nu formam. Nici nu ne placem in felul ala.
El o place pe Barbara, iar eu nu plac pe nimeni.
Urmatoarele ore, sa zic asa, au trecut in fuga. Noi doar ne uitam la diferite produse sa vedem daca i-ar placea lui Louis.
Daca gaseam eu ceva, nu ii placea lui Niall. Si la el la fel, gasea ceva dar nu imi placea mie.
Niall: ce zici de asta? E cu reni si imi face semn inspre o bluza de pe umeras.
Eu: cred ca e ok.
Niall: ne mai uitam, sau o luam pe asta?
Eu: ne mai uitam putin. Daca nu gasim altceva, o luam pe asta. Plus ca e deja tarziu spun in timp ce ma uit la un seas de le perete. Ar trebui sa ne cam grabim.
Niall: ok. Ne mai uitam.
Eu: la cat vin parintii lui Louis?
Niall: pe la 3.
Eu: acum e 12. Deci mai e timp.
Niall: da.
Ne-am mai uitat putin prin magazin, dar nu am gasit ceva care sa imi placa. Asa ca am decis sa ne intoarcem la bluza respectiva, si ne-am indreptat inspre casa.
Acolo am dat sa imi scot banii din buzunar, dar Niall m-a oprit.
Niall: ce crezi ca faci?
Eu: vreau sa platesc.
Niall: nu nu nu, eu platesc.
Eu: chiar nu trebuie, e cadoul meu, deci eu il platesc.
Niall: nici sa n-aud. Eu platesc si punct. Subiect inchis.
Eu: dar...
N-am apucat sa ripostez pentru ca mi-a si facut semn sa tac.
Acum ma simtean prost, pentru ca platea el ceva ce urma sa fie cadoul meu pentru Louis.
Vanzatoarea: doriti sa va punem bluza intr-o bunga de cadou?
Niall: da va rog.
Toti din acest magazin se uitau insistent la mine si Niall, probabil dandu-si seama cine e.
El era foarte relaxat, eu in schimb ma simteam incomod, cu toate aceste priviri inspre mine.
Chiar nu imi place atentia excesiva.
Vanzatoare: poftim! Intinzandu-ne punga, Craciun fericit!
Niall: multumim la fel! Ii raspunde zambind.
Ma rugam din tot sufletul ca afara sa nu fi venit si mai multi fani.
Niall: vi cu mine sa ii luam parintii lui Louis de la aeroport? Cand acestia vor veni. Ma trezeste el din ganduri.
Eu: umm, nu.
Niall: si ma rog, care este motivul pentru care nu vrei sa vi?
Eu: te rog nu insista, si asa sunt fiarte stresata pentru ca nu stiu cum vor reactiona acestia cand ma vor vedea. Sau cand imi vor afla povestea.
Niall: cum sa reactioneze? Parintii lui Louis sunt niste oameni minunati, si o sa te iubeasca si indrageasca din primele clipe in care te vor vedea.
Eu: ce stiu despre mine?
Niall: nu stiu nimic. Louis a spus ca o sa le povesteasca despre tine mai multe, cand vor venii in vreo vizita, sau cand noi vom merge la ei.
Eu: aha...
Niall: chiar n-ai de ce sa te ingrijorezi, serios vorbesc.
Eu: cum zici tu. Si privesc in alta parte.
Am apucat sa il vad pe Niall cum da sa spuna ceva, dar dupa isi inchide gura si continua sa mearga.
Restul drumului pana la masina a fost tacut. Niciunul n-a mai spus nimic.
Dar aceasta liniste a fost intrerupta in momentul in care am iesit din mall. Afara se stransesera si mai multi fani, care au inceput sa tipe cand l-au vazut pe Niall in fata lor.
Nee inconjurasera masina, ne era destul de greu sa intram in ea si sa plecam de aici. Acest gand ma infiora si ma facea sa tremur din ce in ce mai tare.
Niall ma observase, si l-am putut observa si eu pe el cum ma privea ingrijorat.
Niall: Ramon.
Ramon: da.
Niall: ia-o pe Blythe si mergeti inainte. Incearca sa o bagi in masina, cat de repede se poate. Ok?
Ramon: am inteles.
L-am vazut pe Niall cum a inceput sa mearga mai repede ca noi, fanele incepand sa tipe si mai tare.
Ramon ma tinea strans langa el, iar eu incercam sa imi acopar fata pe cat de mult era posibil.
???: ea cine e?
???: faci o poza cu noi?
???: ne dai un autograf?
???: cand ne veti spune cine este fata aceasta misterioasa?
Acestea erau unele din multimile de intrebari pe care fanele i le adresau lui Niall. Dar acesta doar zambea si facea poze cu ele.
Cand au vazut ca m-am apropriat si mai mult de ei, fetele au fugit inspre mine.
Incepusem sa tremur si mai tare. Chiar imi era frica.
Ramon s-a pus in fata mea si m-a dus pana la masina. Dar sa vezi problema, ele s-au pus in fata portierei.
Ramon: lasati-ne sa intram.
???: nu pana nu aflam cine este ea!
Simteam cum incep sa ma sufoc.
Doamne, sper sa nu fac un atac de panica chiar aici, in fata lor. Te rog!
Ramon si-a intors putin capul inspre mine si m-a vazut cum aveam momente in care raman fara aer.
Niall observase si el.
Niall: va rog! Lasati-i sa treaca. Va rog! Panica si implorarea se puteau auzi in cuvintele lui.
Isi daduse ochelarii de soare de pe ochi. Avea lacrimi in ochii.
Eu doar simteam cum o sa lesin in curand, daca nu intru cat mai repede in masina.
???: bine cedand.
Ramon a deschis cat mai repede portiera si s-a aplecat spre inhalatorul meu, intinzandu-mi-l in urnatiarea secunda.
Chiar daca toate privirile erau inspre mine am folosit inhalatorul, tragand aer din acesta.
Ma simteam mult mai bine acum.
Am simtit o mana pe spatele meu care ma mangaia. Cand ma intorc in vad pe Niall care se uita ingrijorat la mine.
Niall: B... Se opreste dandu-si seama ca nu e prea bine sa imi spuna numele de fata cu toate aceste fete de fata. Esti mai bine?
Am aprobat cu o miscare usoara a capului, dupa care m-am asezat pe bancheta din spate inchizand usa in urma mea.
Cu toate ca erau geamhri fumurii, tot le vedeam pe fete cum se uitau inspre mine.
Acum ma simteam si mai nasol ca l-am pus pe Niall intr-o situatie nasoala...
Am reveniiiit! Ieeee!
Imi pare rau pentru aceasta pauza, dar nu pot decat sa dau vina pe scoala... Dar de maine (joi), nu ma pot numi decat o persoana liberaaa. Bine, aproape libera, tot mai sunt materii la care imi trebuie note. Dar macar nu mai am teze de dat.
Ignorand scoala, care aproape se termina, vreau sa va spun ca de acum o sa incerc sa postez mai des. Chiar imi era dor sa scriu. Pe cuvant.
Dar pana la capitolul urmator. Va pup si va imbratiseeez. Pentru ca mi-a fost foarte dor de voi. Iiiiii *sunete de fata entuziasmata*. 💚🐼