E noapte rece şi eu sunt din nou aici,
Stau în faţa acestui ocean de întuneric,
Îi caut ca de fiecare dată cusururi noi,
Stau iar în faţa acestui neant de negru cu mici scăpări de lumină vie.
Nu pot dormi nici azi ca alte dăţi.
Nu pot şi stau din nou şi privesc luna
Sunt sub vraja ei de atâţia ani
Tu ce stăpâneşti o lume întreagă
Tu ce îmi râzi prin valurile cerului
Zâmbeşti nebunilor ca mine
Şi ne asculţi pe fiecare
Ne-am întâlnit de multe ori,
O muritoare şi o eternitate...
Tu zână a nopţilor târzii
Înger al oamenilor visători.
Nimic nu tulbură scenariul nopţii
Nu se iveşte strop de sunet
Doar lupii îmi urlă mânaţi de lună
Îmi urlă ce nu am curaj să spun
Îmi urlă vise de nebun
Prin urletele corului de lupi
Îmi urlu şi eu la rândul meu poveşti spre nemurire
Cuvintele se izbesc de foaie şi lasă urme adânci
Sunt eu şi acelaşi loc îmi dăinuie la nesfârşit
Sunt tot aici şi am să rămân un muritor în veşnicie
Îmi urlă lupii
Vibrează sufletul în pieptul meu
Îmi urlă lupii
Îi aud prea bine
Doar ei,
O lună
Şi un ocean de puncte de lumină
Mă însoţesc în lumea mea de scriitor nebun şi blestemat să scrie
Nu cer motiv şi nici nu vreau să scap
Mă voi supune ascultător
Căci nu mă satur de dulcele efect al lui
Îmi urlă lupii
Şi luna îi ascultă răbdătoare
Atunci când voi dispărea de pe acest pământ
Îmi vor urla ei mai departe curajul de a fi nebună într-o lume de anormali...