După ce pleacă doctorul rămân singură cu Spencer.
- Nu pot să cred ce îmi spui. Chiar nu pot. Mi se pare ireal să fie aici şi în viață.
- Şi pentru mine a fost un şoc când Eduard mi-a spus că l-a găsit.
- E aici. E viu.
- Dar pierdut.
- De ce spui asta?
- Te-a văzut cu Giuliano. Ştie că iubești pe altul. Te-a văzut fericită.
- Deci el era?
- Adică?
- Am văzut pe cineva care mă spiona. Credeam că sunt eu nebună şi că am vedenii.
- Era el.
- Ce a spus doctorul?
- Că este ceva normal. A spus să mergem să îi facem nişte analize să fim siguri că este bine.
- Este treaz?
- Da. Cred că trebuie să vorbești cu el.
- Nu e ușor.
- Trebuie să o faci. Nu poți amâna momentul la nesfârșit. Mai bine îi spui tu decât să îi spună altcineva.
- Urează-mi succes.
- Baftă.
Trag aer în piept şi bat la uşă. Ştiu că ce urmează nu va fi ușor şi voi avea nevoie de tot curajul să mă opun la ce simt şi puterea să nu sar în brațele lui şi să îl sărut.
- Intră.
Intru şi rămâne mască când mă vede la doar câțiva metri de el.
- Aimee?
- Eşti chiar tu.
Mă duc lângă el şi îl mângâi ușor pe față. Îl privesc în ochi şi simt cum picioarele mele cedează. Sunt prinsă de brațele lui şi fix către ochii săi am ținta.
- Eşti real.
Buzele noastre erau doar la câțiva centimetri distanță. Simțeam dorința de a le simți din nou peste ale mele. Se apleacă ușor spre mine şi ne prindem într-un sărut ca acum opt ani.
- Nu ai idee cât am așteptat să te am din nou aşa de aproape.
- Tot nu pot să cred că eşti aici.
- Hai să ne așezăm.
- Spencer mi-a povestit ce s-a întâmplat. Totul pare ca o poveste scoasă dintr-o carte.
- Spre nefericirea mea este adevărat. Crede-mă, aş fi preferat să mor în acel accident decât să trec prin toate astea.
- Nu spune asta.
- Nimic nu mai este la fel. Am doi copii. Până acum câteva zile ştiam că sunt tatăl unui băiețel şi aflu că mai am şi o fetiță, o fetiță pe care nici nu am cunoscut-o. Pe lângă asta te-ai recăsătorit, Aimee. Te-ai îndrăgostit din nou şi accept asta. M-ai crezut mort în tot acest timp. Ce nu înteleg eu este de ce tocmai cu Giuliano. De ce el?
- Ştiu că ți-a fost prieten şi...
- Prieten? Giuliano este dușmanul meu. Am fost prieteni la început când nu ştiam cine era cu adevărat.
- Dar el mi-a spus că...
- Nu a fost adevărat ce ți-a spus. Am fost prieteni cândva şi regret asta. Doar s-a folosit de mine.
- Să lăsăm asta la urmă. Important este că trăiești.
- Ce rost are să trăiesc dacă nu am nimic?
- O ai pe Spencer, pe Willy, Eduard, copiii, mama ta şi pe mine. Nu îți este de ajuns?
- Pe tine te-am pierdut deja.
- Christian...
- E ok. Trebuie să accept asta chiar dacă doare enorm de mult.
- Te-am plâns zeci de nopți. Am blestemat soarta asta crudă. Am ajuns să mă întreb ce naiba am făcut de a trebuit să sufăr în halul ăla. Inclusiv am jurat că niciodată nu voi mai iubi pe nimeni.
- Dar totuși ai făcut-o.
- Nu degeaba te-ai întors la viață. Poate nu mai sunt toate la fel, dar tot ce contează este că eşti aici.
- De ceva sunt foarte sigur şi acel ceva este că te iubesc şi mereu o voi face. Ştiu că nu sună bine, însă când simți că lucrurile ajung să nu mai meargă la fel între tine şi el, eu mereu te voi aştepta. Acel bărbat care într-o zi te-a făcut fericită te va aştepta în continuare. Acum tot ce vreau este să mă dedic copiilor mei. Vreau să îi cunosc. Vreau să mă cunoască. Vreau să îşi cunoască tatăl.
- Şi niciodată nu îți voi nega acest drept. Ei ştiu cine eşti şi îți simt lipsa.
- Înseamna că ne luăm adio de la iubirea care cândva a existat între noi doi.
- Trebuie.
- Pot să te îmbrățișez?
- Desigur. Vino aici.
Vine spre mine şi mă cuprinde cu brațele sale mari. Să îl simt din nou lângă mine mă face să tremur. Inima mea o ia razna şi sângele îmi fierbe prin vene. Ne desprindem şi mâinile mele sunt cuprinse de ale sale.
- Aş vrea mâine să îmi văd copii.
- Îi voi aduce aici. E bine?
- Te voi aştepta.
- Legat de firmă, fermă şi celelalte...
- Nu îți fă griji. Cum îmi revin îmi voi ocupa din nou locul. Mi-a spus Spencer de devotamentul tău pentru firmă şi poți în continuare să ocupi locul de preşedinte.
- Nu cred că este bine să fim în preajma celuilalt.
- Este munca ta. Nu poți să îi dai cu piciorul.
- Ştii că Giuliano este unul din asociați.
- Ştiu şi voi face tot ce pot să plece. Nu îl vreau acolo.
- Nu trebuie să ajungi la asta.
- Toate s-au schimbat, dar nu şi relația pe care o am cu el. Tot inamicul meu rămâne.
- Ştiu că nu te pot face să îți schimbi decizia.
- Mă cunoști foarte bine.
- Mâine voi veni cu cei mici.
- Bine.
Ies din cameră şi închid uşa. Ajung la maşină şi mă sprijin de ea. Cum a putut să mi se schimbe viața de pe o zi pe alta.
- Ce mi-ai făcut Christian? Ce ai avut în acele buze de numai la acel sărut mă gândesc? Nu te poți întoarce şi să-mi întorci lumea pe dos.
Analizez bine situația şi realizez că, căsătoria mea cu Giuliano rămâne anulată. Eu încă sunt soția lui Christian dacă el este viu. Sigur când îi voi spune nu va reacționa cum trebuie.
- Ajută-mă. Tu ai făcut asta posibil.
Termin de spus şi continui să mă uit spre cer.