Cu mersul leganat,tinandu mainile la spate asa cum o face uneori tatal ei,Samira ma masoara din cap pana in talpi,cu o privire atotstiutoare.
-Trebuie sa mananci!
Tava cu bunatati este intinsa inaintea mea,dar o privesc nepasatoare.Moartea lui Makai mi-a rapit si ultimul zambet de pe buze si nu mi-a mai ramas nimic in afara de amaraciune.Pocalul este gol si asteapta sa il umplu,iar ochii mi se duc spre clondirul de aur.In mintea mea,imi inchipui ca de fapt acela nu este vin,ci sange.
Siroaiele de sange varsat din pricina mea,sange nevinovat! Cu toate astea,Cerul nu m-a uitat.Dupa atatea pacate,mi se ofera inca o data sansa de a ma salva.Un zambet amar imi infloreste pe buze,iar Samira ma cerceteaza curioasa.
-De ce zambesti?
Am sagetat-o cu privirea,decisa sa ii arat unde ii este locul.
-Stiu ca esti fiica preferata al lui Lucifer,dar asta nu iti da dreptul sa ma intrebi cate in luna si in stele.Mai bine ai lua loc si ai tacea.
Ea se incrunta asemeni unui copil rasfatat,dar ochii negri o tradeaza.
-Nu primesc porunci de la tine! Sunt un spirit foarte vechi si puternic!
Am ridicat din spranceana,privind-o cu luare aminte.Parul ei usor carliontat este prins impopotonat,in acelasi fel in care si-l prinde si Lilith si buzele ii sunt usor rosii,de culoarea zmeurei.Are un chip destul de sever,umbrit de ochii adanci.
-Si ce face acest spirit vechi si puternic in camera mea? Te-ai plictisit de a te juca cu zebrunii si ai fost trimisa ca dadaca?
De data asta,ochii ii sticlesc de furie retinuta si isi framanta degetele.Am inceput sa rad usor,pentru ca imi aduce aminte asa de mult de Lucifer!
-Nu fac decat sa indeplinesc ordinele tatalui meu! Si daca ai avea o farama de intelepciune in tine,ai sti si tu ca nu are rost sa te impotrivesti! El poate cuceri orice teritoriu,fie ca este vorba de un tinut sau de un suflet!
-O sa mai vedem noi...murmur cu vocea scazuta.
Ea continua sa se plimbe ingandurata.
-Sti de ce l-am urmat pe Lucifer?
-Lumineaza-ma!
-Am fost prizoniera lui Satan vreme de ere intregi.Lucifer mi-a promis izbavirea din Regatul Intunecimii,mi-a zis ca nu voi mai avea niciodata statut de sclava si voi veni aici in Iad sub forma copilului sau,daca aleg sa il urmez.Si pana acum,si-a respectat toate promisiunile.El poate fi si corect,cata vreme si tabara cealalta este corecta.Dar tu nu esti dreapta cu el nu-i asa Layra?
-Nu cred ca este tocmai potrivit sa discut cu tine despre asa ceva!
-Stiu mai multe decat crezi tu.Stiu ca ai venit aici zicand ca vrei sa il salvezi,dar tot ce faci e sa il tradezi intruna.Dupa toate aparentele,esti dusmanul lui.Cu toate astea,nu ai incercat inca sa il omori...De ce?
-Pentru ca ar fi o prostie...
Ea mareste ochii,putin surprinsa de raspuns.
-De judecata lui Lucifer se va ocupa Tatal,atunci cand va sosi vremea...Nu sunt aici ca inger pedepsitor,nici ca tortionar,nici ca dusman.Lumina nu are dusmani!
-Oare?
Ea zambeste stramb,dezvelind dintii albi ca laptele.
-E o naivitate sa crezi ca Dumnezeu are vreun inamic...El ne-a creat pe toti,Samira...Chiar si pe tine.Cu tot intunericul tau,cred ca iti amintesti inca asta.
-Scuteste-ma de povesti! Unde era Dumnezeu atunci cand am stat in carcera? Unde era Dumnezeu cand am fost aruncati in Infern de soldatii lui Mihail? Statea si privea.Si spuneti ca Lumina este dreapta,este buna si milostiva!
-Rebeliunea voastra a pus in pericol intreaga creatie a Tatalui...A trebuit sa fiti izolati intr-un loc cat mai dens,ca sa nu molipsiti cu intuneric intregul Rai.
Ea pufneste dispretuitor si imi intoarce spatele.
-O sa te scutesc de chin.Spune-i lui Lucifer ca voi cina doar daca va veni sa manance cu mine.
Ea se intoarce brusc si ochii ii sticlesc a izbanda.Se roteste si dispare prin podea.
M-am ridicat degraba,stiind ca nu am mult timp la dispozitie si am scos shekrul de sub perna.M-am dus la masa si am aranjat pocalele in asa fel incat sa stiu care va fi al meu si care al lui Lucifer.Am tinut lama cutitului deasupra unuia dintre ele si am murmurat cateva cuvinte in stravechea limba angelica.Pe lama au aparut cuvinte intortocheate aurii si shekrul straluceste.O licoare albastra iese din varful lui si cade pe fundul pocalului.A ascuns repede arma si am umplut paharele cu vin,apoi m-am asezat pe scaun,privind amurgul sangeriu.
***
Peste ceva timp simt o fluturare ca de aripi si il vad pe Lucifer in fata mesei.Poarta o mantie neagra,ca si cand se pregatea sa plece undeva.Isi lasa pelerina pe spate si isi dezvaluie chipul palid.Apoi se dezbraca de capa si o pune pe spatar.
-Samira mi-a zis ca ti-a mai trecut mania si vrei sa ma vezi.
Ma stradui sa zamislesc un zambet chinuit,dar tot ce iese este o strambatura.El se aseaza de partea cealalta a mesei si imi face semn sa mananc.Am luat pocalele si unul i l-am intins lui.
-Sa inchinam mai intai...
Printul ridica usor paharul si asteapta sa zic ceva.Ridic si eu,apoi beau,dar nu zic nimic.El imi citeste insa gandul meu ascuns,dar nu destul de ascuns cat sa nu il vada.Am urmarit cu oarece tremur felul in care duce paharul spre buze.
Deodata se opreste cu el suspendat in aer,fara a-si incheia miscarea.
-Ce pui la cale Layra?
Un fior fierbinte imi trece prin inima si rasuflarea imi este din ce in ce mai speriata.Trebuie sa fac ceva,inainte ca el sa isi dea seama ce planuiesc.
-Ce se intampla cu tine? Iti aduc bataile inimii,sa stii...E ca o mica toba.
El soarbe vinul,apoi pune paharul pe masa.
-Incerci sa ma otravesti?
Am tresarit interior,dar el pare mai linistit ca oricand.Ma priveste cum mananc fara sa ma mai intrebe nimic,iar eu inghit silit,pentru ca hrana mi se opreste in gat.Nu pot sa il mint,trebuie sa spun macar jumatate de adevar.
-De fapt Lucifer,ma gandeam la ceva mult mai rau pentru tine...
El se inveseleste,ca de fiecare data cand aude de o mica rautate de a mea.
-Eu sunt Cel Rau.Ce poate fi mai rau decat insasi fiinta mea?
M-am ridicat de pe scaun,lasand incet incet prefacatoria deoparte.El se indreapta spre mine,iar eu ma asez pe genunchii lui,asa cum am vazut ca facea Samira.Surprins si totodata precaut,ma strange de mijloc.
-Ce faci surioara? Ai de gand sa incalci vreun juramant de castitate?
Mi-am petrecut degetele prin parul lui des si i-am mangaiat fata,continuand sa numar.El ma prinde de gat si ma apropie de buzele lui,dar inainte de a ma atinge,mana i s-a sleit deodata si si-a scuturat capul,ametit.M-am desprins degraba si l-am sprijinit cu bratele,in vreme ce el cade pe podea,cu un zgomot infundat.Ochii inchisi si respiratia lenta arata ca a adormit.
M-am pus in genunchi langa el,tinand arma cereasca in mana si am inceput sa zic rugaciunea de dezlegare... Skekrul straluceste din nou cu putere.Am luat mana lui dreapta si i-am deschis palma,apoi l-am crestat usor de-a lungul ei...Sangele usor rubiniu curge incet din crestatura,murdarind podeaua.
-Ihmish Kashran Armash Ikre Sangrer...Uhm...Sagdda.
Sunt atat de aproape si inima imi bate inebunitor! Am apasat in palma mea si lama bine ascutita ma taie.Mi-am muscat buzele ca sa nu gem si am asteptat ca sangele sa curga.Acum tot ce trebuie sa mai fac este sa unesc cele doua palme...
Am lasat skekrul jos si l-am prins de incheietura,insa in acea clipa ochii lui se deschid fulgerator,mana lui stanga insfaca arma si sare pe data in picioare.Isi vede mana crestata si se umple de furie,apoi incepe sa incanteze ceva si rana dispare.Disperarea mea a ajuns pana la ceruri...Cum de s-a trezit atat de repede?
-De unde ai facut tu rost de un shekru?
Vocea tunatoare ma avertizeaza ca vor urma lucruri nu prea placute pentru mine.
Ma ridic de pe jos,privind arma izbavitoare pradata de mana lui si lacrimile imi curg fara voie.El ma prinde de incheietura si ma priveste pedepsitor.Baga arma la sold apoi trece cu palma lui peste palma mea si ma vindeca.Gestul aproape uman este urmat insa de o descatusare a furiei lui binecunoscute.
Ma lipeste de perete si ma strange de gat,cu ochii in flacari.
-Am intrebat ceva! Raspunde-mi!
Eu dau din cap a negatie,iar el imi da drumul la gat,vazand ca nu se poate lupta cu incapatanarea mea,iar palma lui grea poposeste pe obrazul meu.M-am clatinat si m-am sprijinit de masa.
-Credeai ca ma poti pacali pe mine,Printul intunericului? In miile de ani de cand sunt aici,am reusit sa capat rezistenta la aproape orice fel de arma cereasca.Ai vrut sa rupi legatura de sange? Nu vei reusi niciodata!
Ochilor mei albastri ca marea infuriata se opun cele doua lacuri intunecate,care vor sa ma subjuge si sa ma distruga.S-a dus si ultima mea speranta!
El paseste maniat si totodata ranit de felul in care incerc sa scap de el,folosind orice mijloace care exista.Gandurile ii sunt un vartej de foc si blestemele se tin lant.Isi petrece mainile de-a parte si de alta a mea,tinandu-ma lipita de fereastra.
-De ce nu m-ai ucis? Ai avut timp berechet si o arma pe masura,ma puteai trimite lesne in Abis...
-Nu asta e Calea...
-Sau poate nu poti sa o faci,lucru mult mai aproape de adevar.Nu poti,nu- asa,Layra? Nu te lasa inima ta de inger.
Zambeste dispretuitor iar eu il masor din ochi plina de ura.Urasc ura! Nu vreau sa ma aseaman lor,nu vreau sa las intunericul sa ma farmece,nu vreau sa fiu aici!
-Lasa lamentarile surioara...Stii bine ca nu vei parasi Infernul decat cu voia mea.Pentru ce te ostenesti atat sa evadezi? Chiar si cu ajutor ceresc,aici este teritoriul meu.Eu fac regulile,eu le aplic si eu pedepsesc incalcarea lor! Daca nu ai fi geamana mea,te-as fi ucis in chinuri din prima zi si acum ai fi doar cenusa in vant...Esti inamicul meu,dar ai rezistat stoic in Infern...Cat timp a trecut pe Pamant? Trebuie sa fie vreo trei ani.
-A trecut o eternitate...ii zic aspru,inciudata si intristata.
-Si vor mai trece doua,trei "eternitati" pana te vei convinge ca de aici nu se pleaca decat prin moarte...Iar eu nu imi doresc sa te ucid,surioara.Cu cine m-as mai juca?
Rade,total diferit fata de maniosul de mai devreme,iar eu ma dezgust pentru a mia oara de sadismul lui.Dupa ce imi arunca o uitatura crancena,dispare fulgerator in podea,lasandu-ma singura.
Ma uit pe fereastra,acolo unde amurgul isi arunca ultimele umbre,vestind venirea unei alte nopti infernale.