ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 2: Raul Cefreu

Pe masura ce mergem spre raul Cefreu,incep sa realizez ca aici este primavara.Ma uit spre Briseide si ii fac semn sa incetineasca putin,iar ea face un semn usor calului,strangandu-i burta cu picioarele.Denaida continua sa mearga la pas,pentru ca nu mai este mult,raul deja se vede.

-Briseide...In ce luna suntem?

-Este luna florilor caju...De abia ce au inverzit copacii.

Luna florilor ! Cand eu plecasem,eram in luna putregaiului aramiu,cand copacii incep sa se usuce si frunzele sa cada.Am stat 9 luni in imparatia intunericului! Mai degraba 9 ani!

Nu am mai zis nimic,asteptand sa imi revin din uimire.

Raul Cefreu se intrezareste vesel printre copacii abia inverziti,ce poarta mugurii florilor de caju.Salciile cu frunze tuguiate si verzui se leagana usor in bataia vantului.

Am coborat prin iarba deasa,ce inca mai poarta roua,simtind ca imi este usor frig.Denaida coboara de pe cal si face semn celor doua surori sa desarte ceva din desagii legati de animale.

Le vad cum scot doua urne de arama,o cruce mare de argint,o sticluta cu apa sfintita si o carte veche.Umerii imi tremura,dar nu numai de frig,ci si de frica.Ce se va intampla acum?Urasc cand nu stiu ce va urma,as vrea sa pot vedea,dar darul inainte vederii este al Denaidei.

Ma apropii de malul raului si Mama imi spune mental sa intru in apa lui pana brau,apoi intra si ea impreuna cu surorile.Raul este rece,simt cum picioarele si soldurile imi ingheata,ma scutur din cauza unui fior,dar continui sa merg pana apa imi ajunge la burta.Haina mea lunga si alba pluteste usor.

Cele doua surori intra si ele si umplu urnele,apoi Denaida strecoara in ele apa sfintita din sticluta.Incepe sa citeasca cu glas tare si rar cuvinte in limba straveche a ingerilor.Spre deosebire de aseara,cand literele imi jucau in fata ochilor si nu mai intelegeam nimic,reusesc sa deslusesc cateva crampeie,acoperite partial de zgomotul vantului.

Nu simt nimic neobisnuit pana acum,in afara ca imi este frig.

"Curat-o de intunecime,boteaza-o din nou cu lumina ta...Binecuvinteaza acest copil al tau..."

Briseide ridica urna si imi toarna apa pe cap.Parul mi se uda si se lipeste de fata,dar stau smirna si nu zic nimic.Pana sa ma dezmeticesc,a doua urna a fost si ea golita peste umerii mei,in vreme ce Denaida continua sa se roage.Apoi tace si ma contempla in tacere.Stau cu mainile impreunate,privind raul,care este atat de limpede,incat se vede fiecare pietricica.Denaida se apropie tinand de poalele rochiei,apoi le lasa sa cada si ia crucea in mana.

Le spune celor doua sa ma ia fiecare de un brat si sa ma cufunde in apa cu totul.Face semne in fata mea folosind crucea.Ce fel de ritual ciudat este si asta?Voiam sa intreb,dar stiu ca nu trebuie sa vorbesc deloc cat se desfasoara ceremonia,asa ca iau o gura de aer si ma las purtata de bratele lor.Vad chipurile lor usor deformate de oglinda miscatoare a apei si gesturile stranii ale mamei mele spirituale.

Apa rece ma face sa intru intr-o stare asemanatoare visului.Apoi...simt o izbitura groaznica in spate.Ma zbat speriata,dar cele doua maini care imi apasa umerii nu ma lasa sa ies la suprafata.O usturime ma arde si incep sa scot aer cate putin,dar apoi ma linistesc,sperand ca asta a fost tot.Sperante desarte! Trupul mi se contorsioneaza iar si o usturime ma arde din nou,mai groaznic decat prima.Capul incepe sa mi se invarta si deodata parca nu mai sunt in raul Cefreu.

Sunt pe mana Marchizului,in acel subteran si ma loveste cu biciul cu mare sete.Imi dau seama cu groaza ca retraiesc ce s-a intamplat atunci...Ranile pe care mi le-a facut le simt pe piele,ca si cand totul s-ar petrece aievea.Nu,trebuie sa se opreasca...Inca o lovitura,si inca una! Si...