ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 59:Ultimul cantec

Zebrunii si-au inaltat aripile de liliac si le-au luat pe surorile mele in zbor.Mainile lor hidoase si degetele terminate cu gheare au inlantuit bratele lor firave,gingase,si pletele lor lungi s-au amestecat cu parul aspru si tepos al demonilor inferiori,care isi duc prada cu bucurie in zbor.Hainele lor albe ma duc cu gandul la biete porumbite rapite de vulturi nesatiosi,care asteapta cu nerabdare sa le sfasie.

Ma simt luata pe sus si talpile mele parasesc pamantul,fiind la randu-mi prada in bratele fierbinti ale celui care carmuieste Iadul,Printul intunecat cu suflet negru.

La o inaltime ametitoare zaresc Templul in toata splendoarea lui.Are zeci de coloane terminate la capitel cu capete de berbec si tap,valuri negre si flamuri,un altar decorat cu mii de cranii si cupe pregatite pentru sange.Preotii lui Satan stau asezati in jurul altarului,cu mainile ridicate spre astrul de argint,mormaind cuvinte in limba ingerilor cazuti,afumati de tamaia lor tulbure care se numeste ihreak,cu degetele pictate in rosu si hainele negre,somptuoase,care le imbraca trupurile firave.

Sosirea Printului nu le opreste incantatiile.Rand pe rand,vin si celelalte capetenii,iar locurile se ocupa treptat,fiecare stiind unde trebuie sa se aseze.Altarul e incercuit de preoti,surorile aduse pentru sacrificiu sunt puse in stanga,in dreapta se afla capeteniile,iar la mijloc sta Denaida,tinuta de brate de gardienii cei mai inalti in rang.Bag seama ca Lucifer a ales doar anumite creaturi sa participe direct la marea sarbatoare,multimea de gura casca ramanand dedesubt,cantand si dantuind,urland si aclamand.Eu raman langa surorile mele,mangaindu-le si soptindu-le cuvinte de imbarbatare,pentru ca stiu ca vom fi ucise miseleste.Neputinta mea e strigatoare la cer! Unde imi este puterea?

Murmurul preotesc se inalta si cel mai batran dintre ei ridica un jungher.Surorile se tanguie,iar una dintre ele este luata de indata de preoti cu forta si dusa in fata altarului.Ma reped spre ei si incep sa ii lovesc orbeste,cand simt niste brate de fier cum ma cuprind din spate si simbolurile de pe incheieturi incep sa arda asa de tare ca nu ma pot stapani sa nu urlu.Azazel ma tine de brate si Lucifer rosteste niste cuvinte care ma fac sa nu ma mai pot clinti din loc.Vad scena de groaza cum se desfasoara in fata ochilor mei si cu toate astea nu pot face nimic!

-Layra,Layra! Canta-ne Pravalnicul! striga surorile in cor.

Glasul Thefirei ma strapunge dureros si jalnic,iar cea care este dusa la sacrificiu ma priveste cu un licar de speranta in ochi.E Hachira,cea mai tanara dintre vindecatoarele noastre,biet suflet oropsit de necurati! Cu mintea tulbure am incercat sa imi amintesc acel cantec de slava,pe care il rosteam impreuna cu ele in fiecare an,in noaptea cea mai Sfanta.

Am acoperit glasul preotilor satanici,ce ma privesc cu dusmanie.

-Veniti surori,veniti sa ne inchinam Imparatului Luminii!

Ca printr-o minune,glasul meu strapunge aerul si cuburile il fac sa se duca peste tot,acoperind urechile demonilor cu imn de slava,lucrul ce mai nesuferit lor,pentru ca aud de indata blesteme pe mii de voci. Lilith se repede spre mine cu un jungher,dar Printul o opreste cu un gest si ea se retrage furioasa,cu ochii negri arsi de flacari.Ceilalti se foiesc nelinistiti,iar ura lor incepe sa creasca cu fiecare clipa.Multimea incepe sa incanteze un imn inchinat lui Satana,iar eu cant cu lacrimi,din toata inima mea incercata,laude Tatalui meu!

-Si cine este cel care imi va face dreptate?

Si surorile mele canta,prelungind cuvintele mele.

-Cel care este plin de dreptate!

-Si cine este cel care imi va vindeca ranile?

-Cel care este Vindecatorul vindecatorilor!