Dimineata nu am avut pofta de mancare, asa ca nu m-am ridcat din pat.
Ma simteam mai bine acolo. De parca nimeni nu imi putea face rau. Ceea ce nu era nici pe departe adevarat.
In orice secunda mi se putea intampla ceva.
Dar asa imi placea mie sa cred, ca in pat sunt in siguranta.
Dupa zile in care a nins incontinuu, astazi in sfarsit a incetat acest lucru.
Totul era alb. Poate prea alb.
Ma dureau ochii daca stateam si priveam prea mult la acea patura de nea.
Directoarea: Blythe!
Se pare ca directoarea iar are nevoie de mine.
M-am ridicat lenesa din pat si m-am indreptat inspre biroul ei.
Am batut usor, si am asteptat pana sa mi se dea voie sa intru.
Directoarea: intra! De dupa usa
In biroul ei era gasca de tineri.
Parca trebuiau sa plece.
Eu: cu ce va pot ajuta?
Directoarea: cu nimic.
M-am uitat confuza la ea.
Nu prea ma striga daca nu are treaba cu mine.
Directoarea: ai fost adoptata.
Eu: d-de c-catre?? Frica isi facuse aparitia in vocea mea
Louis: de catre mine.
Aceste cuvinte mi-au pus capac.
Am inceput sa ma agit si sa tremur imediat.
Nici nu imi dadeam seama cand am inceput sa plang. Dar stiu ca o faceam deoarece imi simteam obrazul ud.
Ca de fiecare data directoarea s-a apropiat de mine.
Cand sa ma ia in brate am simtit cum raman fara aer.
Aveam iar o criza.
Directoarea s-a dat putin la o parte, si s-a uitat la mine ingrijorata.
Starea de sufocare era din ce in ce mai rea.
Mi-am dus mana la buzunarul hanoracului si nu am simtit nimic.
Inhalatorul meu!
Ma panichasem si mai tare. Cautam in fiecare buzunar, dar nimic.
Usor usor incepeam sa ma innec.
Directoarea a fugit repede in biroul ei si a inceput sa caute prin sertare disperata.
Gasise unul intr-un sfarsit si a venit repede cu el l-a mine.
Directoarea: va fi bine tura aceasta, iti promit tinandu-ma in brate
Ma mai calmasem, dar tot continuam sa plang in tacere in bratele ei.
Nu voiam sa fiu adoptata. Si mai ales de o gasca de pusti.
Dorectoarea: du-te sa iti faci bagajele imi zice pe un ton calm.
Nu mi-a placut niciodata cum suna aceasta propozitie.
De ce sa ma strofoc? Oricum tot aici voi ajunge.
Asa a fost mereu. Tura asta de ce ar di diferit?
M-am desprins din imbratisare si am mers spre camera mea sa imi fac bagajul.
Cu toate ca nu aveam prea multe de strans.
Mi-am impachetat putinele haine pe care le aveam. Si mi-am mai luat si bagajul in care era chitara mea rupta.
O luam pentru ca insemna mult pentru mine. Cu toate ca v-am spus, nu stiu sa cant la ea.
Jos ma asteptau tinerii destul de bucurosi ca o sa merg cu ei.
Eu in schimb nu voiam sa parasesc acest loc.
Blondul, parca Niall il chema, s-a oferit sa imi duca el bagajele.
Nu am apucat sa fac vreo miscare pentru ca deja erau si luate de el si duse la masina.
M-am intors inspre directoare care ma privea cu lacrimi in ochi.
Directoarea: o sa fie bine tura aceasta iti promit! Luandu-ma in brate nu ii lasam sa te adopte daca nu pareau de incredere imi sopteste mie
Acel "pareau" e buba.
Toti par de incredere la inceput. Dar se dovedesc a fi cele mai oribile persoane de pe pamant.
Am privit-o pentru ultima oara pe directoare, iar apoi i-am urmat pe restul care ieseau din orfelinat.
Aveam doar hanoracul pe mine. Fata de restul care aveau geci.
Niall: poftim punandu-si geaca lui pe mine sa nu iti fie frig.
M-a luat prin surprindere gestul lui.
L-am privit confuza.
Dar el a continuat sa mearga ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Louis s-a urcat la volanul masinii, iar langa el s-a asezat cretul. Am uitat cum il cheama. Parca era ceva cu H.
O sa imi amintesc eu.
De obicei nu sunt prea buna la retinut nume.
Eu am fost pusa in spate, langa usa din stanga. Slava Domnului. Nu voiam sa fi fost o persoana acolo, iar in timpul mersului, sa ma atinga la rana.
In dreapta mea se afla Elenour. Era putina distanta intre noi. Ceea ce ma facea sa ma simt putin mai bine.
Toata situatia asta imi era incomoda.
Louis: avem de mers cam 2 ore, pana sa ajungem acasa. Dar ceva imi soune ca o sa ne ia mai mult deoarece e inghetat drumul. Ati inteles?
Restul au aprobat cu o miscare a capului. Eu m-am rezumat doar la a privi pe geam.
Fata in fata cu mine era Niall, care se pare ca se uita si el pe geam.
Masina in care eram era una destul de mare. Si ciudata dupa mine. Nu mai vazusem asa ceva.
Fara sa imi dau seama aveam inca geaca lui pe mine. Dar ceva ma facea sa nu o dau jos.
Poate faptul ca imi era frig, iar geaca imi oferea o stare de caldura.
Dupa ceva timp de mers am simtit cum mi se face rau.
Cred ca am uitat sa mentionez de raul de masina.
Incercam sa inghit in gol si sa ma gandesc la altceva, dar nu prea puteam.
Elenour: esti bine? Uitandu-se la mine
Eu: o sa vomit spun greu
In urmatoarele minute am tras pe dreapta, iar eu am sarit la propiu din masina.
De abia am putut vomita, deoarece nu aveam nimic in stomac.
Dar cu toate astea tot aveam acea stare nasoala.
Niall: ia niste apa intinzandu-mi un bidon
Nu stiu ce o fi pus acolo. Mai bine nu ma risc.
Eu: nu am nevoie.
Niall: ba da, insist.
Eu: dar nu trebuie continui eu
Niall: te rog! Ai nevoie de niste apa. Macar bea putina.
Ma implora cu ochii lui albastri. Cea ce ma facea sa cedez.
I-am luat bidonul din mana si am inceput sa imi clatesc gura. Iar in cele din urma, am riscat si am baut o gura sanatoasa de apa.
Daca urma sa mor, sau sa fiu otravita. Asa e. Macar suferinta mea urma sa fie mai scurta.
Dupa prima gura de apa imi dadisem seama ca era apa obisnuita.
Naill ma privea fericit, poate pentru ca reusise sa ma faca sa beau din apa pe care mi-a dat-o.
Louis: venind si el langa noi esti mai bine?
Eu: oarecum
Louis: vei sta in fata pe portiunea de drum care a mai ramas. Poate in fata nu ti se mai face rau.
Am aprobat cu o mjscare mica a capului, apoi m-am indreptat inspre masina.
Toti ma priveau.
Nu imi place atentia excesiva...
Prefer sa fiu in intuneric, nu in lumina.
I-am ignorat si m-am asezat pe locul de langa sofer. Punandu-mi centura imediat cum m-am asezat.
Restul drumului a trecut fara alte evenimente neplacute.
Eu doar am stat si m-am uitat pe geam.
Zapada facea ca natura sa para si mai frumoasa. Totul arata atat de curat si atat de pur.
Am fost readusa la realitate numai cand am simtit cum masina parcheaza in curtea unei case imense.
Louis: aici vei locui de acum imi spune zambind.
Pe mine in schimb ma ingrozeau aceste cuvinte.
M-am dat jos din masina, si imediat am simtit cum o geaca se aseaza pe umerii mei.
Era tot cea a lui Niall.
Zayn mi-a luat bagajele, si am intrat usor in casa.
Livingul era modern decorat. Specific britanic.
Era foarte primitor.
Louis: casa dulce casa.
Restul incepusera sa se faca comozi. Eu doar stateam in picioare si examinam fiecare detaliu.
Peste tot erau puse instalatii si mici decoratiuni de Craciun, care te faceau sa te simti si mai bine.
In dreapta cum te uitai puteai observa usa care ducea spre bucatarie.
Iar drept in fata se vedea usa care dadea im curtea din spate. Pe care desi nu o vazusem pana acum puteam garanta ca e imensa.
Toate simturile mele erau ascutite.
M-am intors imediat, si l-am vazut pe Louis care voia sa ma atinga. Si-a retras imediat mana.
Louis: iti place?
Eu: e dragut.
Louis: hai sa iti vezi camera atunci.
Eu: camera mea?
Louis: da! Doar nu o sa dormi aici, sau mai rau, afara.
Ba crede-ma ca am dormit.
Ajungi sa te obisnuiesti la un moment dat.
L-am urmat in liniste. A urcat niste trepte, iar eu dupa el.
Ajunsesem intr-un coridor cu mai multe usi.
Louis s-a oprit la una si a deschis usa.
Louis: e decarata in graba. Dar promit ca o sa facem aceasta camera sa arate si mai bine.
M-a lasat pe mine sa intru prima.
Camera era alba si destul de spatioasa.
Exact cum intri, pe stanga se afla un raft pe care erau puse diferite decoratiuni.
Dupa acel micut colt se putea vedea patul. Care avea niste rafturi pe langa. Rafturi prin care se aflau si aici, diferite decoratinuni.
Si aici erau asezata niste luminite.
Drept in fata era asezat un mic birou.
Si acesta avea decoratiuni.
In dreapta am observat o canapea.
Si in cele din urma am vazut si 2 usi.
Ma gandesc ca una din ele e posibil sa fie baia, dar cealalta?
Totul arata minunat. Si ma mira asta.
Ma puneau sa traiesc in conditii foarte bune.
Ce o fi in neregula cu ei?
Louis: cat noi am fost plecati a venit un designer de interior, care s-a ocupat de camera.
Desi eu sunt o persoana careia ii place negrul, camera aceasta chiar ma facea sa ma simt bine.
Louis: cum ti se pare?
Eu: e frumoasa.
Louis: inainte sa te faci comoda, hai pana jos. Sa mai vorbim.
Nu i-am spus nimic, ci doar l-am urmat pana in living unde erau si restul.
Liam: cum ti se pare camera?
Eu: e frumoasa.
Liam: nu sti cat ne bucuram ca iti place! Imi zice el entuziasmat.
Eu: am o intrebare. Imi fac curaj sa vorbesc.
Louis: te ascultam.
Eu: de ce m-ati adoptat? Adica aveti nevoie de vreo menajera? Casa asta arata mult prea bine. Ma gandesc ca aveti nevoie de cineva care sa o ingrijeasca. Daca da, ma apuc imediat de treaba.
Louis: nu, nu! Nu te-am adoptat pentru ca avem nevoie de menajera, sau de orice altceva. De unde aceste idei?
Eu: nu conteaza.
Louis: te-am adoptat pentru a te scoate din acel orfelinat. Ne dam seama ca ai trecut prin multe.
Nici n-aveti idee.
A facut un pas pentru a ajunge in fata mea si a ridicat mana.
Din instinc am inchis ochii si am strans din dinti, asteptand ca si contactul sa aiba loc.
Dupa ce mi-am dat seama ca acesta nu mai sosea, am deschis ochii si l-am vazit pe Louis inca cu mana ridicata.
Eu: hai. Da! Stiu ca asta vrei. Spun si astept sa primesc acea palma.
Louis: nu, nu! Ai inteles gresit. Nu voiam sa dau in tine spune acesta repede si isi lasa mana sa cada pe langa corp. Voiam sa iti pun mana pe umar insemn de incurajare.
Nu i-am raspuns inapoi, dar tot l-am privit suspicioasa.
Louis: aoleu, ce prost sunt. Tu nu ai mancat nimic azi si da sa plece pana in bucatarie dar eu il opresc imediat.
Eu: dar nu imi e foame.
Louis: oprindu-se si uitandu-se confuz la mine cum sa nu iti fie foame, nu ai mancat nimic.
Eu: intocmai, nu imi e foame.
Louis: dar intrerjpandu-l
Eu: ma duc in camera
Louis: daca ai nevoie de ceva, sa ne spui.
Mi-am luat bagajele si am urcat cu ele la etaj.
Sa vad daca mai stiu care e camera mea.
M-am uitat pe mai multe usi. Pe cateva scria cate un nume.
"Louis" ; "Niall" ; "Zayn" ; "Liam" si ultima dar nu cea din urma, usa pe care scria "Harry".
Asa ma! Harry il chema. Stiam eu ca era ceva cu H.
Am vazut si o usa care avea semn pe ea, dar nu scria nimic.
Am apasat pe clanta si atunci am observat ca era camera in care urma sa stau.
Mi-am lasat bagajele la intrare, si m-am pus in pat.
Dar m-am ridicat rapid incepand sa inspectez camera.
Una din acele usi era baia. Avusesem dreptatea.
Iar cealalra parea a semana cu un sifonier.
Sifonier care era destul de incapator.
Pacat ca eu aveam doar cateva haine care sa il ocupe.
Am iesit din sifonier, si am mai aruncat o privire prin camera.
Pe birou observasem un calculator. Iar langa el, era un laptop.
Dar eu nu aveam nevoie de vreunul din ele.
Ma descurcam foarte bine si fara.
Pareri?
Credeti ca Blythe se va acomoda prea curand cu noul stil de viata?
Credeti ca se va mai intoarce la orfelinat?