Linişte...atât de linişte...dar mintea mea urlă...încercă să facă ordine în haosul de gânduri ce se află înăuntrul ei...urlă la ele , încearcă din răsputeri să le liniştească...dar ele aleargă cu viteze uluitoare , nebune , peste tot ... doare , această mişcare provoacă durere ...
Corpul tremură ... toţi nervii din mine pulsează , simt cum monstrul e pe cale să iasă la iveală ... se lasă controlaţi , se predau ... nu au nicio putere în faţa lui ... sunt nimic în comparaţie cu forţa pe care o posedă el ...
Are capacităţi nemaiîntâlnite , distruge tot ... tot ce întâlneşte în cale ... e cu adevărat un monstru ...
Furia ... atacă întâi psihic , terorizează fiecare neuron şi îl face să îi cedeze ... îi termină ... devin sclavi şi se joacă ci ei ...
Se hrăneşte cu raţiune ... muşcă cu dinţii ... sfâşie ... rupe ... devorează ... raţiunea ta e dulce şi e un adevărat ospăţ pentru ea ...
Câştigă teren ... atacă la sigur , cu tactică , foloseşte armele în funcţie de oameni ... la fiecare foloseşte altceva ... depinde de rezistenţa pe care o are fiecare ... dar dacă e hotărâtă cu adevărat , te va face să i te supui total ...
Te duce în stări ce nu credeai că le vei simţi vreodată ... sunt necontrolate , totul e nou ... nu eşti pregătit să vezi ce ascunde corpul tău ... puterea ... eşti pe teren nesigur ... pierzi ... la furie totul e nesigur ... atunci se arată cea mai rea parte a ta ...
Simţi cum pune stăpânire pe tine , te câştigă uşor ... nu are motiv de grabă ... ştie că este capabilă de a te duce la ceea ce doreşte ... este sigură pe ea
Puterea inundă corpul , te îmbată , întunecă gândirea , omoară şi ultima fărâmă de raţiune ce ţi-a rămas ... eşti al ei ... gata ... te-a corupt ... te-a otrăvit ... îţi curge prin vene ... oficial , eşti pierdut ... te controlează ... eşti marioneta ei şi acum începe jocul ...
Pumnii se strâng . Aproape simţi cum oasele se sfărâmă sub acea strânsoare ... loveşti cu toată forţa ... obiectul din faţa ta se sparge în mii de particule , loveşti iar şi iar , nu ştii ce , nu ştii cum , eşti conştient de duritatea obiectului din faţa ta , dar loveşti , cu fiecare lovitură furia câştigă mai multă putere şi te îndeamnă să încerci din nou mai tare ...
Realizezi că ai trezit un monstru ... simţi ... vezi ... dar e prea puternică să lupţi împotriva ei ... te are la degetul mic ... te convinge de faptul că tot ce e în jur e împotriva ta ...
Distruge pentru a provoca distrugere ...
Totul e atât de apăsător ... sentimentele dispar ... singurul care domină şi dictează este furia ...
Îţi dă tot ce ai nevoie pentru a provoca rău în preajma ta , toate le primeşti fără să ştii ... sunt partenerii ei ... îi cheamă la distracţie ... la spectacol ...
Te ispiteşte ... face să pară că soluţia cea mai eficientă pentru a scăpa de durerea focului chinuitor , e obiectul cu mâner de lemn , cu lamă strălucitoare ... te orbeşte ... aşa că te duci şi pui mâna pe cuţit ... simţi forma mânerului , textura plăcută la atingere , lama rece e ascuţită , pişcă pielea şi când treci cu degetul uşor peste ea ...
Te-a adus unde a vrut ... mai e un singur pas ... unul singur până la reuşită ... ca tu să pui cuţitul pe încheietura fragilă şi să tragi puternic ... să vadă cum sângele roşu năpădeşte afară şi începe să curgă fără oprire ... abia atunci se încheie ...
Atunci te lasă , te părăseşte ... rămâne câteva secunde să guste plăcerea câştigului apoi pleacă ...
Tu rămâi gol ... tot ce aveai ai pierdut ... nu mai are ce să ia ... nu o mai interesezi ... ai fost doar o distracţie de câteva ore şi acum te lasă stingându-te ... murind ...