Călătoresc mult ... Mai bine zis , am călătorit toată viaţa ... aproape mereu am fost pe drum ... sunt un simplu călător prin viaţă ...
Îmi place mult ... cutreier fiecare an , cunosc oameni noi , locuri noi , experienţe noi , sunt o mare amatoare de nou ... Îmi place să umblu de nebună , să descopăr noi sensuri ale anormalului , ale uimitorului , ale nemaivăzututului ... mă obsedează dorinţa de a cunoaşte...
Nu apuc niciodată să fiu singură , mereu am pe cineva cu mine ... uneori se adună toată gaşca ... Am prieteni dragi în gaşca mea nebună , dar am şi personaje pe care nu prea le doresc în preajma mea , dar de care am nevoie ... Nu vreau să dau nume , dar ele sunt Tristeţea , Ura , Deznădejdea , Frica şi Durerea ... pe ele nu le-am agreat niciodată ... nu m-au susţinut niciodată , când simţeam că îmi pierd minţile , că îmi vine să urlu de durere , când mă măcina răul pe dinăuntru , când îl auzeam cum râde de bucurie , văzând că mă zvârcolesc de cât de tare mă chinuia ... tot corpul meu sângera , mintea mea implora îndurare , neuronii mei sufereau ... puterea lui era enormă ... nu au făcut nimic ... nimic ... m-au lăsat să mă mor încet ... mă vedeau ... ştiau cât doare , dar nu au făcut decât să privească ...
Dar , totuşi , pot să spun că sunt norocoasă , Fericirea , Speranţa , Iubirea , Încrederea şi Ambiţia se numără printre prietenii mei ... Cu ele îmi petrec cel mai des timpul ... ele mă salvează ... îmi aduc doza de energie de care am nevoie , sunt acel medicament fără de care aş muri , m-aş usca , aş deveni un mort în corpul căruia bate o inimă seacă , aş fi goală ... dar ele mă reanimează ... mă învie ...
Mi s-a întâmplat să fiu abandonată de ele , dacă pot spune aşa , pentru că erau obosite sau din alte motive prosteşti ... să îmi continui drumul alături de restul grupului ... a fost greu , dar nu am murit ... am avut multe nopţi nedormite când rămâneam cu ele ...
Fiind o persoană curioasă şi activă , nu prea îmi place să fac opriri lungi , dar m-am lăsat convinsă de multe ori de iubire să mă opresc din fuga asta continuă , cu argumentul ,,Că doar ce se poate întâmpla" ... Am cunoscut oameni minunaţi , oameni pe care dacă aş fi spus hotărât ,, Nu ! Nu mă opresc nicăieri !", nu i-aş fi cunoscut şi poate că atunci mi-ar fi părut rău ...
Cele mai bune prietene ale mele sunt Fericirea şi Speranţa , de ele mă despart cel mai rar ... ele îmi sunt alături când am nevoie , îmi dau sfaturi , mă ridică când am căzut ... chiar dacă mă vad ca nu mai pot să merg mai departe , mă îndeamnă să continui , îmi repetă mereu acceaşi placă pe care o ştiu , e veche , dar nu mă mai satur de ea ,, Când ne e mai rău , aşa să ne fie!"... cu ele pierd nopţi şi zile ... atunci simt că trăiesc ...
Îmi place să îmi petrec viaţa alături de prieteni , învăţ multe de la ei ...
Călătoresc mult ... şi chiar dacă nu am doar prieteni dragi în grupul meu , pot spune cu mâna pe inima că alături de gaşca mea nebună am trecut prin multe cu brio ... Şi chiar dacă viaţa nu e totdeauna roz , mai e şi gri ... mi-e bine , sunt bine ...
Sunt un simplu călător prin viaţă ...
Şi acum am încheiat încă o pagină din jurnalul meu de călătorie ...