Live fast, die young
Bad girls do it well
My chain hits my chest
When I'm banging on the dashboard
My chain hits my chest
When I'm banging on the radio
- Bad Girls, M.I.A. ( Barbaric Merits ChainBangin's Version)
*
Ce e în neregulă cu mine? Ce mi se întâmplă? E real măcar? Cum știu dacă (mai) exist?
*
Sunt îndrăgostită de propria-mi Autodistrugere. Constat că dacă nu mi-ar fi fost pe plac sau măcar suportabilă, atunci mi-aș fi luat de mult viața. Ce motiv am să mai respir în lume, de fapt? Ce mă ține aici, până la urmă? Cele două persoane din viața mea pe care le iubesc profund, dar nu fac decât să mă rănească? Sunt sigură că nu mi-ar duce lipsa. Mereu mă gândesc cum o fi dincolo. Ce e acolo? E adevărată concepția religioasă conform căreia păcătoșii ajung în Iad, iar cei buni în Rai, la Dumnezeu? Suntem aruncați într-un Purgatoriu în care ni se decide judecata luându-ni-se la puricat toate greșelile vieții? Sau poate e doar Întuneric. Poate nu e de fapt nimic și suntem cu toții, fie buni, fie răi, blestemați să rătăcim într-o lume a nimicului în care nu vedem și nu auzim pentru că nu există viață. Poate că e doar vanitas vanitatum și nimic nu are sens fiindcă suntem ființe muritoare și trăim o viață efemeră care nu contează la nimic pentru că știm că are un sfârșit.
Sunt o persoană mult prea tristă și nu mă înțeleg. Nu înțeleg ce e cu mine, cine sunt, ce rost am. Nu știu dacă să cred într-un Dumnezeu pentru că nu știu dacă există. Nu știu dacă el e chiar un tip de treabă pentru că biserica a făcut în așa fel încât el să pară o entitate diabolică de care trebuie să ne temem și pe care trebuie să o venerăm trup și suflet. Cred că momentul în care m-am îndepărtat de Dumnezeu a fost atunci când am realizat că nu sunt de acord cu stilul de viață pe care-l propune religia creștină, așa că am început să-l sfidez și treptat, să-i neg complet existența ca o răzvrătire prostească și copilărească. Adevărul e că vreau să cred în ceva, într-un Dumnezeu al Meu, dar care să-mi permită să fiu liberă și să mă destrăbălez dacă asta vreau să fac. Se poate spune că eu și Adela abordăm așa-zisul Satanism ateist, deși nu ne proclamăm. Am citit întâmplător despre asta pe Wikipedia și am reușit să ne asociez. Diferența dintre satanismul ateist și cel teist, este că cel ateist consideră conceptul de "Satan" un simbol al naturii umane, nu o entitate divină la care ne închinăm. Nu ne asociem cu nicio credință, suntem propii noștri stăpâni, facem ce ne taie capul și ne asumăm.
Am avut primul meu threesome, cu doi tipi care m-au futut de mi-au sărit capacele și m-au făcut să am cel mai intens orgasm care mi-a scos sufletul din trup și mi l-a lovit de toți pereții, mi s-a contopit cu tripurile proaste. Totuși, nimeni nu-mi poate umple golul lăsat de Radu. Am crezut că dacă îmi găsesc pe altcineva, o să reușesc să trec peste și să-l uit pentru că o să am altă persoană care să mă preocupe. Dar adevărul e că nu simt nimic. Nu sunt capabilă să mai am nicio emoție umană în afară de depresie pe care o asociez cu ceva letargic. E în fond, o stare critică în care pur și simplu plutești prin univers, ești, dar nu exiști. Sunt moartă pe dinăuntru, asta era. Nimeni nu-mi spunea ceva concret și totul părea ca o poveste falsă care îmi era aruncată doar ca să mă facă să tac și să nu o iau razna. Știam că trebuie să fie ceva mai mult decât o fugă tâmpită. Radu, unde ești?
- Cu cine dracu vorbești? am auzit-o pe Adela care tocmai ce intrase pe ușă.
- Unde e Radu?
- Iar începem? și-a dat ochii peste cap.
- De ce a răspuns Victor pe telefonul lui Radu?
S-a uitat lung la mine, apoi s-a apropiat și s-a aplecat pe vine ca să fim la același nivel.
- Singura întrebare pe care trebuie să ți-o pui tu, este "de ce nu pot accepta realitatea?". Înțelegi?
- De ce nu pot accepta realitatea? am repetat în timp ce m-au năpădit lacrimile.
- Pentru că în ciuda vieților noastre de rahat, tu încă reușești să îți păstrezi o urmă de speranță și să crezi că lucruile bune se întâmplă persoanelor ca noi.
- Îl iubesc atât de tare...
Mi-a luat țigara din gură și m-a plesnit atât de tare încât mi s-a zguduit întregul univers. Lipsit de stele, bineînțeles.
- Revino-ți! Deja mi s-a acrit.
S-a ridicat trăgându-mă după ea. Mă simțeam inconștientă. Îmi era scârbă de mine și m-aș fi lovit cu pumnii în față până mi-aș fi revenit. Dar nu puteam să ies din cutia asta nenorocită. Mă aflam într-un spațiu claustrant care mă sufoca și din care nu puteam evada. Băteam cu pumnii și nimeni nu mă putea scoate fiindcă eram damnată.
Gemenii mi-au oferit să trag un bump și ăsta a fost cumva factorul care m-a scos din profunda depresie. Nu avea să mă țină îndeajuns, dar avea să mă distragă puțin. Uitasem dacă mai trăsesem cocaină până acum. Am simțit cum mă umplu de energie și vibrez pe dinăuntru. Am inspirat tot aerul din cameră și am început să zâmbesc fiindcă mă simțeam atât de bine. Începeam să fierb și cumva aveam senzația că mă aprind și iau foc, ard ca o torță și râd pe săturate pentru că mă gâdilă. Eram razna și dintr-o dată, m-am trezit că sar și mă învârt și sunt un titirez care face dezastru prin cameră. O, nu. Acum eram un uragan și toată lumea era prinsă sub efectul meu. Eram o furtună, eram un dezastru natural și o simțeam până-n măduva oaselor. Dar toate astea au fost după ce am mai tras două linii. Eu și Adela ne jucam singure "floare, floare, deschide-te!" E un joc din copilărie în care, practic, trebuie să te calci. Sunt mai multe reguli pe care nu aveam chef să le amintesc acum fiindcă trebuia să am grijă să nu mă calce. Câștigasem. Am mai jucat vreo 4 runde și m-a bătut la toate ce au urmat. Mă simțeam atât de puternică și plină, ca și cum puteam să fac orice nebunie. Să mă fut cu 10 tipi deodată, să mă ling cu 50 de tipe într-o seară, să împușc 1000 de oameni în centrul orașului, să distrug întreaga rasă umană și să râd la final pentru că nu sunt sănătoasă.
După o jumătate de oră, aveam o stare, evident, de rahat și nu făcusem decât să mă întorc la gândurile mele negre cum că sunt, până la urmă, un nimic și la profunda depresie. Adela era complet sictirită și fuma o țigară pe geam cu căștile în urechi. Am încercat să îi atrag atenția de câteva ori ca să vorbim pentru că mă plictiseam, dar nu făcea decât să mă respingă "Lasă-mă în pula mea!","Nu ți-am zis să mă lași dracu' în pace? Ești chiar autistă?". Așa că am renunțat. Gemenii erau în cealaltă cameră la somn și eu, deși aveam starea asta groaznică, o parte din mine urla să ieșim la un party să ne spargem pe niște boabe sau ceva. Și nu pot să cred că am zis boabe. Uram exprimarea asta, dar de când ne pierdeam vremea cu gemenii, începusem să prind câteva vorbe de-ale lor. Printre care și cox, care iarăși, îmi displăcea. Nu am mai rezista. M-am dus la Adela și asumându-mi riscul, i-am scos casca din ureche.
- Hai la un party.
- Hai, a zis spre surprinderea mea și am plecat de nebune să căutăm un party. Cum nu aveam haine deoarece geamantanele erau pline cu bani, am rămas îmbrăcate cu aceleași haine de stradă, dar dacă aveam să găsim un party la fel de urban ca în București, atunci vestimentația era total irelevantă.
Era întuneric afară, dar ca de obicei, nu știam ora și nici nu mă interesa pentru că nu îmi trebuia la nimic. Cum am mai spus, bântuiam prin univers. Mă întrebam cu ce dracu' ajungem într-un loc populat fiindcă aici eram în mijlocul pustietății, dar mi s-a răspuns la întrebare în momentul în care Adela a făcut cu mâna primei mașini care a și oprit.
- Tu ești nebună? Dacă ne omoară?
- De parcă te-ar afecta, a pufnit și s-a lăsat foarte sexy în jos în timp ce șoferul lăsase geamul.
- Mai e mult până departe? a întrebat Adela cu vocea ei de prostituată.
- Depinde cât de departe vrei tu să mergi, frumoaso.
- Ce vrea prietena mea să spună este dacă ne puteți lăsa undeva prin centrul Constanței la un party sau într-o zonă populată și de acolo ne descurcăm, le-am întrerupt flirtul scârbos.
- Cum să nu fac eu pe taxiu' cu două fete așa sexy. Hai în mașină, ne-a invitat, întinzându-se să ne deschidă ușa din spate.
Am simțit un fior care mi-a înghețat sângele în vene și mi s-a pus un nod în gât. Aveam tot dreptul să mă cac pe mine de frică pentru că intram în loganul unui necunoscut libidinos de vreo 50 de ani care acum se uita lung prin oglinda retrovizoare și ne analiza trupurile.
- Pornim sau ce? am zis încordată.
- Da' cum să nu, a zis și a luat-o din loc. Mergea destul de repede sau poate îmi era greață de la toate rahaturile pe care le băgasem în mine. Și ce face două fete așa sexy singure noaptea pe șosea?
Pe Adela a bufnit-o râsul, iar eu am împietrit pentru că părea exact genul de întrebare pe care ar pune-o un violator sau un criminal.
- Tocmai am spus că vrem să mergem la un party, am zis.
- Party, party, dar cum a ajuns fetele singure pe drum?
- Ne-a abandonat gagicii, a zis Adela încercând să vorbească la fel de incorec gramatical.
- Am înțeles. Păi noroc că am oprit eu să nu vă înghețe fofoloanca. E cam frig în noaptea asta. Trebuie să vă țină cineva de cald.
Mi-a dat o lacrimă și tremuram. Adela zâmbea și simțeam cum râde pe dinăuntru. Ce pula mea era așa amuzant? Ziceam extrem de des că vreau să mor, dar aș fi preferat să-mi aleg singură moartea. Sau măcar să nu fiu violată de un scârbos de 50 de ani. Și dacă mă uitam mai bine, îi puteam da si 60. După asta, a urmat o pauză mai lungă în care mergeam în liniște pe șoseaua înspăimântător de goală. Trecusem de un complex hotelier și ceva populație și am simțit nevoia să deschid gura. Adela era neobișnuit de tăcută.
- Alo, am trecut de o zonă populată. Puteți să ne lăsați pe aici, mulțumim frumos.
- Alo, da' fetele ce prestează de drumu' ăsta?
- O muie nu vrei? a zis Adela.
I-am dat un ghiont și m-am uitat la ea cu ochii mari.
A oprit undeva într-un colț întunecat și s-a desfăcut la pantaloni. A scos-o și a început să și-o frece uitându-se în oglinda retrovizoare.
Adela a scos ceva din cizmă și s-a lipit de spatele scaunului lui ca să poată să ducă mâna sub gâtul lui. Abia apoi mi-am dat seama că îi pusese un cuțit.
- Adela, ești dementă? am țipat.
Scârbosul a început să se fâstâcească și să mormăie ceva gen să îi dea drumul că își cere scuze, dar Adela se uita lung în oglinda retrovizoare pentru a-l privi.
- Mă vezi destul de bine acum? Sunt frumoasă? Sunt bună? Sunt sexy? Vrei să mă fuți, să mă strigi curvă și să-ți dai drumul pe fața mea? Ăăă? Vrei să mă dezbrac ca să poți măcar să dai o labă? Vrei să îți facem amândouă muie până o strigi pe "mă-ta" în orgasm? Mmm? Zi-mi cum îți place? Ai vreun fetish dubios? Vrei să mă înfig cu pizda în schimbătorul de viteze? Vrei să mă masturbez în fața ta până îmi dau drumul? Ooo, sau poate vrei să mă fut cu prietena mea? Orice bărbat are fantezii sexuale cu lesbiene, nu-i așa?
- Te rogg, la-lasă-mă, îmi pare-pare rău. Vă duc unde v-vreți voi, îmi cer scu-scuze...
- Zi ce vrei să prestăm, vierme împuțit! a urlat la el. Acum nu mai ai tupeu? Ți-e frică că îți tai beregata? Am mai tăiat beregate, futu-ți morții mă-tii! Doamne, nu mai găsesc oameni cumsecade în ziua de azi. Toți vor ceva și anume, pizdă! Pizdă, pizdă, pizdă. Toți vor să se scalde în pizdă și să violeze fetițe pentru că nu au apărare, nu? Ei, uite că ai dat de niște cuțitare, să te fut în gură că m-ai enervat! Zi ce vrei să prestăm, zi!
- Adela, încetează, e prea de tot! am țipat la ea.
- Taci din gură. Tu zi, vierme.
- P-poate să vă lingeți pu-pu-puțin, a zis la fel de speriat ca până acum cu bâlbâieli.
- Ia uite-l, bă, cât tupeu are. Bam! a țipat și a imitat o mișcare ca și cum i-ar fi tăiat beregata. Cu aia mică încă pe afară, se scăpase pe el puțin lăsând să iasă și un mic țipăt. Ohoho, ne-am cam speriat, așa este? Dă-i drumu' de aici și lasă-ne unde a zis prietena mea, mai în spate la vilele alea sau ce morții lor erau. Hai mai repede!
A dat înapoi și am ieșit din locul întunecat, iar Adela încă îi ținea cuțitul la gât. I-a zis să oprească fix în față la complexul ăla hotelier și am ieșit amândouă din mașină de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Adela i-a dat cu piciorul în mașină semn că acum poate să dispară.
- Live fast, die young, bad girls do it well, a început să cânte și să danseze.
- Ce pula mea a însemnat tot episodul ăsta? am zis încă tulburată.
- Păi era asta ori își dădea drumul prin mașină uitându-se la noi și mai departe cine știe ce-i mai trecea prin cap. Nu fi idioată, Stef.
- Ai fost violentă și bolnavă și... cui ai mai tăiat tu beregata?
- Știi răspunsul la asta. Și am banii în geamantan să o demonstreze.
- Și ești mândră de tine? m-am uitat la ea dezamăgită.
- Dar tu ești mândră de tine, Stef? a bufnit în râs și a luat-o înainte ca să intrăm în hotel.
- Du-te dracu'!
- Stef, încetează să te mai victimizezi atât. Știi și tu că ești la fel de agresivă și dementă ca mine. Ce e cu tine? Chiar nu știi să te distrezi dacă nu ești spartă? Pe bune, suntem doar noi două acum. Nu trebuie să mă mai pui pe mine să joc personajul negativ. Așchia nu sare departe de trunchi. Ai stat atât de mult pe lângă mine încât ți s-a îndeplinit dorința și asta ți-o spun eu: Ai ajuns ca mine. Ești o bețivă, o drogată, o curvă, o cauză pierdută. O Adela. Fii fată mare și asumă-ți. M-am săturat să tot am grijă de tine. Nu mai ești un copil oricât de mult încerci să pretinzi. Uită-te la mine, a zis și mi-a strâns bărbia. Uită de marea ta iubire, Radu, uită de toate jegurile care și-au bătut joc de tine.
- Adela, și tu îți bați joc de mine.
- Nu. Eu tot ce fac, fac pentru tine. Și dacă nu-mi iese sau dacă nu-ți convine, îmi pare rău. Nu ai idee cât de greu îmi e să am grijă de tine. Dar am tot încercat pentru că te iubesc. Și trebuie să înțelegi că inamicii noștri sunt toți bărbații care și-au bătut joc de noi și care ne-au distrus. Iar pentru asta, merită să moară. Toată ura pe care o ai, îndreapt-o spre Radu. Iar iubirea, către mine pentru că tinzi să încurci lucrurile care te înconjoară, să confunzi realitatea cu ficțiunea. Nu îți sunt dușman, sunt de partea ta, așa că fii și tu de a mea și o să vezi că o să înțelegi. Nu te pierde. Te rog, fă un efort și încearcă să te menții la suprafață pentru că oricât de mult ai tu impresia că eu te trag la fund, tu ești cea care își tot leagă bolovanul de picior.
M-a luat o amețeală de toate zilele și m-am lăsat pe vine, apoi m-am așezat în fund pe asfalt și mi-am aprins o țigară. Adela s-a așezat lângă mine.
- Îmi pare rău, dar nu cred că o să-l uit vreodată. La fel cum nu o să încetez să-l iubesc.
Mi-a dat un capac de mi-a căzut țigara din gură și a intrat în hotel. Acum mă încerca o migrenă.
Am văzut cum se întoarce înapoi la fel de plină de spume și se așază brusc pe vine în fața mea. A luat țigara încă aprinsă de pe jos, mi-a luat mâna fără să am timp să reacționez și mi-a stins țigara pe încheietură. Am început să urlu și să-i zic să mă lase, dar mă strângea atât de tare încât nu mă puteam smulge. Îmi simțeam venele cum pulsează degetele cum tremură. Mă așteptam să leșin de durere, îmi vâjâia capul și mă apucase greața.
- Radu nu te iubește. Nu te-a iubit niciodată și cu siguranță nu o să te iubească vreodată pentru că nu e capabil de așa ceva. Trezirea, curvo!
Nu am făcut decât să mă ating peste tot și să mă ciupesc. Voiam să știu dacă (mai) exist.