A accelerat masina si am pornit în viteză pe sosea. Nu l.am intrebat nimic.
Ramane cu o mână pe volat si in cealaltă are telefonul. Ma uit cu coada ochiul si scria un mesaj. Poate ca ii trimite un mesaj acelui "cineva".
După un timp masina a încetinit,Scott neoprind motorul, în fața unei case destul de ciudate si "stricate".
El se uita pe geam soptind.
- Haide, haide! Degetele lui băteau exasperate in volan.
Pe usa casei iesi un băiat înalt, blondin si arătos.
Cară în mâinile lui încordate doua geamantane mari. Scott deschise portbagajul ,,blondul aruncând grabit valizele acolo.
Se urca în masina.
Eram derutată. Cine era băiatul asta? Si de ce avea bagaje? Venea cu noi?
Se aseza pe bancheta din spate fara sa zica nimic.
Din perspectiva lui Scott.
M.am uitat peste umăr la James.
- Dar ce frumos ai salutat! Spun eu ironic
- Ups! James! Spune el întinzînd mâna printre scaune.
Mel amuzat da mâna cu el spunându.si numele.
Îmi concentrez atenția spre ea.
- El e prietenul meu cel mai bun. Fiul Bătrânului.
- Corecție! Frate. Spuse el uitându.se urat la mine.
Mel chicoti si după făcu o fata crispată preluând informația data.
- Stai linistită nu e rău! Spune eu putin panicat.
Fata ei se relaxa înrosindu.se în obraji.
- A acceptat bine ideea! Spune James.
- Ce idee? Intreaba ea ridicând usor o spranceana.
- Ăăă, eu si James ne gândisem la un plan sa plecăm. Dar ai venit tu mai devreme cu el.
James intervenii.
- Planul nostru e sa te ținem în siguranta, frumoasa. Nu vrem sa se mai repete povestea!
James se scotocii prin buzunare.
- Pasaportul tau si al tau! Bagajele tale, dragul meu frate sunt in spate. Cât si bani suficienți sa traim pana când începe.
- Ce sa înceapă? Intreaba Mel încruntată.
I.am aruncat o privire urâtă lui James.
- Aaa nimic! Răspunse el rapid.
Mel se intorse nervoasă.
Îmi dau ochii peste cap si dau sa pornesc masina.
- Sa mergem!
În fața mea erau doua masini negre care ne blocau masina.
- Ăăă, avem o mica problema! Spun eu încercând sa ameliorez situația.
- A inceput?Intreaba Mel panicată.
- Ăhă!
Mi.am strâns mâinile pe volan si am dat masina in spate.
Din perspectiva lui Mel.
M.am uitat în fața si doua masini negre ne blocau drumul.
- Ăăă, avem o mica problema! Spune Scott pe un ton jos.
Inima îmi batea cu putere, adrenalina s.a facut prezența imediat împreună cu nodul din gat.
- A inceput? Întreb eu panicată ținându.ma strâns de scaun.
- Ăhă!
Rotile mașinilor au alunecat pe asfalt scoțând fum si pornind spre noi.
M.am uitat la Scott. Era incordat si cu o privire de criminal.
A dat masina cu viteza in spate pornind pe sosea.
- Sunt in spate! Strigă James.
- La dracu'! Strigă Scott accelerand si mai tare.
- Ma ocup eu! Spune James.
Din spatele blugilor lui negrii scoase în pistol pe care il încarcă rapid.
Ooooo nu! Pistol?
Se ridica rapid iesind pe geamul de sus spunând.
- V.ati dat dracu'!
Isi pusca buza de jos i începu sa tragă.
Ma uităm pe geam masinile ieseau de pe bandă pe contrasens.
Masinile s.au oprit scoțând fum.
James se tranteste extenuat pe bancheta din scapte.
- Si am scăpat! Spun el vrandu.si pistolul la loc.
Scott încetini putin masina uitându.se rapid la mine.
- Esti bine? Spune el uitându.se în fața.
- Nu! Spun eu exasperata. Ce dracu' a fost aia?
- A fost un exemplu! Spune James proptindu.si mâinile pe scaunele din fața.
Am oftat adânc, inchizand ochii si atingand brățară de la mana..
Am deschis ochii rapid când o mână caldă si fina mi.a atins mana.
- O sa fie bine iti promit. Spune el aruncându.mi o privire si zâmbind.
Am oftat zâmbind si eu putin fortat.
Cum o sa trec eu peste toate astea? Totul s.a intamplat asa rapid. Tata! Oare m.a sunat? Off...
Mi.am golit mintea când am ajuns în fața aeroportului.
Am coborât din masina.
Scott si James s.au dus l.a portbagaj luându.si bagajele. La fel am facut si eu luându.mi geanta si rucsacul de pe bancheta din spate.
- Dă.mi voie! Spuse James vrând sa îmi ia geanta.
- Nu e nevoie! Spune eu zambindu.i.
Am intrat în aeroport.
Eu mi.am asezat bagajele jos așezându.ma pe scaun si punându.mi fata in palme.
Vocea joasă a lui Scott m.a facut sa tresar.
- Zborul nostru este peste 2 ore! Spuse el apropiindu.se de mine si James.
Se apleca ca sa fie la acelasi nivel cu mine si ma privi cu grija.
- Ce e? Ma intreaba el dându.mi părul dupa ureche.
- Îmi e frica! Îmi e frica ca nu o sa reusesc. Nu vreau sa....
Nu am mai putut sa ma abțin si am inceput sa plâng.
Scott m.a ridicat si m.a strâns în brațe, băgându.si capul în părul meu.
- Te rog, fii puternica, asta vreau. Nu o sa tii se întâmple nimic. Sunt aici si nimic nu ti se va intampla daca eu sunt langa tine.
Mi.a ridicat fata in palme stergandu.mi lacrimile de pe obraji.
L.am apucat blând de incheieturi si m.am uitat la el.
Voiam sa ii simt buzele. Sa le simt căldură peste ale mele.
Nu m.am mai putut abtine si l.am sărutat.
Mâna lui era pe ceafa mea ,degetele lui împleticîndu.se cu parul meu.
Imi raspunse la sărut rapid. Acum ii sîntem gustul buzelor lui moi. Era un sărut din care nu as mai fii vrut sa plec. Acel sărut cald care iti ofera un sentiment de siguranță, un sentiment de încredere ca persoana aceea nu va mai pleca.
Ne.am oprit eu trăgând aer în piept.
El continua sa se uite la buzele mele zâmbind.
Ma pupa pe frunte si îmi mângâie obrazul.
- Ma duc sa iau cafea. Spuse el si se îndepărta.
Ma uităm la el cum se îndepărta. Lacrimile mi.au umplut ochii când m.am gândit la Justin. Aceasi căldură si blândețe. Aceasi ochii care ma priveau cu grija....
Din perspectiva lui Scott.
M.a sărutat. M.am simtit minunat. Am reusit în sfarsit sa ii simt gustul buzelor. Îmi doream mai mult decat un sărut. Ma facea sa poftesc la ea.
Am băgat banii în aparatul de cafea si am asteptat sa fie gata.
Telefonul mi.a vibrat asa ca m.am grăbit sa il iau.
Era un număr necunoscut.
Am răspuns încordat.
- Da?
- Mai sa fie! Frumosul meu băiat mi.a răspuns.
- Ce vrei? Am spus eu nervos încercând sa nu dau un pumn aparatului ăla.
- Ce vreau? Nu vrei nimic. Ai simtit vreodată sentimentul de trădare?
Am oftat lăsându.mi mana din stransoarea pumnului.
- Da! Am răspuns eu prompt.
- Serios? Când? Ma intreaba pe un ton flegmatic.
- Ah, nu pot sa cred ca nu stii? Sa iti reamintesc. Singura persona care mi.a oferit iubire si care ma facea sa ma simt bine, iubit, apreciat si sa ma simt la locul meu, a fost omorată. De omul pe care ,pana atunci, l.am considerat speranta mea. Persona care mi.a dat sansa la o viata mai buna. M.am simtit trădat. Am spus eu apasat.
Incercam din răsputeri sa îmi controlez nervii.
A oftat dramatic si a vorbit.
- Îmi pare rău de Elena! Era drăguță. Spune el ironic.
- Du.te dracu!
-Fugi cât de mult poți, pustane, caci râul te paste. Atât pe tine cat si pe fata.
- Nu o sa te las sa te atingi de ea! Am spus enervant pana peste cap.
- Mai vedem noi.
Si a inchis.