I think I'm drowning
Asphyxiated
I want to break the spell
That you've created
You're something beautiful
A contradiction
I want to play the game
I want the friction
You will be the death of me
Yeah, you will be the death of me
- Time is running out, Muse
*
După ce ne-am adăpostit toți sub un copac să fumăm din cuiul Adelei, atmosfera s-a mai liniștit. Gemenii și-au schimbat locurile și acum celălalt conducea, dar toată chestia asta nu m-a făcut decât să-i confund iarăși și să fiu sinceră, nici iarba nu ajuta foarte mult. Am încercat să fumez mai puțin în speranța că mă voi putea menține mai lucidă, dar nicio șansă. Acum încercam doar să stau cu ochii închiși, să adorm, să mă trezesc ajunsă în Vamă și total conștientă. Nu puteam să dorm. Tot aveam în cap noaptea aia în care am venit cu Adela bete moarte și au avut grijă de noi Radu și Victor. Mai mult sau mai puțin. Știam că plecasem cu Radu și la fel de bine știam că el mi-a băgat mâna și cu el m-am sărurat. Dar mama îl confundase cu Victor, asta era tot. Bine, și atunci de ce mă tot frământa chestia asta? Mi-am deschis ochii și m-am uitat în stânga, la Adela care asculta muzică la căști. Era cam prăjită. Am mișcat-o ca să-i atrag atenția. Și-a dat somnoroasă o cască jos.
- Adela, vreau să vorbim ceva.
- Lasă-mă dracu'.
- E serios, te rog.
- Când ajungem, acum dorm, a zis și s-a reîntors în poziția de cocon.
- Vorbește cu noi, dacă vrei, a zis cel de pe locul din dreapta șoferului.
- Nu, era vorba de ceva ce numai ea știe.
- Știm și noi destule lucruri, a început să râdă celălalt.
- Ca de exemplu?
- Ca de exemplu, penetrare dublă, a bufnit într-un râs și mai puternic, iar cel de lângă el i-a dat un ghiont.
- E mai porc, iartă-l.
- Cine? am întrebat în speranța că îi va spune numele și o să aflu cine e cine. Altă chestie care mă frustra.
- Handicapatu' ăsta, a zis și l-a lovit iar. Mda, mersi de ajutor.
- Voi sunteți apropiați, nu?
- De ce întrebi, vrei să te facem sandviș? a zis dl. șofer.
- Poate. V-ați lins vreodată?
- De ce? Te excită? a întrebat celălalt.
- Mhm, am zis mușcându-mi buza.
A tras pe dreapta și au început să se sărute pasional. Începusem să mă încălzesc. Mi se părea atât de atrăgător și mă excita ca naiba. Toată faza asta mă purtase în timp la party-ul ăla la care am jucat adevăr și provocare și m-am sărutat pentru prima dată cu Radu. Dar nu despre asta era vorba acum. Adela l-a provocat pe Radu, la un moment dat, să se lingă cu Victor. Nu știu despre celelalte pizde, dar eu și Adela ne uitam disperate când la ei, când una la alta. Mi-am imaginat, deci, că mă uit la Radu și Victor și simțeam o incontrolabilă nevoie de a mă masturba până-mi rup pizda. M-am trezit din somn ca dintr-un coșmar. Visasem? Ce pula mea? M-am uitat în jur de parcă aterizasem din altă dimensiune - nu era chiar imposibil. Adela se uita pe geam destul de energică, iar gemenii vorbeau despre ceva neinteresant. Am decis să merg cu varianta "visasem". O luam razna. Am văzut semnul cu "Mamaia", iar mașina a luat-o în direcția indicată.
- Ce pula mea faceți? Nu mergem în Vamă? am întrebat disperată și dezorientată.
- Am fost de atâtea ori în Vamă. Trebuia să mergem și noi în cea mai de fițe stațiune, a zis Adela.
- Eu n-am fost niciodată în Vamă! am început să mă smiorcăi.
- Lasă, că mergi tu.
Geamănul de pe locul șoferului a pornit radioul și într-un mod aproape ironic, a început să cânte o melodie despre Mamaia.
- I-auziți, Mamaia.
- Să vezi ce frumos e, nu mai fi supărată, a zis celălalt.
- Am numai haine de Vamă la mine.
Adela a izbucnit într-un râs enervant de mă făcea să-i dau cu un pietroi în cap.
- De ce dracu' să te ia râzi? m-am răstit nervoasă.
Nu s-a oprit. A început mai rău.
- Fetele astea sunt dubioase rău, a zis nu știu care.
Mașina s-a oprit dintr-o dată și toată lumea părea confuză.
- Minunat, a zis Adela ironic.
- Ce sloboz...? s-a enervat domn-șofer.
Cel de lângă el s-a dat jos din mașină ca să verifice. Ceva îmi spunea că e pană.
- Nu e pană, s-a întors după ce presupun că a verificat toate cauciucurile.
- E de la motor, a zis celălalt când a început să iasă fum din față.
- Ee, nu mai spune, a zis Adela pe același ton de mai devreme.
- Băga-mi-aș pula în morții mă-tii de rablă nenorocită!
După ce a dat cu pumnii în claxon de vreo câteva ori, s-a dat și el jos și a deschis capota. A început să iasă și mai mult fum, negru ca sufletul meu și-al Adelei. Am auzit și mai multe înjurături. Celălalt lovea mașina cu piciorul.
- Ce dobitoci, a remarcat Adela.
- Așa sunt bărbații.
Adela a propus să mergem să căutăm o pensiune sau un motel prin zonă, deși eram în pustietate. N-aveam ce să facem altceva.
- Sigur n-aveți cum să-l reparați? am întrebat.
- E futut, cred că e nevoie de altu'.
Adela a luat bagajul meu și mie mi l-a dat pe-al ei. Am luat-o încet înainte. Și-a aprins o țigară, mi-a dat și mie una, dar eram tăcute. După vreo 10-15 minute de mers, am găsit un nenorocit de motel jegos la care nu voiam să mă cazez pentru că mă făcea să mă simt inconfortabil și nu la modul "fițe" cât la modul "aparține entităților demonice și mi-e cam frică". Adela i-a sunat pe băieți și apoi a zis să o luăm înainte până împing ei mașina.
Locul îmi dădea fiori la modul cel mai serios. Simțeam energii negative peste tot, era frig. O babă care putea fi ușor confundată cu o stafie a venit la tejghea. Simțeam și aerul ăla sinistru din "Curaj, câinele cel fricos". Acum mă mai așteptam doar să vină Regele Ramses cu blestemul lui. Sau poate baba era. De remarcat faptul că sunt ironică pentru a-mi ascunde teama.
- Două camere, a zis Adela.
- Cât? a zis baba cu o voce răgușită de abia înțelegeai ce zice. Ce bine că nu vorbea cu vocea demonică.
- Ce cât?
- Câte nopți?
- Habar n-am, s-a încruntat.
- Ni s-a stricat motorul și nu știm cât durează până vine cineva, m-am băgat.
- Uite ce e, mamaie. Plătim pentru o noapte și dacă e să mai stăm, plătim în continuare, a zis Adela când a văzut că baba stă și nu scoate niciun sunet. Îmi era oficial frică.
- Fără muzică tare, fără urlete și scandal, fără fumat, fără orice poa' să mă facă să vă dau afară, a zis și ne-a întins două chei care aveau atașate numărul camerei pe un cartonaș.
- Păstrați-o pe-asta, a zis Adela și i-a întins una dintre chei. O să mai vină doi băieți.
- 4000 de lei, a zis baba.
- Două camere? 4000 de lei? Mamaie, ai înnebunit? Ai impresia că ăsta e hotel de 5 stele? E jegos, stă să cadă.
- E mai sălbatică, iertați-o. Mergem să ducem bagajele sus și vă aducem banii, am zis cu un zâmbet cât se poate de fals atunci când am văzut că iar tace și nu zice nimic. Voiam să plec dracu' odată de lângă ea, mă așteptam să ne mânânce sufletul. Ar fi fost bine ca tâmpenia aia de motor să se rezolve cumva pentru că aveam impresia că în noaptea asta vom experimenta niște activitate paranormală, pe bune. Era clasicul clișeu. Două fete cărora li s-a stricat mașina se cazează peste noapte la un motel împuțit și sunt omorâte ori de proprietarii care sunt niște criminali, ori de spirite demonice. Partea bună era că nu eram singure și că pămpălăii ăia de gemeni ne aprovizionau cu o minimă siguranță. Aa, și era zi. Deocamdată.
Am intrat într-o cameră destul de mică, de forma unui cub. Adela a nimerit cumva întrerupătorul și lumina s-a aprins dintr-un bec care atârna de tavan. În mijloc, era amplasat un pat dublu învelit cu o cuvertură roșie, iar de-o parte și de alta a lui, două noptiere cu câte o veioză. În stânga, era o masă simplă pe care stătea un televizor cu tub catodic, din acela ca pe vremuri, iar pe ecran era lipită o foaie cu "NU FUNCȚIONEAZĂ!!!". Era și o baie în dreapta. Nu am vrut să intru acum, aveam impresia că e și mai mizerabilă.
Adela a oftat și s-a trântit în pat. M-am pus în fund lângă ea.
- Auzi, Adela? Vreau să te întreb ceva pentru că mă tot pisează de la o vreme și trebuie să știu.
- Sper că nu e ceva care ar putea să mă enerveze și să mă facă să te pocnesc, a zis făcând referire probabil la momentul în care i-am zis că am impresia că sunt însărcinată cu Radu.
- Mai știi noaptea aia în care am venit mangă acasă de erau și Radu și Victor?
- Tu crezi că îmi amintesc toate nopțile mele de beție? a început să râdă. Să fim serioase, Stef.
- Era post negru, mi-am amintit. Ne-am făcut speranțe tot drumul că o să fumăm iarbă și când am ajuns acasă, pula.
- Aaaaaaa. Gata, mă, cred că știu.
- Ideea e că eram atât de beată încât nu mai puteam să-i deosebesc pe Radu și Victor. M-am dus cu Radu acasă, iar Victor a rămas cu tine. Cel puțin, asta am înțeles. Acasă m-am sărutat cu Radu, mi-a băgat mâna puțin... I-am zis că-l iubesc și el mi-a zis fără ca măcar să se uite la mine: "Țin la tine, dar nu te iubesc." S-a auzit ușa de la intrare că venise mama și el a ieșit. Am vrut să mă duc după el, dar am căzut la ușă. Atunci am auzit-o pe mama: "Bună, Victor." Vreau doar să-mi confirmi că era Radu și am auzit prost sau e mama handicapată și i-a confundat. Știi că seamănă. Victor a rămas cu tine și Radu a venit cu mine. Nu?
- Măi, Ștefania... a zis după ce a stat puțin. A făcut Radu o mânărie infectă. Victor nu știa atunci că mă fut cu Radu...
- Victor știe că te fuți cu Radu? am întrerupt-o.
- Atunci nu știa. I-am zis mai încolo. Dar nu despre asta e vorba.
- Continuă.
- Ideea e că Radu și-a dat seama că ești muci și nu ești capabilă să-ți dai seama de nimic și a profitat de chestia asta. I-a zis lu' Victor să te ducă acasă și să pretindă că e el pentru că sigur o să muști momeala. Jocurile lor tâmpite. Ce a vrut Radu de fapt era să rămână singur cu mine ca să mă fută pentru că Victor nu ar fi plecat altfel. Asta-i toată faza. Nici mie nu mi-a picat bine că și-au bătut joc de noi. Da' ce-i cu tine de mă întrebi tocmai acum? Au trecut ani de atunci...
- Nu știu, cred că abia acum mi-am adus aminte, am zis încruntată pentru că încă încercam să procesez.
- Adevărul e că la cât băusem...
M-am aruncat peste ea și am început să o sărut. Pur și simplu. Mi se făcuse un dor de nesuportat să o simt. Parcă trecuse o veșnicie. Nu voiam să discut despre Radu și Victor, voiam să fiu cu ea. Poate că doar îmi reprimam frustrarea și încercam să mă distrag cumva, oricum, de la toată situația cu care până la urmă trebuia să mă confrunt, dar tot ce voiam acum era să o fut până își plânge orgasmul. Nu căutam să mă iubească neapărat, cel puțin nu în acest moment. Nu voiam deloc să mă concentrez asupra mea. Aveam să mă dedic ei și să o iubesc. Îi plăcea să fie iubită, să i se acorde atenție. Nu să domine, ci să fie dominată pentru că în fond, dominatul este în centrul atenției și toate i se întâmplă lui. Pot să fiu ce vrea ea să fiu.
Se zvârcolea dedesuptul meu, mă săruta cu poftă și își plimba mâinile prin părul meu lung, prin bretonul pe care mi-l ciuntise și de care toată lumea se sfia să-mi spună că e un dezastru. Îi strângeam carnea și o sărutam pe gât, locul ei sensibil. Și-a încolăcit picioarele în jurul meu și a început să se frece de mine. I-am băgat un deget, două, trei. Mă uitam în ochii ei albaștri cu pupilele dilatate, era frumoasă. Începusem mai degrabă să ignor înfățișarea Evei, decât să o accept. Dar pur și simplu nu mă mai deranja cum o făcea la început, nu mai era motivul pentru care eram atât de neliniștită. Gemetele ei erau ca o melodie senzuală pe care îți vine să te dezbraci în fața persoanei iubite. Simțeai că trăiești odată cu sunetul și te pierdeai în vibrație.
Melodia s-a oprit brusc, iar Adela mi-a scos mâna de parcă s-a trezit la realitate și putea iar să fie o scârbă detestabilă. Era speriată? S-a închis la blugi, s-a ridicat și mi-a zis: "Mă duc să văd dacă au ajuns Andrei și Cătălin" și a ieșit pe ușă. Aceeași poveste la nesfârșit. Reluată de atâtea ori încât am oboist, eram extenuată și nu mai știam în ce feluri să o rescriu ca să-i convină. Orice rahat dumnezeiesc aș fi făcut, noi nu eram de durată. Relația noastră avea mai mult coborâșuri decât suișuri și niciodată nu era pace. Momentele noastre de natură sexuală erau așa efemere și într-un final, morbide.
Am intrat în baie, mirosea a căcat refulat. M-am uitat în oglindă la reflexia mea. Nu mai era cazul să zic că arătam ca o pagubă și că nu eram deloc mândră de cât de moale și proastă eram. Dacă stăteam relaxată, mi se vedea gușa dublă. Dar nu mă mai deranja faptul că sunt un butoi. Trecusem de ceva timp de etapa asta în care îmi păsa de aspectul meu fizic, câte kilograme aveam și de ce nu arătam ca un manechin – se pare că și Adela. Încercam să mă concentrez complet pe interior, dar iată ce bine îmi mergea până acum...
Am început dintr-o dată să tușesc sânge. Prima dată în palmă apoi în chiuvetă. La un moment dat m-am oprit și am presupus că asta a fost. M-am uitat speriată în oglindă, aveam sânge la gură și mi-am văzut lacrimile curgând pe obraji. Am început să mă gândesc la cancer pulmonar, abuz de cocaină, viruși fatali, tuberculoză, pneumonie și cumva în capul meu, toate rezultau moarte. Nu știu ce simțeam în legătură cu moartea. Ce părere aveam oare despre moarte? Părerea mea era că nu puteam să funcționez la nivel intelecual fără o țigară. Oscilam între cancer și cocaină, totuși.